ICCJ. Decizia nr. 1548/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1548/2010
Dosar nr. 2341/54/2009
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Prin Decizia nr. 157 din 12 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova a admis plângerea formulată de petenţii V.N., C.M., V.G., C.C., V.N.I., V.A.Ş., V.A.G. şi T.A. împotriva rezoluţiei nr. 972/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a desfiinţat rezoluţia atacată şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul B.F.
Instanţa a reţinut că petentul V.N.N. a formulat plângere împotriva executorului judecătoresc B.F. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că a procedat la executarea silită a titlului executor al numiţilor C., fără a avea în vedere şi cererile de executare silită formulate de petent în calitate de creditor al debitorilor C., precum şi că aceştia din urmă s-au folosit de un act fals, obţinând în mod injust un teren care se află în proprietatea petiţionarilor din prezenta cauză.
Parchetul a susţinut că plângerea petentului V.N.N. împotriva făptuitorilor C.M. şi C.G. pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi art. 291 C. pen. a fost soluţionată prin neurmărire penală prin ordonanţa nr. 938/P/2008 din 23 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cărbuneşti.
În privinţa actelor de executare silită efectuată de intimatul B.F., prin rezoluţia nr. 972/P/2008 din 15 decembrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinând că acestea se întemeiază pe o hotărâre judecătorească definitivă, nerezultând săvârşirea unor acte sau fapte cu caracter abuziv.
Plângerea petiţionarului împotriva acestei rezoluţii de netrimitere în judecată, formulată în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluţia nr. 15/II/2/2009 din 8 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Petiţionarul V.N.N. a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. la care s-au raliat şi ceilalţi petiţionari, la judecătorul Curţii de Apel Craiova împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată şi care, aşa cum s-a arătat a fot admisă prin Decizia nr. 157 din 12 noiembrie 2009, instanţa desfiinţând rezoluţia atacată şi trimiţând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc B.F.
Sintetizând datele cauzei, instanţa a reţinut că executarea silită avea ca obiect creanţa de 12.282.000 ROL despăgubiri şi, respectiv, 4.092.000 ROL cheltuieli judiciare, la care a fost obligat petentul V.N.N. într-o cauză penală în care a fost inculpat şi condamnat pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, parte vătămată fiind C.M.
Cererea de executare silită a fost formulată în luna octombrie 2003 de creditorul C.M., intimatul B.F. constituind Dosarul de executare nr. 354/E/2003 în cadrul căruia a luat măsura indisponibilizării imobilului casă de locuit în prezenţa soţiei debitorului, V.E., acesta fiind deţinut în penitenciar în executarea pedepsei.
Ulterior, executorul a luat act de cererea creditorului C.M. din 5 februarie 2004, în sensul de a se analiza executarea silită asupra unui teren de 9620 m.p. situat în raza comunei S., judeţ Gorj, despre care a afirmat că îi aparţine debitorului V.N., prezentând copia titlului de proprietate din 12 decembrie 2001.
În faza identificării acestui teren şi a lansării somaţiei, executorul judecătoresc a fost încunoştinţat în scris de V.N. cu privire la faptul că acel teren nu îi aparţine în exclusivitate, fiind în coproprietate cu ceilalţi petiţionari.
Cu toate acestea, terenul a fost scos la vânzare silită conform publicaţiilor, fiind adjudecat la 11 ianuarie 2005 de creditorul C.M.
Faţă de aceste date instanţa a constatat existenţa unor indicii temeinice de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) de către executorul judecătoresc.
Prin urmare, desfiinţând rezoluţia de netrimitere în judecată, instanţa a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimat, pentru a se verifica: datele la care intimatul a luat cunoştinţă despre situaţia reală a titlurilor de proprietate prezentate de creditor şi debitor, îndeplinirea procedurii de comunicare a somaţiilor de executare, corespondenţa executorului cu primăria comunei Săuleşti, toate în vederea aprecierii bunei-credinţe sau a rezoluţiei infracţionale cu care executorul a acţionat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi intimatul B.F.
Prin motivele scrise, susţinute şi oral, parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie constând în aceea că:
- instanţa s-a pronunţat prin decizie şi nu prin sentinţă, conform dispoziţiilor art. 311 C. proc. pen. şi de art. 2781 alin. (8) lit. b) din acelaşi cod;
- instanţa s-a pronunţat numai asupra rezoluţiei nr. 972/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă curtea de Apel Craiova, nu şi asupra rezoluţiei nr. 15/II/2/2009 din 8 ianuarie 2009 a procurorului general al aceluiaşi parchet, care continuă să-i producă efectele juridice;
- executarea silită realizată de executorul intimat a fost efectuată în condiţiile legii, aceasta putând fi contestată de cei interesaţi;
- instanţa nu a indicat prin hotărâre faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă, conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
Intimatul executor judecătoresc B.F., prin apărătorul ales, a achiesat la motivele de recurs formulate de parchet, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire generală dispune începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b1).
Dacă se constată existenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, procurorul confirmă propunerea organului de urmărire penală de a nu se începe urmărirea penală, potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (4) şi (6) C. proc. pen.
În cauza de faţă se reţine că ultimul act material în realizarea executării silite pretins abuzive a avut loc la data de 11 ianuarie 2005.
Termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) este, conform dispoziţiei art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen., de 5 ani.
Prescripţia răspunderii penale fiind una dintre cauzele de înlăturare a răspunderii penale, în cazul constatării intervenirii acesteia, acţiunea penală potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., nu poate fi pusă în mişcare.
Raportând aceste dispoziţii legale la datele cauzei se constată că termenul de prescripţie a răspunderii penale a executorului judecătoresc B.F. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), imputată, s-a împlinit la 11 ianuarie 2010.
Drept urmare, dispoziţia instanţei de începere a urmăririi penale nu mai este de actualitate, prevalând cauza de înlăturare a răspunderii penale, a prescripţiei, care se ia în considerare din oficiu.
Faţă de cele ce preced, admiţând pentru acest motiv recursurile Parchetului de le lângă Curtea de Apel Craiova şi intimatului B.F., va fi casată hotărârea atacată şi, în rejudecare, vor fi respinse plângerile petiţionarilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de intimatul B.F. împotriva Sentinţei penale nr. 157 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, respinge plângerile formulate de petiţionarii V.N., C.M., V.G., C.C., V.N.I., V.A.Ş., V.A.G. şi T.A., ca nefondate.
Obligă petiţionarii V.N., C.M., V.G., C.C., V.N.I., V.A.Ş., V.A.G. şi T.A. la câte 20 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 614/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 618/2010. Penal → |
|---|
