ICCJ. Decizia nr. 1633/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1633/2010
Dosar nr. 2589/54/200.
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală nr. 188 din 16 decembrie 2009 dată în dosar nr. 2589/54/2009, a respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 formulată în calitate de persoană vătămată de petentul C.D.A., menţinând soluţia de neîncepere a urmăririi penale cu privire la intimatul făptuitor B.T. – executor judecătoresc în temeiul art. 228 alin. (6) inexistenţa faptelor ilicite rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. [sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, furt calificat şi distrugere prevăzute de art. 246, art. 247, art. 208, art. 209 lit. a), i) şi art. 217 alin. (1) şi (2), C. pen.] şi respectiv pentru lipsa unuia din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume latura obiectivă în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. (sub aspectul infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.) – soluţie de retrimitere în judecată adoptată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin rezoluţia din 5 mai 2009, în dosar nr. 12/l/2009 al organului judiciar sus-menţionat.
Prin plângerea introductivă soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost supusă controlului judecătoresc în baza art. 2781 C. proc. pen. raportat la art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., pentru netemeinicie susţinându-se că actele premergătoare efectuate de procuror sunt incomplete pentru elucidarea/stabilirea tuturor faptelor şi împrejurărilor cu relevanţă penală sub aspectul infracţiunilor sesizate.
Hotărând soluţionarea plângerii prin respingerea sa ca nefondată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., judecătorul cauzei a constatat – contrar susţinerilor petentului – că actele premergătoare efectuate de procuror (copia lucrărilor din dosarul de executare silită incriminat nr. 235/E/2008, hotărâri judecătoreşti şi alte înscrisuri; relaţii scrise de la părţi) constituie temeiuri suficiente şi necesare rezoluţiei atacate de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., în care sens au fost reţinute următoarele:
- la data de 19 decembrie 2008 persoana vătămată C.D.A. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.T., pentru infracţiunile prev. de art. 246, art. 247, art. 192 alin. (1) şi (2) şi art. 217 alin. (1) şi (2) C. pen.
Deoarece urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de executorii judecătoreşti se efectuează, conform art. 28 C. proc. pen. raportat la art. 209 alin. (4) C. proc. pen. de către parchetul de pe lângă curtea de apel, plângerea a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În plângere, persoana vătămată a susţinut că la data de 09 decembrie 2008, executorul judecătoresc B.T., fără a avea o hotărâre judecătorească de evacuare, fiind însoţit de lucrători ai poliţiei şi ai jandarmeriei, au pătruns în lipsa lui, fără drept, în imobilul situat în Craiova, de unde au încărcat în mai multe autovehicule bunuri mobile ce-i aparţineau şi au distrus o parte din ele.
Cu ocazia audierii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, persoana vătămată C.D.A. a menţinut plângerea sa, iar în plus a mai solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.T. şi pentru infracţiunea prev. de art. 208-209 lit. a) C. pen., întrucât cu acea ocazie i s-au sustras din imobil următoarele bijuterii: un bănuţ din aur în greutate de 2-3 gr., 2 bănuţi din aur având fiecare o greutate de circa 2 gr. şi 2 inele din aur având fiecare o greutate de 2-3 gr., precum şi alte bunuri pe care nu le-a precizat;
- actele premergătoare efectuate au confirmat că la data de 27 noiembrie 2008, creditorul C.G., prin avocatul său G.F., a depus o cerere la biroul executorului judecătoresc B.T., prin care a solicitat executarea silită a titlului executoriu nr. 135/215/2005, care a cuprins sentinţa civilă nr. 516/2007 pronunţată de către Judecătoria Craiova, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 891/2008 a Curţii de Apel Craiova, imobilul situat în Craiova, fiind atribuit creditorului C.G.
După primirea cererii, de comun acord cu creditorul, a stabilit onorariul de executare şi a format dosarul de executare nr. 235/E/2008.
În continuare, la data de 27 noiembrie 2008, executorul judecătoresc B.T. a emis o somaţie, prin care a încunoştinţat pe persoana vătămată C.D.A., care avea calitatea de debitor, ca în termen de 5 zile de la primirea acesteia să pună la dispoziţia creditorului C.G. imobilul situat în Craiova.
Deşi a primit somaţia, persoana vătămată nu s-a conformat şi la data de 02 decembrie 2008 a depus la Judecătoria Craiova 2 cereri, prin care, într-o cerere înregistrată sub nr. 24258/215/2008 a solicitat suspendarea provizorie a hotărârilor judecătoreşti, iar prin cealaltă, care a fost înregistrată sub nr. 24257/215/2008, a solicitat suspendarea executării a acestora.
Cererea înregistrată sub nr. 24258/215/2008 a fost respinsă prin încheierea din 10 decembrie 2008, iar cererea înregistrată sub nr. 24257/215/2008 a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 569 din 20 ianuarie 2009.
Văzând că la termenul fixat prin somaţie, persoana vătămată C.D.A. nu s-a conformat celor dispuse şi cum nu a primit de mia acesta vreo hotărâre judecătorească, care să dispună întreruperea executării hotărârilor judecătoreşti ce au format obiectul dosarului de executare nr. 238/E/2008, la data de 03 decembrie 2008 executorul judecătoresc B.T. i-a trimis o citaţie prin care l-a încunoştinţat că în ziua de 09 decembrie 2008 ora 10,00 să fie prezent în imobilul situat în Craiova, pentru executarea silită.
Ca atare, la data de 09 decembrie 2008, executorul judecătoresc B.T. fiind însoţit de avocat G.F. (reprezentantul creditorului) şi, reprezentanţi ai poliţiei şi jandarmeriei, s-a prezentat la locul unde se afla imobilul supus executării silite.
Cu toate că la data de 04 decembrie 2008, persoana vătămată a primit citaţia prin care era încunoştinţat să fie prezent la locul executării silite, acesta nu s-a conformat.
În asemenea condiţii, executorul judecătoresc s-a conformat dispoziţiilor art. 578-580 C. proc. civ., a pătruns în imobil împreună cu reprezentantul creditorului, reprezentanţi ai poliţiei şi jandarmeriei.
După ce au pătruns în imobil, în prezenţa martorilor B.M. şi M.B., executorul judecătoresc împreună cu reprezentantul creditorului au inventariat bunurile mobile aflate în fiecare; cameră, până când persoana vătămată a sosit.
Cu această ocazie nu au fost sustrase bunurile menţionate de persoana vătămată în declaraţia sa şi nici nu au fost deteriorate bunurile inventariate.
Ca este aşa, rezultă pe de o parte din declaraţia avocatului G.F. care a infirmat susţinerile persoanei vătămate, iar pe de altă parte chiar din atitudinea acesteia, care a semnat procesul verbal de aducere la îndeplinire a procedurii executării silite încheiat la 09 decembrie 2008 fără obiecţii.
Ori dacă până la sosirea persoanei vătămate ar fi fost sustrase bunurile menţionate de acesta şi ar fi fost deteriorate bunurile mobile inventariate, le-ar fi observat şi ar fi semnat procesul verbal cu obiecţiuni sau ar fi refuzat să-l semneze.
In raport de acestea, nu se poate reţine în sarcina executorului judecătoresc infracţiunile sesizate de persoana vătămată, deoarece:
- prin respectarea dispoziţiilor legale cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti şi-a îndeplinit corect atribuţiile de serviciu, motiv pentru care infracţiunile prevăzut de art. 246 şi art. 247 C. pen. nu au fost săvârşite;
- pătrunderea în imobil în lipsa persoanei vătămate avut loc în conformitate cu dispoziţiile art. 578/580 C. proc. civ.
Ca atare, nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât pătrunderea nu s-a realizat fără drept.
Neconfirmându-se sustragerea şi distrugerea bunurilor menţionate de persoana vătămată, nu se pot reţine în sarcina executorului judecătoresc V.T. infracţiunile prevăzute de art. 208-209 lit. a), i) C. pen. şi art. 217 alin. (1) şi (2) C. pen.
2. Împotriva sentinţei amintite a declarat în termen recurs petentul C.D.A., reiterând critica de netemeinicie invocată la judecată în primă instanţă având ca finalitate juridică desfiinţarea rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale / adoptarea soluţiei prevăzute de dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. [„admite plângerea (.) desfiinţează rezoluţia atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii (.) urmăririi penale"].
Recursul amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Prin rezoluţia din 05 mai 2009 date în cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 12/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc B.T., pentru infracţiunile prev. de art. 246, art. 247, art. 208-209 lit. a), i), art. 192 alin. (1) şi (2) şi art. 217 alin. (1) şi (2) C. pen., reţinându-se că din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă cazul prevăzut de art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen.
În fapt, prin plângerea din 19 decembrie 2008, adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, dar şi cu ocazia audierii din 13 februarie 2009, C.D.A. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de executorul judecătoresc B.T. pentru infracţiunile de mai sus, pretins a fi fost săvârşite în ziua de 09 decembrie 2008, cu ocazia punerii în executare a hotărârii judecătoreşti ce a făcut obiectul dosarului nr. 238/E/2008.
Actele premergătoare nu au pus în evidenţă indicii că executorul judecătoresc B.T. ar fi săvârşit vreo faptă penală, aşa cum pretinde autorul sesizării penale.
Examinând activităţile desfăşurate în ordinea lor cronologică, rezultă cu certitudine că aceştia au respectat întocmai dispoziţiile legale în materia executării silite, lipsind orice suspiciune că executorul judecătoresc ar fi acţionat cu scopul de a fi vătămate în vreun fel interesele legitime ale debitorului C.D.A., ori de încălcare a relaţiilor sociale privind dreptul la libertate ori cele de ordin matrimonial.
Executorul judecătoresc a acţionat în limita dispozitivului titlului executoriu, pentru atribuirea efectivă a imobilului către creditor, acţiune ce presupune inclusiv evacuarea oricărei alte persoane, deci şi a debitorului, din imobilul respectiv.
În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 208, art. 209 C. pen., există serioase dubii privind existenţa în imobil a bunurilor pretins a fi fost furate, avându-se în vedere că actele de executare s-au desfăşurat în prezenţa forţelor de ordine, a reprezentantului creditorului, procesul-verbal a fost semnat de către debitor, fără ca acesta să formuleze obiectiuni.
În sprijinul celor arătate mai sus stă şi împrejurarea că în plângerea penală adresată I.PJ. Dolj, C.D.A. nu a făcut nici un fel referire la sustragerea bijuteriilor, cu toate că pretinsa [ dispariţie a acestora a fost constatată anterior sesizării parchetului, cu ocazia descărcării bunurilor la domiciliul socrului său, din localitatea Melineşti.
În consecinţă sentinţa atacată prin care a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale 12/P/2009 din 5 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este legală şi temeinică iar reformarea sa nu se justifică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.D.A. împotriva sentinţei penale nr. 188 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1630/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1641/2010. Penal → |
|---|
