ICCJ. Decizia nr. 618/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 618/2010
Dosar nr. 1182/39/200.
Şedinţa publică din 17 februarie 2010
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129 din 27 noiembrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins plângerea formulată de petentul M.M., împotriva rezoluţiilor nr. 30/P/2008 din 30 iunie 2009 şi nr. 365/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată şi a menţinut rezoluţiile atacate, intimat fiind G.M.
A obligat petentul să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată la instanţa Curţii de Apel Suceava sub nr. 1182/39/2009 din 30 octombrie 2009 petentul M.M. a formulat plângere în baza art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiilor nr. 30/P/2008 din 30 iunie 2009 şi nr. 365/11/2/2009 din 09 septembrie 2009 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea plângerii petentul a arătat că l-a angajat pe intimatul avocat G.M. pentru a-l asista în două dosare civile plătindu-i pentru aceasta suma de 660 lei.
A arătat că deşi i-a achitat onorariile, intimatul nu l-a asistat în acele cauze fiind nevoit să-şi angajeze un alt avocat.
A solicitat admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la parchet pentru cercetări, cu obligarea intimatului să-i restituie suma de 660 lei plătită cu titlu de onorariu.
Prin plângerea penală adresată iniţial Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani şi trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, persoana vătămată M.M. a solicitat să se efectueze cercetări faţă de avocatul G.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi evaziune fiscală, comise prin aceea că deşi i-a achitat cu titlu de onorariu avocat suma de 600 lei pentru a-l reprezenta în trei dosare aflate pe rolul instanţei de judecată, acesta nu i-a tăiat chitanţă pentru banii încasaţi, nu a depus delegaţiile în dosare şi nu i-a reprezentat interesele în mod corespunzător, fiind nevoit să-şi angajeze un alt apărător. Cu ocazia audierii la unitatea de parchet, petentul a declarat că avocatul G.M. l-a indus în eroare prin aceea că, deşi l-a angajat să-l reprezinte în dosarele civile nr. 536/193/2007 şi 2166/193/2006 aflate pe rolul Judecătoriei Botoşani, sens în care i-a plătit suma de 600 lei cu titlul de onorariu, acesta nu s-a prezentat la termenele de judecată fixate, nu i-a reprezentat în mod corespunzător interesele şi nici nu i-a eliberat chitanţă pentru banii încasaţi. Totodată petentul a arătat că i-a dat avocatului intimat suma de 60 lei pentru a studia dosarul nr. 7903/193/2006 al Judecătoriei Botoşani, lucru care nu s-a mai întâmplat. Efectuându-se acte premergătoare în cauză s-a constatat de către organul de urmărire penală că avocatul G.M. nu a comis nicio faptă de natură să-i atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că acesta a indus-o în eroare pe partea vătămată sau că ar fi încasat în mod injust suma de 660 lei cu titlu de onorarii sau pentru a studia - o cauză civilă.
Astfel, procedându-se la verificarea înscrisurilor existente în dosarul civil nr. 2166/193/2006 al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect plângere la Legea nr. 18/1991 formulată de M.M., s-a constatat că la termenul de judecată din 25 aprilie 2007 reclamantul a fost asistat de avocatul T.C., care a depus la dosar împuternicirea avocaţială.
Deşi persoana vătămată a susţinut că l-a angajat mai întâi pe avocatul G.M. să-i acorde asistenţă juridică, la dosarul cauzei nu a fost găsită vreo împuternicire avocaţială în acest sens, existând doar o menţiune în încheierea de şedinţă de la termenul din 26 martie 2007, referitoare la faptul că reclamantul a afirmat că l-ar fi angajat pe acest avocat.
În dosarul civil nr. 536/193/2007 al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect acţiunea formulată de M.M., de instituire a unei servituti de trecere, s-a constatat că la termenul de judecată din 09 martie 2007, avocatul G.M. s-a prezentat în instanţă în calitate de apărător al reclamantului, depunând la dosar împuternicirea avocaţială nr. 222 din 07 martie 2007, precum şi chitanţa cu acelaşi număr din care rezulta că a încasat suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocat, iar la următoarele termene a depus la dosarul cauzei două cereri în numele clientului său.
La data de 21 mai 2007 M.M. l-a angajat pe avocatul T.C.M. să-i acorde asistenţă juridică, acesta depunând la dosar împuternicirea avocaţială nr. 17 din 21 mai 2007, renunţând astfel la serviciile avocatului M.M.
În cursul cercetărilor s-a stabilit că avocatul G.M. a încasat suma de 400 lei cu titlu de onorariu apărător de la persoana vătămată pentru care a tăiat chitanţa nr. 268 din 07 aprilie 2007, însă pentru a-i acorda asistenţă juridică într-un alt dosar civil cu nr. 4379/193/2007 al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui antecontract de vânzare-cumpărare. S-a menţionat că şi în acest dosar persoana vătămată, la unul din termenele de judecată, l-a angajat pe avocatul T.C.M. să-i apere în continuare interesele.
Fiind audiat în cauză, avocatul G.M. a declarat că nu a săvârşit infracţiunile reclamate de către persoana vătămată M.M., arătând că a fost angajat într-adevăr de către aceasta în două dosare civile aflate pe rolul Judecătoriei Botoşani, sens în care a încasat cu titlu de onorariu suma de 600 lei pentru care a eliberat chitanţele cu nr. 222 din 07 martie 2007 şi 268 din 07 aprilie 2007, acordându-i asistenţă juridică până în momentul în care aceasta şi-a angajat un alt apărător datorită neînţelegerilor intervenite.
Avocatul a precizat că a acţionat în interesul clientului său în ambele dosare, prezentându-se la termenele de judecată şi formulând cererile şi apărările necesare, arătând, totodată, că nu a primit de la persoana vătămată suma de 60 lei pentru a studia o altă cauză civilă în care era parte.
Prin rezoluţia nr. 30/P/2008 din 30 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Suceava s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de G.M. - avocat în Baroul Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât în cauză nu s-a comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală. împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere, în baza art. 278 C. proc. pen., petentul M.M. care a arătat că este nemulţumit de soluţia dispusă de procuror, solicitând reevaluarea înscrisurilor şi a declaraţiilor aflate la dosar. Prin rezoluţia nr. 365/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 278 C. proc. pen., respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul M.M. împotriva rezoluţiei nr. 30/P/2008 a aceleiaşi unităţi de parchet. împotriva acestei rezoluţii a formulat din nou plângere în baza art. 2781 C. proc. pen. petentul M.M., plângere ce a format obiectul prezentei cauze.
Examinând plângerea formulată de petent sub aspectul motivelor invocate cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a constatat următoarele:
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat ca intimatul G.M., avocat în cadrul Baroului Botoşani, a încasat de la petentul M.M. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat chitanţa nr. 222 din 07 martie 2007 ce se regăseşte împreună cu împuternicirea avocaţială la dosarul civil nr. 536/193/2007 al Judecătoriei Botoşani şi suma de 400 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat chitanţa nr. 268 din 07 aprilie 2007 ce se regăseşte la dosarul nr. 4379/193/2007 al Judecătoriei Botoşani.
Din actele şi lucrările dosarului, coroborate cu declaraţiile petentului şi intimatului G.M., a rezultat că în cele două dosare intimatul avocat s-a prezentat în instanţă.
S-a constatat că aspectele prezentate în motivarea plângerii de către petentul M.M. au fost verificate şi de către organele de conducere ale Baroului Botoşani care, conform adreselor de la filele 12 şi 13 dosar cercetare penală, prin Decizia nr. 53 a hotărât respingerea contestaţiei formulată de către petent.
În ceea ce priveşte cererea petentului de a fi obligat intimatul G.M. să-i restituie suma de 660 lei, această cerere a fost analizată şi de conducerea Baroului Botoşani în cadrul contestaţiei formulate de petent, iar în lipsa unor indicii din care să rezulte săvârşirea de către intimat a vreunei infracţiuni prevăzute de legea penală, Curtea a apreciat că cererea excede cadrului procesual de faţă.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petiţionarul M.M.
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, recurentul petiţionar a reiterat motivele din plângerea iniţială, solicitând casarea sentinţei recurate şi reluarea cercetărilor.
Examinând recursul declarat de petiţionar sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluţia contestată este legală şi temeinică, intimatul G.M., avocat în cadrul Baroului Botoşani şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale.
Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reţine în sarcina intimatului săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) penal şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât în cauză nu s-a comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală.
Pe de altă parte, deşi petiţionarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulţumire a petentului, angajează răspunderea penală a intimatului avocat, ci doar dacă se dovedeşte reaua-credinţă cu care acţionează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiunilor reclamate.
Astfel în mod corect s-au reţinut următoarele: avocatul G.M. a încasat de la petentul M.M. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat chitanţa nr. 222 din 07 martie 2007 ce se regăseşte împreună cu împuternicirea avocaţială la dosarul civil nr. 536/193/2007 al Judecătoriei Botoşani şi suma de 400 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat chitanţa nr. 268 din 07 aprilie 2007 ce se regăseşte la dosarul nr. 4379/193/2007 al Judecătoriei Botoşani.
De asemenea, din actele şi lucrările dosarului a rezultat că avocatul a făcut dovada faptului că şi-a îndeplinit obligaţiile profesionale faţă de petiţionar, depunând înscrisuri la dosarul nr. 536/193/2007 al Judecătoriei Botoşani, la primele termene de judecată a depus în numele petentului cereri, după care, în urma unor neînţelegerilor ivite, petentul şi-a angajat un alt avocat.
Cum petentul nu a dovedit faptul că i-a achitat intimatului G.M. suma de 60 lei reprezentând onorariu pentru avocat în vederea studierii unei cauze civile, aşa cum a susţinut în plângere, iar intimatul a negat realitatea acestor susţineri ale petentului, în mod corect organul de urmărire penală şi instanţa de fond au apreciat că aceste susţineri nu pot fi verificate.
Cu privire la cererea petentului de a fi obligat intimatul avocat G.M. să-i restituie suma de 660 lei, Înalta Curte, reţine că această cerere a fost analizată şi de conducerea Baroului Botoşani în cadrul contestaţiei formulate de petent, iar în lipsa unor indicii din care să rezulte săvârşirea de către intimat a vreunei infracţiuni prevăzute de legea penală, aceasta excede cadrului procesual de faţă.
Aşadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.M. împotriva sentinţei penale nr. 129 din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1548/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1549/2010. Penal → |
|---|
