ICCJ. Decizia nr. 614/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.614/2010

Dosar nr. 645/32/200.

Şedinţa publică din 17 februarie 2010

Asupra recursului de faţă.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 168 din 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulata de petentul C.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 322/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele.

Petiţionarul C.I. a formulat, în temeiul art. 278/1 C. proc. pen. plângere împotriva rezoluţiei nr. 322/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând a se efectua cercetări împotriva executorului judecătoresc P.S. întrucât acesta, în calitatea pe care o are, îndeplinindu-şi defectuos atribuţiile de serviciu, nu a executat întocmai dispozitivul sentinţei civile nr. 532/C/2007 al Tribunalului Neamţ, prin care i s-ar fi cuvenit suma de 2400 lei drepturi salariale.

Prin rezoluţia nr. 322/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc P.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu şi înşelăciune prevăzută de art. 246, art. 249, art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), reţinându-se că intimatul executor judecătoresc a efectuat activităţi şi a întocmit acte în virtutea atribuţiilor pe care executorii le îndeplinesc în exercitarea funcţiilor în care sunt învestiţi, neexistând indicii din care să rezulte săvârşirea vreunei infracţiuni.

Astfel, s-a reţinut că din verificările efectuate s-a stabilit că la biroul executorului judecătoresc P.S. a fost înregistrat dosarul de executare nr. 95/P/2008 în care petentul C.I. s-a adresat executorului judecătoresc cu o cerere prin care a solicitat executarea sentinţei civile nr. 532/C/2007 a Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 989 din 29 februarie 1997 a Curţii de Apel Bacău. Conform cererii şi sentinţei trebuia executată SC A.M. SA, să plătească creditorului diferenţa de retribuţie de la 100 la % până la 200 la % , începând cu luna septembrie 2004 până la zi.

Ca urmare a primirii cererii executorul judecătoresc a trimis somaţie către SC A.M. Roman SA prin care i-a somat să achite creditorului diferenţa enunţată anterior. S-a primit răspuns de la SC A.M. Roman SA precum că hotărârea instanţei de fond nu poate fi pusă în executare datorită unor inadvertenţe din cuprinsul acesteia, nefiind stabilită suma de plată.

La data de 29 iulie 2008, la insistenţele lui C.I., executorul judecătoresc s-a adresat încă o dată SC A.M. Roman SA prin care i-a atenţionat să se conformeze dispozitivului sentinţei Tribunalului Neamţ.

Ulterior prin adresa nr. 628/21 august 2008, A. a comunicat executorului judecătoresc că pentru perioada respectivă C.I. are dreptul să primească 231 lei.

Pe 8 septembrie 2008 executorul P.S. s-a adresat către SC A.M. SA ROMAN indicând contul de executare silită unde urmează să verse contravaloarea cheltuielilor legate de onorariul cuvenit executorului şi suma calculată ca diferenţă de bani.

SC A. a virat suma totală de 581 lei ( onorariu şi diferenţă retribuţie ) în contul indicat de executorul judecătoresc. Acesta i-a scos din contul de executare şi i-a consemnat pe recipisă CEC la dispoziţia creditorului C.I.

Pe data de 03 octombrie 2008 executorul judecătoresc i-a făcut adresă lui C.I. să se prezinte la biroul executorului judecătoresc în vederea ridicării recipisei pentru a-şi putea lua banii. In aceeaşi zi, pe 03 octombrie 2008 C.I. s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc unde a luat la cunoştinţă de suma pe care trebuie să o primească la SC A. şi a refuzat primirea acesteia.

Şi în prezent suma de bani cuvenită lui C.I. se află înscrisă în registrul de valori al executorului judecătoresc şi se păstrează până când o va ridica C.I.

Din verificările efectuate nu a rezultat că în cauză executorul judecătoresc P.S. a săvârşit vreo faptă penală sau că ar fi încălcat C. proc. civ. cu privire la executare.

Nu a rezultat, din verificările făcute, încălcarea vreunei dispoziţii legale de către executorul judecătoresc reclamat şi nici comiterea vreunui abuz ce către acesta. Nu au rezultat aspecte de natură penală care să poate fi reţinute în sarcina executorului P.S., astfel că s-a dispus neînceperea urmării penale în cauză.

Împotriva rezoluţiei a formulat plângere petentul, la primul procuror al Parchetului de pe lângâ Curtea de Apel Bacău. Prin rezoluţia nr. 643/II/2/2009 din 7 octombrie 2009 prim procurorul a respins plângerea petentuiui ca nefondata.

Petentul a atacat rezoluţia cu plângere în fata instanţei în temeiul art. 278/1 C. proc. pen. arătând ca executorul a lăsat debitoarea SC M.S. SA Roman să calculeze cuantumul sumei datorată petentuiui, astfel că aceasta a stabilit că datorează doar suma de 581 lei pe care a consemnat-o prin recipisă CEC la dispoziţia petentuiui. În faţa instanţei, petentul a admis că de fapt problema iniţială a pornit de la dispozitivul sentinţei civile care nu a stabilit suma datorată de intimata SC M.S. SA Roman.

Plângerea reglementată în dispoziţiile art. 278¹ C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

Astfel, în baza principiului constituţional a liberului acces la justiţie judecătorul este chemat de către persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, să efectueze un control judecătoresc asupra rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Instanţa este obligată să examineze lucrările efectuate de procuror sau de organul de urmărire penală care au stat la baza adoptării soluţiei procurorului, după care urmează să pronunţe una dintre soluţiile prevăzută de art. 278¹ alin. (8) C proc. pen.

Analizând soluţia procurorului de netrimitere în judecată, instanţa a constatat că actul de dispoziţie al procurorului este legal şi temeinic.

În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, a stabilit că infracţiunile imputate intimatului nu se circumscriu în sfera faptelor prevăzute de legea penală intimatul acţionând potrivit atribuţiilor sale legale.

Prin sentinţa civilă nr. 532/C/2007 a Tribunalului Neamţ s-a dispus obligarea pârâtei M.S. SA Roman la plata diferenţei de la 100% până la 200 % din salariul petentuiui reprezentând spor pentru munca prestată începând cu data de 1 septembrie 2004 până la zi. Hotărârea judecătorească nu a cuantificat astfel suma datorată petentului.

Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti prevede la art. 51, că executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei si a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale Codului de procedura civila şi ale altor legi aplicabile în materie iar la alin. (7) - Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii:

a) punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii;

b) notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;

c) comunicarea actelor de procedura;

d) recuperarea pe cale amiabila a oricărei creanţe;

e) aplicarea masurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească;

f) constatarea unor stări de fapt in condiţiile prevăzute de Codul de procedura civilă;

g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplata a cambiilor, biletelor la ordin şi a cecurilor, după caz;

î) orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenta lui.

Având în vedere că suma datorată prin hotărârea judecătorească nu a fost cuantificată petentul avea la dispoziţie lămurirea dispozitivului sentinţei potrivit art. 281¹ C. proc. civ. „În cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice „sau promovarea unei contestaţii la executare. Astfel, potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. pen. se poate promova contestaţia la executare „daca nu s-a utilizat procedura prevăzuta de art. 281/1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, în baza art. 371/2 C. proc. civ. alin. (2) se prevede că „în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii ". Acest text legal se referă la obligaţii accesorii ale unor sume certe, cum ar fi actualizare în funcţie de indice de inflaţie.

În reglementarea dispoziţiilor legale citate a rezultat că executorul judecătoresc nu are ca atribuţii lămurirea dispozitivului sentinţei sau calculul unor creanţe al căror cuantum nu este cert ca în cazul de faţă. In acest caz petentul avea deschisă calea contestaţiei la executare sau cea a lămuririi înţelesului dispozitivului în ambele cazuri iniţiativa trebuind a-i aparţine petentului, executorul neputând promova în numele acestuia astfel de acţiuni.

În cauză, nu i s-a putut imputa nici o culpă în neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu executorului judecătoresc, astfel că în mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a putea reţine săvârşirea de către intimatul P.S. a infracţiunii de abuz în serviciu neglijenţă în serviciu şi înşelăciune prevăzută de art. 246, art. 249, art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), aspectele sesizate nefiind confirmate prin actele premergătoare.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petiţionarul C.P.I.

Prin înscrisul depus la dosarul cauzei, acesta a arătat faptul ca executorul judecătoresc nu şi-a îndeplinit atribuţiile ce-i revin privind executarea silita, atribuţii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti. Instanţa în loc să constate faptul că executorul judecătoresc a săvârşit şi o abatere disciplinara conform art. 44 lit. e) din Legea nr. 188/2000 prin întârzierea sistematica şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor şi o infracţiune conform prevederilor art. 53 alin. (6) din Legea nr. 188/2000 prin nerespectarea executorului judecătoresc a obligaţiei de a se conforma hotărârii judecătoreşti ramase irevocabile, instanţa în mod părtinitor i-a luat apărarea executorului invocând faptul ca instanţa Tribunalului Neamţ nu a stabilit suma concreta datorata.

A mai arătat că din probele din dosar se poate constata faptul că s-a adresat executorului judecătoresc în data de 08 aprilie 2008 conform chitanţei nr. 4901510, pentru a dispune executarea silita a debitoarei conform sentinţei civile nr. 532 din 08 mai 2007 întrucât acesta nu a respectat prevederile art. 277 avându-se în vedere art. 289 din Legea nr. 53/2003, sentinţa rămasa irevocabila prin Decizia nr. 989 din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, decizie prin care instanţa de recurs a respins recursul debitoarei. In recurs debitoarea a recunoscut faptul că instanţa de fond a admis capătul de cerere cu privire la obligarea debitoarei la acordarea diferenţei de spor de la 100% la 200% pentru zilele în cere i-a fost suspendat repausul săptămânal cuvenit [fără a i se acorda în alte zile conform art. 132 alin. (4) din Legea nr. 53/2003....]

În aceasta situaţie, deşi sentinţa civila nr. 532 din 08 mai 2007 definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr. 989 din 26 noiembrie 2007 a devenit titlu valabil şi susceptibil de a fi pus in executare silita, fără a mai putea fi contestată cu privire la temeiurile de drept ce au dus la acordarea acelor sporuri ce trebuie să le plătească debitoarea (după cum a motivat instanţa Judecătoriei Roman în sentinţa civila nr. 2046 din 13 iunie 2008 dosar nr. 1910/291/2008 prin care a fost respinsă contestaţia la executare a debitoarei), domnul executor în data de 10 aprilie 2008 a trimis către debitoare o somaţie dar în acelaşi timp (prin fiica sa în calitate de avocat) a înaintat o acţiune la Tribunalul Neamţ având ca obiect îndreptare eroare materiala, dosar nr. 1013/103/2006. Domnul executor nu a mai întreprins nici un demers în vederea executări silite a debitoarei nici după ce instanţa Judecătoriei Roman a respins contestaţia la executare a debitoarei în data de 13 iunie 2008, a lăsat debitoarea sa "execute" după bunul plac hotărârea, domnul executor s-a mulţumit a încasa onorariul necuvenit pentru activitatea desfăşurată. Abia în data de 08 septembrie 2008 domnul executor a binevoit să transmită o adresa către debitoare solicitându-i să vireze în cont suma de 350 lei reprezentând onorariu şi suma de 231 lei cu titlu de diferenţa de spor de la 100% la 200%. Această sumă de 231 lei nefiind corecta. Din centralizatoarele depuse de debitoare la dosar pentru anii 2004, 2005, 2006 a reieşit destul de clar faptul că angajatorul (debitoare) a suspendat 71 de zile de repaus săptămânal cuvenit. Aceste 71 de zile de repaus suspendate înmulţite cu diferenţa de 100% (conform fişei de plata depusă la dosar) rezultă că debitoarea trebuia sa-i achite suma de 23572000 rol şi nu de 231 roni cât a binevoit sa-i achite după bunul plac debitoarea cu acceptul domnului executor judecătoresc.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea in totalitate a sentinţei penale nr. 168 din 26 noiembrie 2009 din dosar nr. 645/32/2009, şi rejudecând cauza să se admită plângerea penala şi să se dispună trimiterea cauzei parchetului în vederea începeri urmăriri penale împotriva numitului P.S. cu obligarea acestuia a-l despăgubi.

Examinând recursul declarat de petiţionar sub toate aspectele, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Astfel, instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluţia contestată este legală şi temeinică, intimatul executorul judecătoresc P.S. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu şi înşelăciune prevăzută de art. 246, art. 249, art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), reţinându-se că intimatul executor judecătoresc a efectuat activităţi şi a întocmit acte în virtutea atribuţiilor pe care executorii le îndeplinesc în exercitarea funcţiilor în care sunt învestiţi, neexistând indicii din care să rezulte săvârşirea vreunei infracţiuni.

Pe de-o parte, Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reţine în sarcina intimatului executor judecătoresc P.S. săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

Pe de altă parte, deşi petiţionarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulţumire a petiţionarului, angajează răspunderea penală a intimatului executor judecătoresc, ci doar dacă se dovedeşte reaua-credinţă cu care acţionează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiunilor reclamate.

Astfel în mod corect s-au reţinut următoarele: La biroul executorului judecătoresc P.S. a fost înregistrat dosarul de executare nr. 95/P/2008 în care petentul C.I. s-a adresat executorului judecătoresc cu o cerere prin care a solicitat executarea sentinţei civile nr. 532/C/2007 a Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 989 din 29 februarie 1997 a Curţii de Apel Bacău. Conform cererii şi sentinţei trebuia executată SC A.M. SA, să plătească creditorului diferenţa de retribuţie de la 100 la % până la 200 la % , începând cu luna septembrie 2004 până la zi.

Ulterior prin adresa nr. 628 din 21 august 2008, A. a comunicat executorului judecătoresc că pentru perioada respectivă C.I. are dreptul să primească 231 lei.

SC A. a virat suma totală de 581 lei (onorariu şi diferenţă retribuţie) în contul indicat de executorul judecătoresc. Acesta i-a scos din contul de executare şi i-a consemnat pe recipisă CEC la dispoziţia creditorului C.I.

Pe data de 03 octombrie 2008 executorul judecătoresc i-a făcut adresă lui C.I. să se prezinte la biroul executorului judecătoresc în vederea ridicării recipisei pentru a-şi putea lua banii. În aceeaşi zi, pe 03 octombrie 2008 C.I. s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc unde a luat la cunoştinţă de suma pe care trebuie să o primească la SC A., refuzând primirea acesteia.

Din verificări a rezultat că şi în prezent suma de bani cuvenită lui C.I. se află înscrisă în registrul de valori al executorului judecătoresc şi se păstrează până când o va ridica acesta.

A mai rezultat că în cauză executorul judecătoresc P.S. nu a săvârşit vreo faptă penală sau că ar fi încălcat codul de procedură civilă cu privire la executare şi nici, încălcarea vreunei dispoziţii legale de către executorul judecătoresc reclamat precum şi nici comiterea vreunui abuz de către acesta . Nu au rezultat aspecte de natură penală care să poate fi reţinute în sarcina executorului P.S., astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmării penale în cauză.

De altfel, nemulţumirile recurentului, vizează cuantumul sumei ce i-a fost acordată, însă această situaţie trebuie rezolvată pe calea altor cereri care exced cadrului procesual actual, nemulţumiri care în nici un caz nu-i pot fi imputate intimatului executor judecătoresc care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în limitele conferite de lege.

Aşadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.P.I. împotriva sentinţei penale nr. 168 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1545/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1548/2010. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 614/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 614/2010. Penal