ICCJ. Decizia nr. 1610/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1610/2010
Dosar nr. 772/64/2009
Şedinţa publică din 26 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionara V.M. s-a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 296/P/2008 din 28 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii F. (S.) M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 288 alin. (1), art. 291 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., B.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 288 alin. (1), art. 291 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., B.OG pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 288 alin. (1), art. 291 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi R.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 288 alin. (1), art. 291 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., soluţie menţinută prin rezoluţia nr. 787/II/2/2009 din 28 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
În plângerea formulată, petiţionara a arătat că aceştia se fac vinovaţi de infracţiunile pentru care a solicitat tragerea la răspundere penală, întrucât au conlucratat la emiterea certificatului de moştenitor din 26 octombrie 2004 prin care numita H.S.E. a fost declarată moştenitoare după defuncta H.S.
Actul întocmit nu reflectă adevărul întrucât nu este dovedită cu acte de stare civilă calitatea de moştenitor a lui H.S.E. după H.S. deoarece mama celei declarate moştenitoare s-a numit F. iar defuncta se numeşte H. şi nu există identitate nici cu privire la prenume, fiind deosebire între cele două nume S. şi S.
Prin rezoluţia nr. 296/P/2008 din 28 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii F. (S.) M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 291 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., B.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 291 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., B.OG pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 291 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi R.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 291 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.
Prin rezoluţia nr. 787/II/P/2009 din 28 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionară împotriva rezoluţiei nr. 296/P/2008 din 28 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, arătându-se că nu există niciun dubiu că H.S.E. este moştenitoarea numitei H.S.E. născută F. (procura originală fiind semnată de preşedintele Tribunalului Regional Munchen), iar procurorul de caz s-a conformat celor dispuse de procurorul general, numiţii C.G. şi C.E. neputând fi audiaţi din motive obiective, respectiv deces şi stare gravă de sănătate.
Împotriva acestei soluţii, petiţionara a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 8/F din 1 februarie 2010 pronuţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara V.M. împotriva rezoluţiei nr. 296/P/2008 din 28 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii F. (S.) M., B.M., B.OG şi R.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. art. 288 alin. (1), art. 291 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a menţinut soluţia dată prin rezoluţia atacată şi a fost obligată petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a arătat că din verificarea Dosarului succesoral nr. 186/2004 a rezultat că la data de 26 octombrie 2004 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi B.N., S.M., B.R.C. a fost înregistrată cererea formulată de R.P. în calitate de mandatar al unicei moştenitoare H.S.E. în legătură cu deschiderea procedurii succesorale după F.S.E., decedată la 21 februarie 2000, cu ultimul domiciliu în Munchen, Germania. R.P. a fost mandatată în baza procurii din 23 iulie 2004, apostilată şi tradusă din limba germană.
S-a depus extras de carte funciară, unde este înregistrată casa de piatră şi curte de 3960 mp., si curtea şi grădina de 1075,82 mp.
La B, proprietari sunt H.S., născută F. cu drept cumpărare act C.F. şi Statul Român conform Decretului nr. 223/1974, act 4663/79 C.F. anterior, proprietar pe cota de V2 ce aparţinea statului era G.F.
În prezenţa notarului au fost audiaţi doi martori care au cunoscut date despre defuncta F.S.E.
La dosarul succesoral s-au depus certificat de deces şi căsătorie pentru F.S.E., traduse din limba germană, certificat de căsătorie dintre defunctă şi F.E. la 18 septembrie 1951, extras din registrul stării civile pentru căsătorii pe anul 1932 al comunei Mediaş (la 16 aprilie 1938 defuncta s-a căsătorit cu E.T.), certificatul de despărţire nr. 6/1942 prin care se consfinţea divorţul de E.T.
Din extrasul din Registrul stării civile pentru născuţi pe anul 1939 - Sibiu rezultă că S.E.T. a dat naştere la 11 februarie 1939 fiicei sale S.E.
În adresa din 20 aprilie 2005 emisă de Consiliul local al municipiului Braşov se menţionează că „în registrul de stare civilă al localităţii Braşov a fost înregistrată căsătoria numiţilor H.W. şi F.E. - Sigrid la actul din 10 iulie 1943."
Înscrisurile aflate la dosar, coroborate cu declaraţiile martorilor au convins notarul public de faptul că defuncta H.S., născută F. este una şi aceeaşi persoană cu S.H., proprietara tabulară a imobilului înscris în C.F. Braşov, iar singura moştenitoare a acesteia este H.S.E., născută T.
Petiţionara a depus la dosarul cauzei, în dovedirea celor susţinute de ea, un extras din cartea de imobil, unde apar ca proprietari la poziţiile 1 şi 2 F.E.R., fiica lui S. şi E., şi F.K.I., fiica lui W. şi I.
Nici una din persoanele menţionate în cartea imobilului ca şi proprietare la poziţiile 1 şi 2 nu sunt identice cu proprietara imobilului în scris în C.F. Braşov la foaia de proprietar B respectiv S.H. născută F., astfel că nici acest înscris nu poate răsturna probele administrate în faţa notarului public în dovedirea calităţii de moştenitor a numitei H.S.E., născută T.
S-a reţinut că în sarcina notarului public F. (S.) M. nu poate fi reţinută nicio infracţiune în legătură cu modul în care s-a desfăşurat procedura dezbaterii succesorale, iar numita R.P. a acţionat în limita mandatului dat de F.S.E., fără a săvârşi vreo faptă penală. Aceasta în calitate de mandatar a vândut numitei L.OG prin act autentic, imobilul ce a format obiectul succesiunii, la data de 17 decembrie 2004, iar la data de 15 ianuarie 2007, B. (fostă L.) OG a vândut imobilul soţilor B.V. şi R.M.
S-a mai reţinut în legătură cu dezbaterea succesorală după F.S.E., că avocatul M.B. şi numita B. (fostă L.) OG nu au avut nicio implicare, nu au semnat sau emis documente.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs petiţionara V.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât în cauză nu au fost administrate probele necesare cu privire la existenţa identităţii de persoană între proprietara de carte funciară H.S. şi defuncta F.S.E., menţionată în certificatul de moştenitor, iar stabilirea calităţii de moştenitor pe bază de martori este nelegală. A solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale.
Recursul declarat este nefondat.
În urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului se constată că la data de 26 octombrie 2004, la Biroul notarilor publici asociaţi B.N., S.M. şi B.C. a fost înregistrată cererea formulată de numita R.P., în calitate de mandatar al numitei H.S.E. în calitate de unic moştenitor al defunctei F.S.E., decedată la 21 februarie 2000, cu ultimul domiciliu în Munchen, Germania.
La dosarul succesoral au fost depuse procura din 23 iulie 2004, tradusă şi apostilată, extrasul de carte funciară, unde la B, proprietari sunt H.S., născută F. cu drept de cumpărare act C.F. şi Statul Român cu Vz conform D.223/1974. Anterior, pe cota de Vz ce aparţine statului, era G.F.
Au mai fost depuse acte de stare civilă din care rezută că defuncta este identică cu S.H., proprietara tabulară a imobilului înscris în C.F., iar singura moştenitoare a acesteia este H.S.E., născută T.
Totodată, au fost audiaţi doi martori care au cunoscut date despre defuncta F.S.E.
Faţă de probele existente la dosar, în mod corect s-a constatat că în sarcina notarului public F.S.M. nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte de natură penală în legătură cu modul de desfăşurare a dezbaterii succesorale, iar numita R.P. a acţionat în limita mandatului primit de la moştenitoare.
Deşi petiţionara a susţinut că nu există identitate de persoană între proprietara de carte funciară H.S. şi defunctă şi a încercat să facă dovada susţinerilor sale cu un extras din cartea de imobil, se constată că actele de stare civilă depuse la dosarul succesoral dovedesc că defuncta F.S.E. este identică cu proprietara tabulară a imobilului, iar în ce priveşte înscrisul depus, acesta nu poate combate actele oficiale depuse la dosarul succesoral.
Întrucât nici în ce priveşte intimaţii B.M. şi B.OG nu s-au evidenţiat probe sau indicii cu privire la săvârşirea de către aceştia a unor fapte de natură penală, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi în mod corect s-a respins plângerea formulată de petiţionară împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi.
Având în vedere cele menţionate, recursul declarat de petiţionara V.M. apare ca nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara V.M. împotriva sentinţei penale nr. 8/F din 1 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 26 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3929/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1652/2010. Penal → |
|---|
