ICCJ. Decizia nr. 1476/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1476/2010
Dosar nr. 1662/33/2009
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată iniţial la Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare şi înaintată spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 10 iunie 2009, partea vătămată P.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor S.N.G. şi S.S.G. pentru infracţiunea de fals în declaraţii, faptă prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), fapta constând în aceea că la data de 19 martie 2009, cei doi au încheiat actul intitulat tranzacţie în care au declarat că prin căsătoria acestora realizată la 6 septembrie 2003, ar fi dobândit prin contribuţie egală un imobil casă de locuit, situat în loc. Chechiş, com. Dumbrăviţa, jud. Maramureş, deşi acest bun aparţinea în realitate, doar numitei S.S.G., conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la notarul public din 03 aprilie 2003.
Prin rezoluţia din 14 iulie 2009 în Dosarul nr. 226/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.N.G. şi S.S.G., întrucât sunt incidente disp.art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu există faptă penală în cauză, arătându-se în motivare că cei doi făptuitori, ca urmare a introducerii acţiunii de divorţ, au tranzacţionat în legătură cu bunurile dobândite în timpul căsătoriei, tranzacţie depusă la dosar şi luată în considerare la pronunţarea sentinţei civile nr. 1851 din 23 martie 2009 a Judecătoriei Baia Mare şi care includea printre bunurile supuse partajului, imobilul casă de locuit la care a făcut referire partea vătămată în plângerea sa.
S-a mai arătat că în condiţiile în care tranzacţia a fost încheiată prin acordul părţilor au fost respectate disp.art. 969 C. civ. potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar conform art. 975 C. civ. partea vătămată are posibilitatea formulării unei acţiuni pauliene, în calitatea sa de creditor chirografar.
Împotriva rezoluţiei a fost formulată plângere la procurorul general, care a respins-o în conformitate cu art. 278 C. proc. pen. reţinând aceeaşi stare de fapt. În motivarea soluţiei s-a arătat că în tranzacţia din 19 martie 2009 încheiată de soţii S., se menţionează că proprietatea din sat Chechiş a fost dobândită în timpul căsătoriei prin contribuţie egală, deşi din contractul autentic încheiat la 3 aprilie 2003 rezultă că proprietatea a fost dobândită de către S.S.G., dar cu toate acestea, nu se poate susţine convingător că această tranzacţie a fost încheiată cu scopul de a frauda interesele creditorului P.A.
Împotriva celor două rezoluţii a formulat plângere la instanţă în temeiul art. 2781 C. proc. pen. petiţionarul P.A.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin sentinţa penală nr. 71 din 28 octombrie 2009, a admis plângerea formulată de petentul P.A. împotriva rezoluţiei procurorului din 14 iulie 2009, dată în Dosar nr. 226/P/2009 al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii S.N.G. şi S.S.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, faptă prev.de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Din ansamblul actelor efectuate cu ocazia soluţionării plângerii formulate de partea vătămată P.A. şi a actelor existente la Dosarele nr. 226/P/2009 şi nr. 613/ll/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1833 din 23 martie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, în Dosar nr. 9022/182/2008, s-a dispus obligarea numitei S.S.G. la plata sumei de 28.600 lei către petentul P.A., reprezentând debit şi penalităţi, precum şi suma de 3.119 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1851 din 23 martie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre S.S.G. şi S.N.G. şi de asemenea, s-a luat act de tranzacţia încheiată între aceştia prin care părţile au declarat de comun acord că au dobândit în timpul căsătoriei o casă de locuit în suprafaţă de 1400 mp, situat în loc. Chechiş şi au convenit ca aceasta să fie atribuită în favoarea făptuitorului S.N.G., cu sulta în valoare de 40.000 lei în favoarea soţiei.
Cu toate că, din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică din 3 aprilie 2003, la notarul public B.M. din Baia Mare, a rezultat că imobilul casă de locuit cu anexe gospodăreşti, situat în loc. Chechiş ce a făcut obiectul tranzacţiei, a fost achiziţionat de Ş. (S.) S.G. anterior căsătoriei încheiată la 06 septembrie 2003, soţii de comun acord au declarat, necorespunzător adevărului, că acest bun a fost dobândit sub durata căsătoriei cu o contribuţie egală de 1/2 părţi.
Potrivit art. 30 C. fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor. Orice convenţie contrară este nulă. Potrivit art. 1704 şi art. 1706 C. civ. rap. la art. 271 şi art. 272 C. proc. civ., părţile având capacitatea de exerciţiu deplină, pot să tranzacţioneze numai asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei (comune) şi nu asupra calităţii de bun comun a unor alte bunuri deţinute de către unul dintre soţi, anterior încheierii acestei căsătorii.
În consecinţă, s-a reţinut că din actele menţionate, rezultă că cei doi făptuitori au făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa unei instituţii de stat, în sensul disp. art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) existând, astfel, suficiente elemente pentru a se dispune începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, în condiţiile în care s-au ivit indicii privind eventualitatea producerii unor consecinţe juridice prin fraudarea intereselor părţii vătămate P.A., ce urma să procedeze la recuperarea unei sume de bani de la făptuitoarea S.S.G.
Pentru a se stabili în concret, dacă sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prev.de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) se impune a se trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale şi a audierii tuturor părţilor implicate, respectiv a părţii vătămate P.A., a făptuitorilor S.N.G., S.S.G., a se verifica titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 1833 din 23 martie 2009 dacă s-a încercat punerea în executare şi a existat imposibilitate, dacă făptuitoarea S.S.G. deţine şi alte bunuri şi în concret, poziţia subiectivă a făptuitorilor la momentul declarării necorespunzătoare în faţa instanţei de judecată, dacă această declaraţie a fost făcută în vederea înlăturării de la o eventuală acţiune în executare silită a părţii vătămate P.A.
Este de observat că, în vederea începerii urmăririi penale, procurorul a luat măsuri pentru depunerea actelor relevante la dosar, însă nu a luat nici o declaraţie părţilor implicate, la dosar regăsindu-se doar o declaraţie a făptuitorului S.N.G. precum şi a numitului D.L., înaintate prin fax de cei doi.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală de minori, au declarat recursuri atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj cât şi intimaţii S.N.G. şi S.S.G.
S-a apreciat de către parchet că, soluţia instanţei de fond este greşită şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 71 din 28 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj urmând ca instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să respingă plângerea formulată de petentul P.A. împotriva rezoluţiei emisă de procuror în Dosarul nr. 226/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi a rezoluţiei emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 613/II/2/2009 cu consecinţa menţinerii celor două rezoluţii ca fiind temeinice şi legale.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că hotărârea primei instanţe este greşită, în cauză fiind incident unul din cazurile prev.de art. 10 C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, aspect care are consecinţe directe şi asupra începerii urmăririi penale.
S-a reţinut că, potrivit art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), declararea necorespunzătoare a adevărului făcută unui organ, instituţie de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unor consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul atunci când potrivit legii sau împrejurărilor, declaraţiile făcute serveşte pentru producerea unei consecinţe, constituie infracţiunea de fals în declaraţii.
Conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. - acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată, când faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
S-a arătat că în speţă, chiar dacă s-a apreciat greşit ca fiind aplicabile art. 10 lit. a) C. proc. pen., oricum este incident cazul prev.de art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că nu sunt generatoare de consecinţe juridice şi nu pot duce la reţinerea infracţiunii de fals în declaraţii susţinerile neadevărate ale reclamantului dintr-o acţiune civilă, deoarece ele sunt supuse unei verificări ulterioare, obligatorii a conţinutului lor de către instanţă iar părţile din proces au dreptul de a contesta cele susţinute de reclamant şi de a face proba contrară.
În speţă, constatarea unui drept, stabilirea dreptului de proprietate nu se poate realiza doar pe baza simplelor declaraţii ale celor doi făptuitori, ci pe baza unor înscrisuri, înscrisuri pe care instanţa le-a avut la dispoziţie. Astfel, simpla afirmaţie necorespunzătoare a adevărului făcută de făptuitori, nu era în măsură să asigure producerea acelei consecinţe juridice avute în vedere de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, oral reprezentanta parchetului a înţeles să extindă motivele de recurs dezvoltate în scris în memoriul depus la dosar, arătând că la instanţa de fond cauza a fost soluţionată cu lipsa de procedură cu intimata S.S.G.
Intimata S.S.G., în memoriul depus la dosar (filele 21-24) a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, fiind incident cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., respectiv judecata în primă instanţă a avut loc fără citarea legală a acesteia.
În subsidiar, a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi rejudecând cauza, instanţa să respingă plângerea formulată de petentul P.A. urmând a se menţine rezoluţia procurorului ca fiind legală şi temeinică.
Intimatul S.N.G. în memoriul scris depus la dosar (filele 33-35) a solicitat admiterea recursului şi în rejudecare, în temeiul art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, urmând a fi menţinută rezoluţia parchetului de neîncepere a urmăririi penale în cauză.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi intimaţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj cât şi intimaţii S.N.G. şi S.S.G. sunt fondate urmând a fi admise în limita următoarelor considerente.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că instanţa de fond a soluţionat cauza, fără citarea legală a intimatei S.S.G., fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.
Înalta Curte, prin Decizia nr. 1419 din 12 martie 2004 publicată în Buletinul jurisprudenţei pe anul 2004, pg. 869-870 a statuat că plângerea împotriva rezoluţiei şi ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată se judecă cu citarea persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale. Prin citare, potrivit normelor procedurale în materie, se înţelege o citare legală, adică la domiciliul cunoscut al persoanei în cauză.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond recurenta intimată a fost citată la adresa din loc. Chechiş jud. Maramureş unde nu locuia, aceasta având domiciliul declarat în Baia Mare, jud. Maramureş. Mai mult, prin procura judiciară autentificată sub nr. 1693 din 13 noiembrie 2008 la B.N.P. B.M. dată avocatului S.A., recurenta intimată a înţeles să-şi stabilească domiciliul procesual în Baia Mare, jud. Maramureş.
Or, se constată că recurenta intimată nu a fost citată la instanţa de fond la nici una din cele două adrese arătate mai sus, cauza soluţionându-se în lipsa acesteia. Citarea intimatei la o adresă la care aceasta nu locuia respectiv în com. Chechiş jud. Maramureş a făcut imposibilă prezentarea sa în faţa instanţei de fond încălcându-se astfel dreptul la apărare.
Mai mult, din anul 2007 recurenta intimată se află la muncă în Italia având stabilită reşedinţa în loc. Sistiana, provincia Trieste, Italia.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj cât şi intimaţii S.N.G. şi S.S.G., va casa în totalitate sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond respectiv Curtea de Apel Cluj urmând ca această instanţă, cu ocazia rejudecării să aibă în vedere şi celelalte motive de casare invocate de parchet şi de către părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de intimaţii S.N.G. şi S.S.G. împotriva sentinţei penale nr. 71 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează în totalitate sentinţa penală şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Cluj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2636/2010. Penal. Prelungirea duratei... | ICCJ. Decizia nr. 2643/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
