ICCJ. Decizia nr. 1579/2010. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1579/2010
Dosar nr. 2039/99/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 633 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul C.I., (fiul lui I. şi G.) la 3 ani şi 2 luni închisoare pentru comiterea tentativei la infracţiunea de viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. din C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv.
Inculpatul C.I. a fost obligat să plătească părţii civile B.I.P. daune morale în sumă de 10.000 lei.
Pentru a hotărî astfel instanţa fondului a reţinut că inculpatul minor provine dintr-o familie numeroasă cu o situaţie materială precară. Părinţii sunt consumatori de băuturi alcoolice şi cu un mod de viaţă parazitar, astfel că inculpatul şi fraţii săi nu beneficiază de o educaţie adecvată. Mai mult, lipsit de supraveghere inculpatul minor a abandonat şcoala după ce a absolvit 6 clase.
Mai reţine instanţa fondului că între familia inculpatului minor şi a părţii vătămate B.I.P. în vârstă de 10 ani existau relaţii de amiciţie, fiind vecini.
În ziua de 21 iulie 2008, inculpatul C.I. s-a deplasat la o stână din apropierea locuinţei sale. În apropierea unei fântâni a întâlnit-o pe partea vătămată B.I.P. care venise cu mama sa, B.L., suferindă de o afecţiune psihică, pentru a lua apă. În termeni vulgari, inculpatul C.I. a cerut consimţământul mamei minore pentru a întreţine relaţii sexuale cu fiica sa. Cum era şi firesc, B.L. a refuzat, a început să ţipe având o stare de temere şi să-i ceară inculpatului să o lase în pace. La intervenţia verbală a martorului B.S., inculpatul C.I. a părăsit perimetrul fântânii. După circa 1 oră, având nevoie de apă pentru a pregăti hrana, B.L., mama părţii vătămate, i-a cerut acesteia să aducă apă de la fântână.
Ajunsă în zona fântânii, partea vătămată l-a întâlnit din nou pe inculpat care i-a cerut minorului B.V., împreună cu care se afla, să o prindă pe B.I.P. Minorul B.V. a dat curs cererii inculpatului, iar acesta din urmă a imobilizat victima, i-a acoperit gura cu palma şi a lovit-o peste faţă. Concomitent, minorul B.V. o ţinea pe partea vătămată de mâini, însă, la un moment dat, a abandonat în fugă locul faptei.
Rămas singur cu victima, inculpatul C.I. i-a desfăcut fermoarul rochiei şi a dezbrăcat-o de lenjeria intimă. Inculpatul s-a dezbrăcat şi a încercat să introducă penisul în vaginul minorei.
Instanţa fondului reţine că nu s-a consumat un act sexual normal datorită lipsei de experienţă a inculpatului.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 5366/OF din 22 iulie 2008 rezultă că minora prezintă atribute morfo-funcţionale de virginitate.
Mai reţine instanţa fondului că în timp ce inculpatul încerca să consume actul sexual cu victima a fost surprins de tatăl părţii vătămate, B.P., care a intervenit, inculpatul fiind nevoit să se retragă în fugă.
Faţă de concluziile constatării medico-legale instanţa fondului a motivat că percepţiile părţii vătămate şi ale inculpatului în sensul că au consumat actul sexual sunt greşite.
Pentru acest motiv a constatat că infracţiunea a rămas în faza tentativei.
În reţinerea situaţiei de fapt menţionate instanţa fondului a enumerat probele administrate respectiv, declaraţiile martorilor A.T., A.L., B.V., B.L. şi B.P., declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpatului, actele medico-legale întocmite în cauză.
Prin Decizia penală nr. 24 din 18 februarie 2010 Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondat apelul inculpatului C.I.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care nu l-a motivat în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
În şedinţa din 23 aprilie 2010 inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. referitor la individualizarea pedepsei pe care o consideră prea severă.
Curtea observă că motivul de casare invocat poate fi examinat şi din oficiu în favoarea inculpatului, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Recursul inculpatului este fondat în ce priveşte critica cu privire la individualizarea pedepsei.
Potrivit art. 861 C. pen. instanţa poate dispune suspendarea pedepsei aplicate dacă aceasta este închisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an; se apreciază ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
Înalta Curte observă că în cauză condiţia limitei sub 4 ani a pedepsei închisorii aplicate inculpatului este îndeplinită.
Mai constată că inculpatul a comis fapta în minorat, când avea 16 ani, şi nu mai suferise condamnări.
Cât priveşte conduita sa după comiterea infracţiunii se constată că acesta a avut o conduită sinceră, a recunoscut fapta.
Înalta Curte observă, pe de altă parte, că inculpatul are o educaţie precară ce nu se datorează exclusiv culpei sale, ci mai ales părinţilor săi care l-au neglijat şi l-au crescut într-un mediu promiscuu. Prin urmare, se poate aprecia că responsabilitatea relei sale conduite nu se datorează exclusiv inculpatului.
În acest sens a concluzionat şi referatul de evaluare întocmit de consilierul de probaţiune.
În raport de vârsta inculpatului minor, de datele ce caracterizează personalitatea sa, astfel cum a fost definită şi în referatul de evaluare, Curtea apreciază că pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârşi fapte penale.
Aşa fiind, Curtea va admite recursul inculpatului, va casa Decizia atacată şi va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Se va face aplicarea art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. şi se va atrage atenţia asupra disp. art. 864 C. pen.
Pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 633 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Iaşi, secţia penală şi rejudecând:
În baza art. 1101 raportat la art. 861 C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., respectiv:
a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Iaşi;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.
Constată că inculpatul a fost arestat în cauză la data de 10 iunie 2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1346/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 665/2010. Penal → |
|---|
