ICCJ. Decizia nr. 1549/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1549/2010
Dosar nr. 3150/54/2009
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 16 din 22 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul SC P.R. SRL Craiova, prin reprezentant legal E.M., împotriva rezoluţiei nr. 782/P/2009 din 22 octombrie 2009, privind pe intimatul I.C.C.
Pentru a pronunţa sentinţa de mai sus, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la 11 septembrie 2009, petentul a solicitat efectuarea de cercetări împotriva executorului judecătoresc I.C.C. întrucât şi-a exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu şi nu a respectat o hotărâre judecătorească, în sensul că a continuat executarea silită pornită în Dosarul de executare nr. 334/E/2009, deşi intimatul depusese suspendarea provizorie a executării, la data de 8 iulie 2009.
Prin rezoluţia nr. 782/P/2009 din 22 octombrie 2009, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) şi a C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de I.C.C., executor judecătoresc sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi 271 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul de caz a reţinut că nu sunt întrunite sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) iar cu privire la infracţiunea prev. de art. 271 C. pen., legiuitorul a indicat expres şi limitativ situaţiile în care, nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti constituie infracţiune, iar în speţă, nici una din aceste situaţii nu se regăseşte, aşa încât, infracţiunea nu exista în materialitatea ei.
Împotriva acestei rezoluţii, petenta SC P.R. SRL prin reprezentant legal E.M. a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova care prin rezoluţia nr. 1915/II/2009 din 17 noiembrie 2009 a respins, ca neîntemeiată, plângerea, apreciind că soluţia procurorului de caz răspunde cerinţelor de legalitate, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care rezultă lipsa temeiului legal tragerii la răspundere penală a executorului judecătoresc pentru infracţiunile sesizate.
În continuare petentul a formulat plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., plângere respinsă de prima instanţă, cu menţionarea că actele premergătoare efectuate în cauză nu conţin elemente de fapt şi de drept care, să ducă la tragerea la răspundere penală a acestuia pentru faptele reclamate de petente.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat petenta recurs.
În esenţă, prin motivele scrise, petenta a reluat susţinerile anterioare, arătând că este de notorietate faptul că actul de justiţie este transparent, situaţie în care intimatul în cadrul unei proceduri în care încheierile nu se comunică se poate informa de modul de soluţionare a cauzei de pe portalul E. gestionat de Ministerul Justiţiei.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în raport de această critică, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen. cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se constată - pentru consideraţiunile ce urmează - că recursul este nefondat.
Astfel, în mod justificat, atât procurorul de caz, cât şi prima instanţă au apreciat că intimatul în calitate de executor judecătoresc, fără vinovăţie - a continuat executarea silită şi a înfiinţat poprire pe conturile societăţii petente la 25 august 2009 şi executarea efectiv la 2 septembrie 2009 deoarece nu luase cunoştinţă despre încheierea de la 8 iulie 2009 prin care Judecătoria Craiova a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare pronunţată în cadrul contestaţiei la executare ce formează obiectul Dosarului nr. 12719/215/2009.
Că demersul intimatului nu a fost exercitat abuziv, în detrimentul societăţii debitoare o dovedeşte şi împrejurarea că la 7 septembrie 2009 când a luat cunoştinţă de suspendare a solicitat la 8 septembrie 2009 terţului poprit - suspendarea popririi.
Pe de altă parte, în lipsa unor dovezi de comunicarea încheierii, intimatului nu-i poate fi imputată nici lipsa de informare, astfel cum a susţinut recurenta.
Împrejurarea că petentul nu a consultat portalul E. al instanţei - nu constituie o obligaţie în sensul legii, a cărei nerespectare să facă incidentă răspunderea penală a executorului judecătoresc.
Tot astfel, nici situaţiile reglementate prin art. 271 alin. (1) - (4) C. pen. nu se regăsesc în activitatea desfăşurată de intimat aşa cum aceasta a fost reţinută în baza actelor premergătoare efectuate în cauză, context în care în mod legal s-a considerat că fapta imputată nu există în materialitatea ei.
Aşa fiind, în lipsa unor indicii de existenţa infracţiunilor reclamate, atât soluţia procurorului de caz care a dispus neînceperea urmării penale, cât şi a primei instanţe, care a menţinut rezoluţia atacată, prin respingerea ca nefondată a plângerii, sunt legale şi temeinice.
Pentru aceste considerente hotărârea atacată se va menţine, prin respingerea recursului declarat de petentă, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC P.R. SRL CRAIOVA, prin director general M.E., împotriva Sentinţei penale nr. 16 din 22 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 618/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 79/2010. Penal → |
|---|
