ICCJ. Decizia nr. 1652/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1652/2010
Dosar nr. 50/35/2010
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 138 din 11 mai 2009, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.I., fiul lui C. şi R., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de cuţit, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 ore în data de 24 septembrie 2007.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi a art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile D.T.C., suma de 2000 euro, reprezentând daune morale solicitate.
În baza aceloraşi texte de lege a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Satu Mare suma de 2094,56 lei, reprezentând c/valoarea cheltuielilor de spitalizare pentru victima D.T.C.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a corpului delict, cuţit (briceag) predat la camera corpurilor delicte din cadrul Tribunalului Satu Mare.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile D.T.C. suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus virarea din contul M.J. în contul Baroului Satu Mare a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu pe seama av. P.T., conform delegaţiei nr. 686.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis la data de 19 martie 2008 în Dosar nr. 438/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul S.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi port ilegal de cuţit, prev. şi ped. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic.art. 33 lit. b) C. pen.
Prin actul de sesizare s-a reţinut că, în data de 23 septembrie 2007, în jurul orelor 22,00 victima D.T.C. în vârstă de 29 ani, împreună cu numiţii D.l. (fratele său), D.M.V. şi Z.S. s-a deplasat din localitatea Halmeu, unde domiciliază, în com. Turulung la pizzeria din centrul localităţii, cu autoturismul acestuia din urmă marca B. de culoare închisă. în pizzerie a avut loc o ceartă între persoanele aflate în grupul victimei pe de o parte şi numitul S.R., fratele său, inculpatul S.I. şi alte persoane aflate la masa acestora, pe de altă parte, incident care a fost stins în scurt timp.
În jurul orelor 24,30, victima D.T.C., D.l., D.M.V. şi Z.S. au ieşit din pizzerie şi au constatat că erau aşteptaţi afară de persoanele cu care se certaseră anterior, circa 6 tineri, care îi ameninţau.
Întrucât în apropiere se afla un agent de poliţie, nu s-a declanşat nici un conflict.
Victima, împreună cu D.l., D.M.V. şi Z.S. a intrat în discoteca situată vis-a-vis, unde s-a întâlnit cu alţi prieteni din Halmeu, care veniseră cu un autoturism marca O.A., aparţinând victimei.
La ora 1,30, când s-a terminat discoteca, victima D.T.C. şi Z.S. au ieşit din discotecă şi i-au condus până la autoturismul O.A. pe prietenii lor din Halmeu care au venit ulterior în Turulung, aceştia plecând spre Halmeu cu autovehiculul O.A.
Între timp, fratele victimei, numitul D.l. şi numitul D.M. au mers la autoturismul marca B. cu care veniseră - D. aşezându-se la volan iar D.l. în dreapta lui, unde i-au aşteptat pe D.T.C. şi Z.S.
La scurt timp, victima şi Z.S. s-au apropiat de autoturismul marca B. pentru a pleca spre casă.
Lângă maşină se aflau 4-5 bărbaţi (unul dintre ei fiind fratele inculpatului, numitul Ş.R.) care au început să-i îmbrâncească şi să-i lovească pe D.T.C. şi Z.S., aceştia din urmă ripostând în încercarea de a se urca în autoturismul marca B.
Concomitent, un tânăr din grupul celor 4-5 agresori a fugit în pizzerie, unde i-a spus inculpatului Şinf Istvan şi prietenilor acestuia că numitul Ş.R. este bătut afară de tinerii din Halmeu.
Inculpatul a ieşit din pizzerie, urmat de circa 10-15 tineri şi a alergat către autoturismul marca B., aflat pe stradă, la o distanţă de câteva zeci de metri.
În momentul în care inculpatul şi fratele său Ş.R. - care i se alăturase afară - urmaţi de ceilalţi tineri s-au apropiat de autoturismul marca B., în afara maşinii mai rămăsese numai victima, Z.S. urcându-se cu puţin timp înainte în autovehicul.
Bănuind că D.T.C. urmează să fie atacat de către urmăritori, unul dintre cei trei ocupanţi ai autoturismului B. a coborât şi i-a aplicat o lovitură cu pumnul numitului Ş.R., după care s-a urcat în autovehicul.
Conducătorul autoturismului B. s-a deplasat cu autovehiculul câteva zeci de metri pentru ca maşina să nu fie avariată.
Inculpatul Ş.I. a scos din buzunar cuţitul (briceag) pe care îl purta de obicei asupra sa, cu lama de cca. 10 cm. lungime şi mâner de culoare maro - fiind văzut de către martorul F.L.Z. administratorul barului - cu care i-a aplicat o lovitură numitului D.T.C., din spate, în faţa posterioară a hemitoracelui stâng, în timp ce victima alerga după autoturismul B.
După ce I-a înjughiat pe D.T.C., inculpatul şi ceilalţi urmăritori s-au oprit, astfel că victima a reuşit să urce în autovehicul.
Nu după mult timp, victima a observat că îi curge sânge din spate, dându-şi seama că a fost înţepată cu cuţitul, astfel că a fost transportată la Spitalul Judeţean Satu Mare, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.
Potrivit raportului de constatare medico-legal, numitul D.T.C., în vârstă de 29 ani, în urma agresiunii fizice suferite la data de 24 septembrie 2007, a fost spitalizat în Spitalul Judeţean Satu Mare, Secţia Chirurgie-Reanimare pentru: plagă tăiată-înţepată penetrantă pe faţa posterioară 1/3 interior hemitorace stâng cu pneumotorax traumatic şi emfizem subcutanat (necesitând ace de degajare şi pleurotomie stângă cu drenaj aspirativ); leziunea traumatică descrisă datează din noaptea de 23/24 septembrie 2007, dată la care a fost spitalizat în Spitalul Judeţean Satu Mare şi s-a putut produce prin lovire activă cu un corp dur ascuţit -înţepător, de exemplu cuţit, viaţa victimei fiind pusă în primejdie. Poziţia victimă-agresor putea fi în ortostatism, lovitura fiindu-i aplicată victimei din spate uşor lateral stânga. Leziunea traumatică suferită necesită pentru vindecare 21-22 zile îngrijiri medicale.
Instanţa de fond analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că starea de fapt reţinută în actul de sesizare al instanţei se confirmă în timpul cercetării judecătoreşti după readministrarea în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, a probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Astfel, inculpatul S.I. a fost audiat în şedinţa publică din 10 decembrie 2008, a recunoscut în faţa instanţei săvârşirea faptelor aşa cum au fost ele reţinute în actul de sesizare al instanţei şi a precizat că a lovit cu cuţitul pe partea vătămată ca urmare a faptului că acesta împreună cu alte trei persoane l-au lovit pe fratele său. A arătat inculpatul că în momentul în care a lovit partea vătămată, cele trei persoane încă îl loveau pe fratele său care era căzut la pământ şi a precizat, de asemenea, că s-a înţeles cu partea vătămată să acopere parţial paguba cu care acesta s-a constituit parte civilă în cauză.
Declaraţia inculpatului se coroborează cu declaraţiile date de martorii G.M., D.M.V., D.l., E.M.l. , care toţi au declarat că se aflau în localul pizzerie din loc. Halmeu şi au auzit când inculpatul a fost anunţat că fratele său este bătut într-un bar din vecinătate. Unii dintre ei au văzut când partea vătămată a fost lovită de către cineva, dar din cauza numărului mare de persoane nu au văzut de cine şi cu ce a fost lovit. La intrarea în maşină a părţii vătămate, martorul D.M.V. a observat că acesta sângera şi s-a deplasat spre spitalul de urgenţă în vederea intervenţiei.
S-a stabilit prin expertiza medico - legală aflată la dosarul de urmărire penală (fila 63) că partea vătămată D.T.C. a prezentat în urma agresiunii fizice suferite la 24 septembrie 2007, plagă tăiată -înţepată penetrantă pe faţa posterioară 1/3 inferior hemitorace stâng cu pneumotorax traumatic şi emfizem subcutanat, leziune traumatică care s-a putut produce prin lovire activă cu un corp dur ascuţit tăietor-înţepător şi că viaţa victimei a fost pusă în primejdie. S-a precizat, de asemenea, că poziţia victimă-agresor putea fi în ortostatism, lovitura fiindu-i aplicată victimei din spate uşor lateral stânga; s-au stabilit 21-22 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului S.I. în săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, constatând că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia, faptă pentru care i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
Constatând că atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate probe din care rezultă neîndoielnic că inculpatul a avut asupra sa un cuţit, instanţa de fond a reţinut şi existenţa infracţiunii prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Analizând latura civilă alăturată acţiunii penale, instanţa de fond a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile D.T.C. suma de 2000 euro cu care acesta s-a constituit parte civilă în cauză, reprezentând daune morale pentru suferinţa fizică cauzată precum şi perioada îndelungată de aproximativ 2-3 luni necesară recuperării.
De asemenea, a obligat inculpatul să plătească părţi civile Spitalul Judeţean Satu Mare suma de 2094,56 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru victima D.T.C.
B. Împotriva acestei sentinţe, inculpatul S.I. a declarat apel în termen, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei apelate, rejudecarea cauzei şi, în urma rejudecării, a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, iar ca modalitate de executare, a se face aplicarea art. 81 C. pen.
În motivarea apelului a arătat că din probele de la dosar nu rezultă că inculpatul a dorit să suprime viaţa victimei, acesta a fost în legitimă apărare şi tulburat în momentul în care şi-a văzut fratele lovit de mai multe ori şi căzut la pământ. A solicitat se reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, acesta a recunoscut săvârşirea faptei şi o regretă.
Prin Decizia penală nr. 94/ A din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul - apelant S.I., împotriva sentinţei penale susmenţionate care a fost menţinută în întregime, fiind obligat apelantul la plata în favoarea statului a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate, reiterând motivele de apel susţinute prin apărătorul ales, respectiv greşita sa condamnare deşi a acţionat în legitimă apărare, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen.; greşita individualizare a pedepsei, în condiţiile incidenţei dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 81 C. pen., având în vedere că victima l-a provocat, că inculpatul se află la primul incident cu legea penală, a avut o atitudine sinceră, a achitat despăgubirile la care a fost obligat, nu s-a sustras judecăţii ci a plecat la muncă în străinătate pentru a-şi ajuta familia.
Totodată, inculpatul a arătat că, la soluţionarea cauzei în apel, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, el fiind plecat la muncă în străinătate iar, pe de altă parte, instanţa de apel nu a administrat probatoriul în cauză fiind necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se stabili numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.
Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzut de art. 3859 pct. 21, 10, 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Referitor la aspectul declarării recursului în termenul legal, Înalta Curte constată că inculpatul a lipsit la toate termene de judecată în apel cât şi la dezbateri, situaţie în care potrivit art. 3853 rap. la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de 10 zile curge de la comunicare. Examinând dosarul instanţei de apel se constată că lipsesc dovezile de comunicare către inculpat a copiei după dispozitiv, situaţie în care, neputându-se stabili data comunicării dispozitivului şi cum inculpatul a fost încarcerat la 28 decembrie 2009, declarând recursul în termen de 10 zile, la 8 ianuarie 2010, Înalta Curte apreciază calea de atac ca fiind exercitată în termen.
1. În ceea ce priveşte lipsa de procedură la judecata în apel, invocată de inculpat, Înalta Curte constată că inculpatul a fost prezent la instanţa de fond la data de 18 iunie 2008, 26 noiembrie 2008, 10 decembrie 2008 (când a fost şi audiat) - deci avea cunoştinţă de împrejurarea că parchetul sesizase instanţa şi exista un proces penal pe rolul instanţelor de judecată, iar deşi în apel nu a fost prezent la nici un termen, procedura de citare a fost legal îndeplinită, inculpatul semnând personal citaţia pentru termenul din 10 noiembrie 2009 când s-a soluţionat apelul (fila 28 dosar apel).
Apărarea cum că nu cunoaşte limba română şi deci nu ştie ce a semnat când a primi citaţia, nu poate fi primită, deoarece inculpatul putea să refuze primirea şi să aducă la cunoştinţa factorului poştal motivul refuzului, ce urma să se consemneze într-un proces verbal, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materia citării.
Pe de altă parte, inculpatul a invocat lipsa de procedură, întrucât nu s-a aflat în ţară, fiind plecat la muncă în străinătate, însă nici această susţinere nu poate fi primită, nefiind fi imputabilă instanţei de apel împrejurarea că inculpatul nu s-a conformat obligaţiei ce îi incumbă potrivit art. 177 alin. (3) C. proc. pen., de a încunoştinţa instanţa de schimbarea adresei arătate în declaraţia de inculpat de la fila 142 din dosarul instanţei de fond.
2. Nici susţinerea inculpatului în sensul omisiunii pronunţării instanţei de apel asupra necesităţii efectuării unei noi expertize pentru a se stabili numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părţii vătămate, nu este întemeiată, întrucât pe de o parte, inculpatul nu a avut în motivarea apelului său o critică legată de numărul de zile de îngrijiri medicale, iar pe de altă parte, instanţa de apel nu era obligată să se pronunţe din oficiu pe o astfel de probă, atâta vreme cât utilitatea ei nu a reieşit din cercetarea judecătorească.
3. Sub un alt aspect, apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârşit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacţie la atitudinea agresivă a părţii vătămate care îl lovea pe fratele său, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situaţii de fapt care să justifice reţinerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei. Potrivit art. 44 C. pen., „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul". Or, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond precum şi cea de apel, din probele dosarului rezultă că nu sunt întrunite condiţiile legitimei apărări întrucât, în ceea ce priveşte atacul, acesta nu era direct, imediat şi injust îndreptat împotriva fratelui inculpatului şi nici nu prezenta un pericol grav pentru persoana acestuia. Astfel, conflictul verbal dintre cele două grupuri se încheiase în local, iar fratele inculpatului şi grupul din care făcea parte au iniţiat atacul asupra părţii vătămate şi a altui martor din grupul acesteia din urmă în momentul în care încercau să urce în maşină pentru a pleca. Lovirea cu pumnul a fratelui inculpatului de către un ocupant al maşinii s-a produs doar pentru că partea vătămată, ce rămăsese singură în afara maşinii, să se poată urca, fiind incontestabil că aceasta din urmă a fost lovită din spate, în timp ce fugea efectiv după maşină pentru a-şi asigura scăparea, atitudinea sa neputându-se interpreta nici un moment ca fiind una agresivă, ameninţătoare la adresa fratelui inculpatului, pentru a justifica în vreun fel fapta inculpatului.
Totodată, în condiţiile în care nu s-a dovedit existenta unui stări de legitimă apărare, nu se poate susţine nici că inculpatul a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-ar fi produs atacul, nefiind aplicabile aşadar nici dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. pen.
Înalta Curte constată că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. - circumstanţă atenuantă legală, nefiind îndeplinite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege şi anume: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi provocarea să se fi produs printr-o violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă. Aşa cum s-a arătat deja, partea vătămată nu a avut o atitudine provocatoare faţă de fratele inculpatului, nu a iniţiat declanşarea conflictului fizic şi nici nu l-a întreţinut, ci doar a încercat să-şi asigure scăparea.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond şi cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia şi vinovăţia inculpatului.
4. În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea constată că circumstanţele personale invocate de inculpat - constând în atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal, se află la primul incident cu legea penală, a achitat despăgubirile la care a fost obligat, nu s-a sustras judecăţii ci a plecat la muncă în străinătate pentru a-şi ajuta familia - au fost avute în vedere de prima instanţă care a motivat detaliat cuantumul pedepsei şi modalitatea de individualizare, astfel că solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa, este nejustificată, întrucât fapta comisă de aceasta este de o gravitate deosebită, atât prin consecinţa produsă cât şi prin modalitatea de săvârşire, în acelaşi sens fiind şi aprecierea instanţei de apel. Astfel, luând în considerare gravitatea faptei, împrejurările în care s-a comis aceasta, rezultatul produs care a pus în primejdie viaţa victimei, faptul că, în prezenta cauză, inculpatul a săvârşit şi infracţiunea de port ilegal de armă, instanţa de apel a apreciat corect în sensul că nu se impune coborârea pedepsei sub limita prevăzută de lege ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, reţinând totodată că prima instanţă i-a aplicat inculpatului limita minimă prevăzută de lege pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, ţinând seama tocmai de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei şi, în general, în raport de atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal.
Totodată, în raport de cuantumul pedepsei rezultante, care, aşa cum am arătat, nu se justifică a fi redusă, Curtea nu poate primi nici solicitarea de a se suspenda condiţionat executarea acesteia, nefiind îndeplinite cerinţele art. 81 alin. (2) C. pen., respectiv cea privitoare la limita maximă a pedepsei aplicate - de cel mult 2 ani închisoare.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive şi detenţiei, iar în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de soluţionarea prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 94/ A din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate, durata reţinerii din data de 24 septembrie 2007 şi detenţia de la 28 decembrie 2009 la 28 aprilie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va suporta din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1610/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 168/2010. Penal → |
|---|
