ICCJ. Decizia nr. 1553/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1553/2010
Dosar nr. 674/32/2009
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 12 din 21 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.V. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale din 15 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă constatat următoarele:
Petentul a formulat o plângere, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la 20 noiembrie 2009 şi deşi i s-au acordat mai multe termene pentru motivare şi pregătirea apărării, acesta a încheiat prin a refuza să pună concluzii la termenul din 21 ianuarie 2010, când cauza s-a judecat în fond.
În atare condiţii, prima instanţă a analizat - din oficiu - plângerea şi a reţinut că acesta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Petentul s-a adresat procurorului cu două plângeri (conexate prin ordonanţa din 10 iunie 2009 în Dosarul nr. 700/P/2009) reclamând aceiaşi persoană, respectiv, pe subcomisarul S.V., comandatul Ş.N.P.A.P. pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de art. 267, 2671 şi 268 C. pen.
Petentul a susţinut că a fost supus la rele tratamente de către intimat, concretizate prin percheziţionare (acţiune filmată), mutarea din cameră a celor doi deţinuţi (fiind izolat de colectivitate); a fost oprită căldura, i s-a oprit furnizarea cu apă caldă şi rece, nu i s-a asigurat lenjerie de pat, nu i se permite să dea telefoane familiei ori avocatului, nu este scos la muncă, fiindu-i îngrădite şi alte drepturi.
Prin rezoluţia nr. 700/P/2009 din 15 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de intimat, întrucât, faptele sesizate nu există.
În motivarea soluţiei dispuse, procurorul de caz a arătat că deţinutul a fost izolat datorită nerespectării dispoziţiilor date de conducerea penitenciarului şi stării sale tensionate, iar după finalizarea cercetărilor, cu acordul funcţionarului delegat, s-a dispus de intimat încetarea izolării. În considerentele rezoluţiei atacate se mai reţine că în cazul exercitării unor abuzuri împotriva sa, deţinutul avea posibilitatea să se adreseze judecătorului delegat, ceea ce acesta nu a făcut, deşi a fost vizitat de către acesta.
S-a concluzionat, că în aceste condiţii de fapt şi de drept nu s-au comis fapte penale de persoane din conducerea locului de detenţie.
Prin rezoluţia nr. 811/II/2/2009 din 27 noiembrie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins, potrivit art. 278 C. proc. pen., plângerea petentului.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat instanţei care a constatat că intimatul S.V., în calitatea ce o deţinea la penitenciar, şi-a îndeplinit atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a Regulamentului de aplicare a legii sus-menţionate.
În termen legal, petentul a declarat recurs pe care nu l-a motivat în scris şi deşi legal citat şi prezent la soluţionarea recursului, a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate - în raport de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se constată - pentru cele ce urmează că recursul este nefondat.
Astfel, din actele de cercetare efectuate în cauză nu au rezultat indicii de săvârşire a unor fapte penale de către intimat în calitatea sa de persoană aflată în conducerea penitenciarului.
Nemulţumirea petentului privind sancţionarea sa disciplinară nu face incidentă răspunderea penală a intimatului, atâta timp cât, acesta a acţionat în limita atribuţiilor de serviciu, cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 275/2006 - privind executarea pedepselor şi a Regulamentului de aplicare a acestei legi.
Aşa fiind, atât soluţia de neînceperea urmăririi penale, dispusă de procuror cât şi a primei instanţe - prin care se menţine această rezoluţie - sunt legale şi temeinice şi în consecinţă, neconstatându-se motive de casare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi menţinute, prin respingerea recursului declarat de petent, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul U.V. împotriva Sentinţei penale nr. 12 din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 79/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 797/2010. Penal → |
|---|
