ICCJ. Decizia nr. 1564/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1564/2010
Dosar nr. 1745/44/2009
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 668/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de T.l.C., executor judecătoresc, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În considerentele acestei rezoluţii s-a reţinut că la datele de 22 aprilie 2009, 22 iunie 2009 şi 23 iunie 2009, persoana vătămată B.V. a depus trei plângeri penale prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de executorul judecătoresc T.l.C., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Cu adresele din 29 aprilie 2009, din 24 iunie 2009 şi din 26 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, plângerile persoanei vătămate au fost înaintate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
La data de 10 iulie 2009, persoana vătămată a fost audiată de procuror. Cu această ocazie a arătat că, la data de 22 aprilie 2009, s-a prezentat la Biroul Executorului Judecătoresc T.l.C. şi a solicitat relaţii în legătură cu o executare silită din anul 1999. A fost introdusă în biroul executorului, iar acesta i-a cerut să semneze o recipisă C.E.C. de depunere a unei sume de bani pe numele său. Persoana vătămată a susţinut că a refuzat să semneze şi că făptuitorul a încercat să o lovească, după care i-a cerut să părăsească biroul.
La data de 15 iunie 2009, a primit o somaţie şi un proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, motiv pentru care s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc şi a depus acte prin care a arătat că a formulat contestaţie la executare.
Persoana vătămată a susţinut că, în mod nelegal, la data de 16 iunie 2009, executorul judecătoresc a efectuat evacuarea sa, ocazie cu care au fost oprite o parte din bunuri, iar o altă parte au fost degradate.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele:
La data de 07 aprilie 2009, numita C.F. a depus la Biroul Executorului Judecătoresc T.l.C. o cerere, prin care a solicitat executarea silită a sentinţei civile nr. 5224 din 06 noiembrie 2008 a Judecătoriei Focşani, împotriva persoanei vătămate B.V., pentru partaj, recuperare sultă, cheltuieli de judecată şi de executare. Cererea a fost înregistrată cu nr. 151/2009.
La data de 09 aprilie 2009, făptuitorul a încheiat un proces-verbal de compensare a sumelor datorate reciproc, stabilite prin hotărârea judecătorească. Numita C.F. a consemnat la C.E.C. suma de 17.467,50 lei, stabilită prin actul menţionat.
La data de 10 iunie 2009 a fost emisă somaţia cu nr. 151/2009. La data de 28 mai 2009, numita C.F. a depus o cerere, prin care a solicitat punerea în executare a sentinţei civile nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focşani. Prin această hotărâre, vremelnică şi executorie fără somaţie, a fost admisă cererea de ordonanţă preşedintială şi s-a dispus evacuarea persoanei vătămate din apartamentul situat în municipiul Focşani, proprietatea numitei C.F. Cererea a fost înregistrată sub nr. 201/2009.
La data de 16 iunie 2007, însoţit de executorul stagiar N.L.C. şi de o echipă de jandarmi, făptuitorul s-a deplasat la imobilul respectiv şi a procedat la evacuarea persoanei vătămate. A fost încheiat procesul-verbal din data de 16 iunie 2009.
Martora S.C. a arătat că persoana vătămată s-a prezentat la Biroul Executorului Judecătoresc T.l.C. unde i s-a adus la cunoştinţă şi i-a înmânat recipisa C.E.C. pe care era consemnată suma de 17.467 RON. Iniţial, persoana vătămată a semnat pentru recipisa şi a plecat, dar a revenit la scurt timp, a intrat în biroul făptuitorului şi i-a vorbit acestuia pe un ton ridicat.
Aceleaşi aspecte au fost arătate şi de martorul N.L.C. care a participat şi la evacuarea persoanei vătămate, precizând că nu au fost distruse bunuri cu această ocazie.
Fiind audiat de procuror, făptuitorul T.l.C. a arătat că nu a încercat să o lovească pe persoana vătămată şi a efectuat executarea silită cu respectarea dispoziţiilor legale.
Analizând actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză a rezultat că fapta sesizată nu se confirmă, procurorul reţinând că executorul judecătoresc T.l.C. a respectat dispoziţiile C. proc. civ. privind executarea silită, atât cu ocazia punerii în executare a sentinţei civile nr. 5224/2008 a Judecătoriei Focşani, hotărâre definitivă şi irevocabilă, cât şi a sentinţei civile nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focşani, hotărâre vremelnică şi executorie fără somaţie.
De asemenea, s-a constatat că nemulţumirile persoanei vătămate în legătură cu actele de executare silită s-ar fi putut susţine pe calea contestaţiei la executare.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere, conform dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 1089/11/2/2009 din 18 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe Curtea de Apel Galaţi, reţinându-se în esenţă că soluţia de netrimitere în judecată este corectă, neexistând probe care să confirme existenţa faptelor reclamate.
Prin aceeaşi rezoluţie s-a reţinut că plângerea penală formulată de petent împotriva judecătorilor J.D., S.M., Î.I. şi S.M., executorului judecătoresc T.l.C. şi avocatului D.C., care s-a regăsit în cuprinsul plângerii împotriva rezoluţiei nr. 668/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a fost înregistrată separat şi face obiectul Dosarului nr. 967/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea rezoluţiilor procurorului şi trimiterea cauzei la parchet în vederea reluării cercetărilor, susţinând că executarea silită a fost nelegală şi abuzivă, iar executorul judecătoresc trebuia să fie pedepsit.
Prin sentinţa penală nr. 18/F din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.V., împotriva rezoluţiei nr. 668/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 C. proc. pen., scopul oricărui proces penal este acela al constării la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Verificarea unei plângeri, denunţ sau a altui mod de sesizare se realizează, conform dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 224 alin. (1) C. proc. pen., prin investigaţii proprii ale organelor de urmărire penală, actele de investigaţie denumite de lege acte premergătoare trebuind să servească atât la constatarea existenţei sau inexistenţei vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cât şi la luarea hotărârii de a se începe sau nu urmărirea penală răspunzându-se astfel cerinţelor statuate cu valoare de principiu în dispoziţiile art. 1 C. proc. pen.
În cauza de faţă organul de urmărire penală a desfăşurat toate activităţile ce se impuneau în cadrul actelor premergătoare pentru a ajunge la soluţia dată.
Astfel, în mod corect procurorul, constatând că intimatul T.l.C., nu a săvârşit infracţiunea reclamată şi nici alte fapte de natură penală care să îi atragă răspunderea penală, a dispus neînceperea urmăririi penale în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Probatoriul administrat în faza actelor premergătoare nu a confirmat susţinerile petentului, nefăcându-se nicicum dovada că intimatul, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu a îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos şi astfel să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului.
Instanţa de fond a reţinut că în mod corect procurorul a constatat că intimatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reclamate, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), probatoriul administrat reliefând fără dubiu că aspectele arătate de petent nu au un caracter infracţional şi că deci intimatul nu poate fi subiect al infracţiunii invocate şi nici al vreunei alte fapte cu conotaţie penală.
Faptul că petentul este nemulţumit de soluţiile pronunţate în cauzele civile privind partajul bunurilor comune şi evacuarea, finalizate prin punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti nu poate duce la concluzia că intimatul şi-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu, petentul având la îndemână căile de atac prevăzute de procedura civilă.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat recurs petentul, care prin memoriile depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esenţă, solicitarea de tragere la răspundere penală a intimatului.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate în Dosarul nr. 668/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi rezultă că intimatul executor judecătoresc T.l.C. nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu există niciun fel de date, indicii sau dovezi că acesta a acţionat în sensul vătămării intereselor legale ale petentului, cu ocazia executării silite a sentinţei civile nr. 5224 din 06 noiembrie 2008 a Judecătoriei Focşani.
Activitatea executorilor judecătoreşti este reglementată de Legea nr. 188/2000, care statuează în art. 57 alin. (1) că actele acestora sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente, iar potrivit art. 58 din aceeaşi lege, cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare în condiţiile prevăzute de C. proc. civ.
Astfel, având în vedere că din actele premergătoate efectuate în cauză nu s-au putut identifica indicii care să confirme săvârşirea de către intimat a vreunei fapte penale, iar petentul nu a invocat şi depus în susţinerea afirmaţiilor sale probe care să ateste o altă situaţie de fapt decât cea care rezultă din actele dosarului, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluţia din 27 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 668/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi este corectă.
În ceea ce priveşte temeiul de drept al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, respectiv art. 10 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta a fost corect invocat, întrucât corespunde actelor premergătoare efectuate în cauză,
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.V. împotriva sentinţei penale nr. 18/F din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.V. împotriva sentinţei penale nr. 18/F din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1431/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1570/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
