ICCJ. Decizia nr. 161/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 161/2010
Dosar nr. 326/179/200.
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6 din 11 ianuarie 1973 a Judecătoriei Babadag, inculpatul N.D. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 223 alin. (1) C. pen. şi, respectiv, de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Împotriva hotărârii de condamnare, N.D. a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe art. 394 alin. (1) lit. a) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 91 din 22 aprilie 2009, Judecătoria Babadag a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul N.D.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului (Decizia penală nr. 83 din 18 august 2009 a Tribunalului Tulcea, secţia penală) şi, respectiv, a recursului (Decizia nr. 596/P din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală).
Împotriva acestei ultime decizii condamnatul-revizuient a declarat prezentul recurs.
Recursul va fi respins ca inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta.
În condiţiile legii, revizuientul s-a adresat instanţei de fond si, totodată, a exercitat cele 2 căi de atac ordinare (apelul şi recursul), sentinţa penală nr. 91 din 22 aprilie 2009 a Judecătoriei Babadag rămânând astfel definitivă.
Deşi în dispozitivul deciziei instanţei de recurs (Curtea de Apel Constanţa) s-a făcut menţiunea „definitivă", revizuientul a declarat prezentul recurs.
Aşa cum s-a menţionat, revizuientul a exercitat cele 2 căi de atac ordinare (apelul şi recursul), epuizând astfel căile procedurale de control judiciar ale sentinţei.
În consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., intitulat „hotărârile supuse recursului", care reglementează categoriile de hotărâri judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs, Decizia instanţei de recurs (Decizia penală nr. 596/P din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală) nu mai poate fi supusă unei căi de atac ordinare.
Faţă de cele constatate, în conformitate cu dispoziţiile art. 3851 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. şi, respectiv, art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil prezentul recurs şi va obliga recurentul la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul N.D. împotriva deciziei penale nr. 596/P din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2119/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1630/2010. Penal → |
|---|
