ICCJ. Decizia nr. 1079/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1079/2010
Dosar nr.335/114/2009
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 123 din 14 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău, în baza art. 215 alin. (1), (3), (4) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M.G. (fiul lui N. şi M., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 74 - 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 9 alin. (1) lit b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 - 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 - 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 33 - 34 lit. a) C. pen. a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
În baza art. 652 C. pen. au fost interzise inculpatului pe timp de 3 ani drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit b) şi c) C. pen., iar în baza art. 861 - 862 s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani.
Potrivit art. 863 C. pen. inculpatul urmează să se supună măsurilor de supraveghere impuse de textul de lege menţionat.
În conformitate cu prevederile art. 864 C. pen. cu referire la art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare atrag revocarea suspendării şi a făcut cunoscut acestuia măsurile de supraveghere la care este supus.
În conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat la zi perioada reţinerii şi arestul preventiv începând cu data de 7 august 2008.
S-a constatat că a încetat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată faţă de inculpat.
Prin aceeaşi hotărâre Tribunalul Buzău, în baza art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 531 alin. (2) în referire la art. 711 alin. (3) C. pen. a fost condamnată persoana juridică SC A.D.M. SRL Buzău la pedeapsa amenzii de 15.000 lei RON.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 531 alin. (2) C. pen. în referire la 711 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeaşi persoană juridică la pedeapsa amenzii de 6.000 lei RON; în baza art. 9 alin. (1) din b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 531 alin. (2) C. pen. în referire la art. 711 alin. (2) C. pen. a fost condamnată la pedeapsa amenzii de 6.000 lei RON; în baza art. 33-34 lit. c) C. pen. a fost condamnată la pedeapsa amenzii de 15.000 lei RON.
În conformitate cu prevederile art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. în referire la art. 712 alin. (1) C. pen. s-a aplicat aceleiaşi persoane juridice pedeapsa complementară privind dizolvarea persoanei juridice SC A.D.M. SRL Buzău.
Potrivit art. 712 alin. (3) C. pen. s-a stabilit că pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice SC A.D.M. SRL Buzău are ca efect deschiderea procedurii de lichidare potrivit legii, iar o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare, rămasă definitivă, a fost comunicată, de îndată, instanţei civile, care a procedat la desemnarea lichidatorului.
A fost obligat inculpatul D.M.G., în solidar, cu persoana juridică SC A.D.M. SRL Buzău să achite părţii civile SC M.I.D. SRL Focşani suma de 68.251,12 lei; părţii civile SC D.D. Bucureşti suma de 9.360, 26 lei; părţii civile SC S. SRL Buzău suma de 87.570,83 lei plus dobânda legală aferentă, calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului; părţii civile SC S.T. SRL Buzău suma de 42.611,4 lei plus dobânda legală aferentă, calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului; părţii civile SC T.C. SRL Galaţi suma de 55.214,92 lei; părţii civile SC A.& C. SRL Buzău suma de 2.060,84 lei; părţii civile SC C.S.S. SRL Buzău suma de 35.487,42 lei; părţii civile SC C. SRL Buzău suma de 58.053,93 lei; părţii civile SC M. SRL Buzău suma de 27.466,39 lei plus dobânda legală aferentă, calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului; părţii civile SC B.C. SRL Buzău suma de 127.618,85 lei; părţii civile SC C. SA Buzău suma de 11.551,80 lei; părţii civile SC M. SRL Buzău suma de 23.763, 94 lei; părţii civile SC A.T. SRL Buzău suma de 11.371,96 lei; părţii civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău suma de 73.378 lei.
S-a luat act că partea vătămată SC L. SRL Buzău nu s-a constituit parte civilă.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă prima instanţă l-a obligat pe inculpatul D.M.G. să aducă suma de 499.130 lei în patrimoniul SC A.D.M. SRL Buzău, să achite SC S. SRL Buzău suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu apărător şi suma de 600 lei, din care 100 lei apărător oficiu, cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 531/P/2008 din 7 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, înregistrat sub nr. Dosar nr. 335/114/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.M.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, evaziune fiscală şi folosirea creditului societăţii în interes personal, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) din C. pen., art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi SC A.D.M. SRL Buzău pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi evaziune fiscală prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) din C. pen., art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Din actele şi lucrările efectuate pe tot parcursul procesului penal tribunalul a reţinut că în perioada 24 aprilie 2008 - 30 iunie 2008 inculpatul D.M.G., în calitate de administrator al SC A.D.M. SRL Buzău, a emis în favoarea unor societăţi comerciale din Buzău şi din alte localităţi din ţară mai multe file de CEC şi B.O. fără a avea disponibil necesar în cont.
Astfel, în considerentele hotărârii primei instanţe s-a reţinut că inculpatul a înşelat un număr de 14 societăţi comerciale furnizoare, dup cum urmează: SC M.I.D. SRL Focşani a livrat marfa, în perioada aprilie-mai 2008, către SC A.D.M. SRL în valoare totala de 90.766,90 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis mai multe file CEC pentru contul societăţii deschis la L.B. După ce o parte din acestea au fost decontate, au fost refuzate la decontare un număr de 6 file CEC şi anume: cu data scadentă la 09 iunie 2008, în valoare de 11.325,26 lei; cu data scadentă la 30 iunie 2008, în valoare de 12.701,75 lei; cu data scadentă 12 iunie 2008, în valoare de 11.325,26 lei; cu data scadentă la 25 iunie 2008, în valoare de 10.248,33 lei; cu data scadentă la 20 august 2008, în valoare totală de 11.325,26 lei; cu dat scadentă la 16 iunie 2008, în valoare totală de 11.325,26 lei.
S-a reţinut că pentru valoarea mărfii care nu a fost achitată, administratorul SC M.I.D. SRL - V.I. - s-a constituit parte civilă cu suma de 68.251,12 lei.
Din declaraţia reprezentantului părţii civile V.I. a rezultat că între părţi nu s-a perfectat un contract comercial, dar relaţia comercială a decurs normal la începutul ei, în sensul că instrumentele de plată au fost achitate la termen, însă la data de 09 iunie 2008 a fost refuzată prima filă CEC şi ulterior celelalte, fapt ce dovedeşte că inculpatul a creat impresia partenerului de afaceri că are putere economică şi posibilitate de plată, iar după refuzul primei file de CEC, inculpatul nu a mai răspuns la telefon şi nu a mai comunicat cu deţinătorul.
De asemenea, s-a mai relevat că SC D.D. SA Bucureşti a livrat marfa, cu o singură ocazie la data de 12 iunie 2008, către SC A.D.M. SRL, în valoare totală de 9.360,26 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis fila de CEC pentru contul societăţii deschis la L.B., cu data scadentă 20 iunie 2008, aceasta fiind refuzată la decontare fiind lipsă totală de disponibil. Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, reprezentanta societăţii M.C.I., a constituit parte civilă cu suma de 9.360,26 lei.
De la această societate inculpatul a achiziţionat gresie şi faianţă pentru plata căreia, după primirea facturii, a eliberat o filă CEC, care introdusă la plată a fost refuzată pentru lipsă de disponibil - trăgător în interdicţie bancară, CEC retras din circulaţie, iar între părţi nu a fost perfectat un contract comercial.
S-a mai relevat că SC S. SRL Buzău a avut o relaţie comercială de durată cu SC A.D.M. SRL, însă marfa livrată în perioada de 27 mai 2008 - 30 septembrie 2008, în valoare de 90.744,52 lei, nu a mai fost achitată, pentru plata acesteia fiind emise 18 bilete la ordin, cu date scadente între 02 iunie 2008 - 17 iunie 2008, care au fost refuzate la decontare pentru lipsa totală de disponibil. Ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale, a fost descoperită o anumită cantitate de marfă într-un depozit nedeclarat al SC A.D.M. SRL, în care a fost identificată marfa provenind de la SC S. SRL în valoare de 3173,69 lei, astfel că în urma acestui retur de marfă, prejudiciul nerecuperat s-a evaluat la suma de 87.570,83 lei, cu care numitul T.N. s-a constituit parte civilă.
Între SC A.D.M. SRL Buzău şi SC S. SRL Deduleşti s-a perfectat contractul de furnizare materiale de construcţii din 19 martie 2007, în care se stipula ca plata produselor se face cu CEC, O.P., B.O. sau numerar, iar timp de aproape un an relaţia comercială a fost normală, inculpatul creând impresia furnizorului că era cumpărător de bună credinţă şi că respecta clauzele contractuale.
De asemenea, s-a mai reţinut că SC S.T. SRL Buzău, administrată tot de numitul T.N. a livrat marfa în perioada 28 mai 2008 - 05 iunie 2008 către SC A.D.M. SRL, în valoare totală de 42.611,4 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis un număr de 5 file CEC, respectiv: din 05 iunie 2008, în valoare de 5625 lei; din 11 iunie 2008, în valoare de 1.411,4 lei; din 15 iunie 2008, în valoare de 9950 lei; din 18 iunie 2008, în valoare de 9625 lei; din 09 iunie 2008, în valoare de 6000 lei, toate aceste file CEC au fost refuzate la decontare pentru lipsă totală de disponibil, astfel că numitul T.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 42.611,4 lei.
SC T.C. SRL Galaţi a livrat marfa către SC A.D.M. SRL în perioada 02 aprilie 2008 - 12 iunie 2008, în valoare totală de 57.203,6 lei, pentru plata căreia inculpatul D.M.G. a emis un număr de 5 B.O. cu date scadente între 09 aprilie 2008 - 05 iunie 2008, toate acestea fiind refuzate la decontare pentru lipsă totală de disponibil.
S-a mai reţinut că, ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale, a fost descoperită o cantitate de marfă într-un depozit nedeclarat al SC A.D.M. SRL, din care a fost identificată marfa provenind de la SC T.C. SRL în valoare de 1988,54 lei, astfel că în urma acestui retur de marfă prejudiciul nerecuperat a fost de 55.214,92 lei, suma cu care reprezentantul societăţii furnizoare, numitul G.N.D., s-a constituit parte civilă. între cele două societăţi s-a reţinut că a fost perfectat contractul din 13 iunie 2007, în care se stipulase că plata produselor livrate se făcea de cumpărător prin O.P., B.O. sau numerar.
Prima instanţă a mai relevat, în considerente, că SC A. & C. SRL Buzău a livrat către SC A.D.M. SRL o singură dată, în ziua de 06 iunie 2008, marfă în valoare de 2060,84 lei, pentru plata căreia inculpatul a eliberat fila CEC, cu data scadentă 10 iunie 2008, care fiind prezentată la decontare, a fost refuzată pentru acelaşi motiv - lipsă totală de disponibil - astfel că administratorul societăţii, numitul C.A., a depus plângere penală şi s-a constituit parte civilă cu suma de 2060,84 lei.
SC C.S.S. SRL Buzău a livrat marfa către SC A.D.M. SRL în perioada 31 mai 2008 - 09 iunie 2008, în valoare totală de 35.487,42 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis un număr de 4 B.O. cu datele scadente între 31 mai 2008 - 05 iunie 2008, precum şi filelele CEC emisă la 10 iunie 2008 şi emisă la 19 iunie 2008, retinându-se că toate aceste instrumente de plată au fost refuzate la decontare pentru lipsă totală de disponibil, filele CEC fiind emise în perioada de interdicţie, astfel că administratorul societăţii – C.G. - s-a constituit parte civilă cu suma de 35.487,42 lei.
SC C. SRL Buzău a livrat marfa către SC A.D.M. SRL în perioada 23 mai 2008 - 10 iunie 2008, în valoare totală de 68.801,87 lei, pentru plata căreia inculpatul D.M.G. a emis un număr de 3 file CEC: din 06 iunie 2008, în valoare de 5251,45 lei, care a fost girată de SC C. SRL în favoarea SC Z.C. SRL; din 01 iulie 2008, în valoare de 58.053,93 lei; din 09 iunie 2008, în valoare de 5.800,06 lei, care a fost girată de SC C. SRL în favoarea SC N.O. SRL şi s-a menţionat că toate cele 3 file CEC au fost refuzate la decontare pe motiv de lipsa totală de disponibil, iar administratorul A.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 58.053,93 lei. Între cele 2 societăţi a fost perfectat contractul de vânzare - cumpărare din 11 aprilie 2008, în care modalităţile de plată erau: numerar, O.P., fila CEC şi ordin de compensare.
SC M. SRL Buzău a livrat marfa către SC A.D.M. SRL de 2 ori, la datele de 05 iunie 2008 (2 facturi) şi la data de 12 iunie 2008, în valoare totală de 27.466,39 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis un număr de 2 file CEC ca mijloc de plată (şi nu ca garanţie), completate doar la semnătura şi ştampila emitentului, urmând ca acestea să fie completate cu valoarea mărfii, la facturare: din 11 iunie 2008, în valoare de 6.960,07 lei; din 09 iunie 2008, în valoare de 7540,08 lei. S-a reţinut că ambele file CEC au fost refuzate la decontare pe motiv de lipsa totală de disponibil, astfel că administratorul societăţii furnizoare, C.M., s-a constituit parte civilă cu suma de 27.466,39 lei.
SC B.C. SRL Buzău, în perioada martie-iulie 2008, a livrat marfa către SC A.D.M. SRL în valoare totală de 163.249 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis un număr de 2 B.O. şi 10 file CEC, semnate doar şi ştampilate, după cum urmează: B.O. emis la 13 mai 2008, scadent la 10 iunie 2008, în valoare de 2.200 lei şi B.O. emis la 25 aprilie 2008, scadent la 28 mai 2008, în valoare de 2.000 lei. Aceste B.O. au fost refuzate la decontare pentru acelaşi motiv de lipsa totală de disponibil, după caree au fost girate către SC M.I. SRL: fila CEC fără date de emitere, în valoare de 8.194,03 lei; fila CEC fără dată de emitere, în valoare de 9.000 lei.
S-a reţinut că cele două file CEC au fost girate de SC B.C. SRL către SC A. & C. SRL, însă nu au mai fost introduse la decontare: fila CEC emisă la 10 iulie 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 05 iulie 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 30 iulie 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 04 august 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 10 august 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 25 iulie 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 20 iulie 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 15 iulie 2008, în valoare de 10.000 lei, constatându-se că toate cele 8 file CEC au fost girate de SC B.C. SRL către SC M.I. SRL, însă nu au mai fost introduse la decontare.
În final, s-a reţinut că SC B.C. SRL a fost nevoită să înlocuiască aceste instrumente de plată cu altele emise în nume propriu, către SC M.I. SRL şi SC A. & C. SRL, astfel că administratorul societăţii, A.G., s-a constituit parte civilă cu suma de 127.618,85 lei.
SC L. SRL Buzău a livrat marfa către SC A.D.M. SRL la data de 30 mai 2008 în valoare de 2400 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis fila CEC cu data înscrisă 03 iunie 2008, în valoare de 2400 lei, care a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil, iar administratorul societăţii, U.L., nu s-a constituit însă parte civilă.
SC C. SA Buzău a livrat marfa în valoare de 11.551,80 lei către SC A.D.M. SRL la data de 13 iunie 2008, pentru plata căreia inculpatul a emis fila CEC cu data emiterii înscrisă 19 iunie 2008. Fiind introdusă la decontare, fila CEC respectivă a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară, astfel ca reprezentantul firmei furnizoare A.N., s-a constituit parte civilă cu suma de 11.551,80 lei.
SC M. SRL Buzău a livrat marfa către SC A.D.M. SRL în valoare totală de 23.763,94 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis un număr de 8 B.O., cu date scadente între 07 iunie 2008 - 25 iunie 2008, toate fiind refuzate la decontare pentru acelaşi motiv de lipsa totală de disponibil, iar administratorul societăţii, T.M.D., s-a constituit parte civilă cu suma de 23.763,94 lei, conform declaraţiei de la fila 254, de unde a rezultat şi că începând din luna mai 2008 SC A.D.M. SRL a început să facă aprovizionări cu materiale cantităţi mult mai mari decât cele obişnuite, pentru care a emis instrumente de plată refuzate la plata de bancă, iar marfa a fost ridicată personal atât de inculpatul D.G.M. cu autovehicule închiriate, cât şi cu autovehiculele societăţii furnizoare, toate Instrumentele de plată fiind integral completate, semnate şi ştampilate de inculpat.
SC A. SRL Buzău a livrat marfa către SC A.D.M. SRL (piese auto) la data de 19 iunie 2008, în valoare totală de 11.371,96 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis o filă CEC cu data emiterii înscrisă - 19 iunie 2008, care a fost refuzată la decontare pentru lipsă totală de disponibil, client aflat în interdicţie de a emite CEC-uri, astfel că administratorul firmei furnizoare, numita S.M., s-a constituit parte civilă cu suma de 11.371,96 lei.
Prima instanţă a constatat că inculpatul a emis, în total, un număr de 33 file CEC şi 37 B.O. în valoare totală de 567.946,03 lei, din care s-a recuperat un prejudiciu de 7.562,23 lei, rămânând neachitat prejudiciul de 560.383,8 lei.
Tribunalul Buzău a apreciat că fapta inculpatului, care în perioada 24 aprilie 2008 - 30 iunie 2008, a emis un număr de 33 file CEC şi 37 bilete la ordin, fără a avea provizia necesară, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât acesta a acţionat cu intenţie directă, cunoscând ca în momentul emiterii instrumentelor de plată nu exista provizia necesară şi fără ca ulterior să alimenteze contul în vederea plăţii facturilor la care se angajase, urmărind în acest mod producerea unei pagube în patrimoniul părţilor vătămate, inducându-le în eroare, la momentul emiterii filelor CEC şi B.O., privind posibilitatea şi capacitatea de plată.
De asemenea, s-a mai reţinut de către prima instanţă că nici una din părţile vătămate nu a cunoscut că inculpatul era în incapacitate de plată şi a înlăturat apărarea acestuia în sensul că unii furnizori ar fi cunoscut şi acceptat situaţia, asumându-şi riscul.
Prima instanţă a considerat ca fiind relevant în cauză, pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune incriminată de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., faptul că în momentul emiterii filelor CEC şi B.O. inculpatul a înscris fictiv o proviziune pe care nu o avea, prin aceasta el inducând în eroare unitatea furnizoare, care a livrat marfa fără să aibă asigurată la acea dată plata contravalorii.
Tribunalul Buzău a constatat că inculpatul a recunoscut că a avut relaţii comerciale cu toate părţile vătămate, care au formulat plângere în acest dosar şi totodată a recunoscut şi cuantumul debitelor cu care s-au constituit parte civilă, motivându-şi intrarea în incapacitate de plată prin faptul că în iarna anului 2007 a intrat într-un colaps financiar datorită angajării în nişte lucrări de reamenajare a unui cămin cultural concesionat în comuna Vintilă Vodă, construcţie pentru care a făcut o linie de credit pe care nu a putut s-o suporte din veniturile încasate. Procedând astfel, inculpatul a intrat în incapacitate de plată, nemaiputând să achite debitul ce face obiectul prezentului dosar şi deşi a susţinut că nu a avut în intenţie să-şi înşele partenerii de afaceri, acesta a recunoscut, în cele din urmă, că a ajuns în această situaţie deoarece a vândut marfa sub preţul de achiziţie pentru a-şi achita datorii mai vechi şi pentru că suporta singur toate cheltuielile întregii familii.
S-a mai relevat că la data de 14 august 2008, Garda Financiară Buzău a întocmit procesul verbal de control al SC A.D.M. SRL, în urma verificărilor rezultând ca potrivit inventarului s-a constatat o lipsă de 420295 lei, iar inculpatul a explicat această lipsă prin faptul că a emis din noiembrie 2007 - la zi mai multe facturi de vânzare a mărfurilor, pe care nu Ie-a prezentat spre înregistrare contabilului societăţii, iar organul de control a constatat că suma de 499130 lei nu a putut fi justificată, fiind folosită în interesul firmei, administratorul precizând că din aceşti bani şi-a achitat diverse cheltuieli personale şi datorii (pierderi de sume mari la ruletă).
S-a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât inculpatul a folosit cu rea-credintă creditul de care se bucura societatea comercială al cărei reprezentant legal era, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, în perioada noiembrie 2007 - iunie 2008.
S-a menţionat că Garda Financiară a analizat consecinţa neînregistrări tuturor veniturilor realizate asupra taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, aceleaşi aspecte fiind verificate şi de A.N.A.F., A.F.P. Buzău, care în raportul de inspecţie fiscală din 31 octombrie 2008, au constatat că societatea verificată nu a evidenţiat în totalitate veniturile realizate, prin neînregistrarea în contabilitate a unui număr de 62 de facturi emise şi prin neemiterea de documente la comercializare, sustrăgându-se în acest fel de la calcularea, evidenţierea şi virarea la bugetul statului a taxelor şi impozitelor aferente.
De asemenea, s-a mai precizat că evidenţa contabilă a societăţii nu era organizată corespunzător, toate operaţiunile economice nefiind reflectate în totalitate în evidenta contabilă a SC A.D.M. SRL.
S-a mai relevat că, în timpul controlului a fost calculat un impozit pe profit suplimentar de 6604 lei, TVA suplimentar de 66.670 lei şi alte impozite aferente bugetului consolidat de stat, iar în timpul controlului pentru TVA s-au făcut şi compensările cu TVA de recuperat, rămânând de plată TVA de 13.005 lei şi s-au calculat venituri suplimentare datorate bugetului de stat, ca urmare a sustragerii de la plata taxelor şi impozitelor, în valoare de 76.759 lei, stabilindu-se că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Totodată, s-a mai constatat că în perioada supusă controlului, societatea comercială a calculat, înregistrat şi evidenţiat obligaţii de plată reţinute la sursă, cu titlu de C.A.S. angajator în valoare de 4640 lei, dar a virat 3382 lei, rămânând de plată suma de 1258 lei, iar fapta inculpatului de a reţine şi a nu vărsa, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţa a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, constituie infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În temeiul art. 191 C. pen., urmare modificării C. pen. prin Legea nr. 278/2006, s-a început urmărirea penală împotriva persoanei juridice SC A.D.M. SRL pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi evaziune fiscală, fapte prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că infracţiunile sus-menţionate au fost săvârşite cu vinovăţie în realizarea obiectului de activitate.
Pe parcursul cercetării penale, societatea inculpată a fost reprezentată, la propunerea administratorului inculpat, de M.D.C. (sora acestuia), care a declarat că nu are cunoştinţă de împrejurările comiterii infracţiunilor şi că la momentul respectiv societatea nu mai desfăşura nici un fel de activitate, că societatea nu avea active care să poată fi valorificate în scopul recuperării debitelor, „intenţionându-se ca firma să se radieze la cererea administratorului".
Prin ordonanţa din 07 august 2008 s-a luat măsura reţinerii pe timp de 24 ore faţă de inculpat, iar prin mandatul de arestare preventivă din 08 august 2008 Tribunalul Buzău a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 29 de zile, dar Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul inculpatului la data de 13 august 2008, înlocuindu-i măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură prelungită succesiv până la data de 01 februarie 2009.
Aşa fiind, s-a evidenţiat că activitatea inculpatului D.M.G. a fost favorizată şi de modalitatea absolut defectuoasă în care au procedat societăţile comerciale furnizoare care nu au perfectat contracte de vânzare - cumpărare în majoritatea cazurilor mai sus expuse, întrucât desfăşurarea haotică a relaţiilor comerciale a favorizat săvârşirea acestor infracţiuni, mărfurile fiind livrate în lipsa unui contract de vânzare - cumpărare.
S-a mai reţinut că inculpatul se afla la primul contact cu legea penală şi a avut constant o atitudine sinceră, regretând faptele comise, tribunalul considerând că inculpatul D.M.G. trebuie să beneficieze de circumstanţele atenuante, dat fiind condiţiile care au favorizat săvârşirea infracţiunilor, precum şi elementele privitoare la persoana sa cum ar fi vârsta tânără, comportarea sinceră în cursul procesului şi, nu în ultimul rând, lipsa de pregătire în activitatea comercială.
Împotriva hotărârii mai sus menţionată au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, partea civilă SC B.C. SRL Buzău şi inculpatul D.M.G. în motivarea apelului, procurorul a susţinut că în mod greşit instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece nu erau îndeplinite condiţiile art. 861 C. pen., respectiv pedeapsa rezultantă era de 4 ani închisoare; în al doilea rând instanţa a omis a se pronunţa asupra pedepsei accesorii chiar dacă a dispus suspendarea sub supraveghere; întrucât şi persoana juridică SC A.D.M. SRL a fost condamnată penal, aceasta nu a fost obligată şi la plata cheltuielilor judiciare către stat sau către partea civilă SC S. SRL Buzău; în fine, prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuate, având în vedere condiţiile care au favorizat săvârşirea infracţiunii (atitudinea partenerilor sociali), persoana inculpatului (vârstă, lipsă de pregătire în comerţ, comportare sinceră), numai că acest lucru s-a făcut în mod „inadecvat", deoarece s-a nesocotit pericolul concret al faptelor comise într-un timp record, de cca. 2 luni, consecinţele deosebit de grave (prejudiciul cumulat depăşeşte 560.000 lei). Mai mult decât atât, inculpatul a folosit bani la jocurile de noroc, acumulând datorii imense care l-au condus la vânzarea în pierdere a mărfurilor achiziţionate de la partea vătămată, pentru a-şi achita datoriile.
În apelul său, inculpatul a arătat că achiesează la două din motivele de apel ale procurorului, respectiv neaplicarea pedepsei accesorii şi a obligării persoanei juridice condamnate la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către partea civilă, însă în ceea ce priveşte încadrarea juridică, inculpatul a considerat că simpla emitere a filelor CEC fără acoperire nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune. Astfel, filele CEC emise erau scadente la date diferite, deci decontarea urma să se facă ulterior, conform înţelegerii părţilor şi în această situaţie, a susţinut că nu se mai poate vorbi de inducere în eroare a partenerilor de comerţ.
Inculpatul a susţinut că furnizorii au acceptat filele CEC şi biletele la ordin, ceea ce semnifica faptul că aceştia aveau cunoştinţă de lipsa disponibilului în cont, iar în această situaţie i s-ar putea reţine în sarcină infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 1 din Legea nr. 59/1934, republicată.
Totodată apelantul inculpat a solicitat inculpatului să se dea eficienţă maximă circumstanţelor atenuante şi deci reducerea pedepsei aplicate şi menţinerea suspendării sub supraveghere a executării ei.
Apelanta parte civilă SC B.C. SRL Buzău nu şi-a motivat apelul nici în scris şi nici oral în faţa instanţei de prim control judiciar, întrucât la termenul când cauza a fost luată în pronunţare au lipsit atât reprezentantul acesteia cât şi apărătorul ales, care declarase calea de atac în numele acestei părţi civile (avocat C.D.M.).
Examinând hotărârea atacată, în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate de apelanţi, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a constatat că apelul parchetului este fondat, în timp ce apelul declarat de inculpat l-a apreciat ca nefondat şi, prin Decizia penală nr. 105 din 18 noiembrie 2009 a dispus următoarele: a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău împotriva sentinţei penale nr. 123 din 14 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău, a desfiinţat în parte, în latură penală, sentinţa menţionată, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.M.G. şi rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente, pe care Ie-a repus în individualitatea lor după cum urmează:
- 4 (patru) ani închisoare în baza prevederilor art. 215 alin. (1), (3), (4) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi 76 lit. a) C. pen.;
- 6 (şase) luni închisoare în baza prevederilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 74 - 76 lit d) C. pen.;
- 6 (şase) luni închisoare în baza prevederilor art. 9 alin. (1) lit b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 74-76 lit. d) C. pen.;
- 6 (şase) luni închisoare în baza prevederilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 - 76 lit. d) C. pen.
A redus pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi 76 lit. a) C. pen. la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen., pedeapsă complementară.
A recontopit pedeapsa astfel stabilită, în conformitate cu prevederile art. 33 - 34 lit. a) C. pen., cu pedepsele stabilite pentru infracţiunile anterior menţionate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen., pedeapsă complementară.
Prin aceeaşi decizie a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. precum şi a dispoziţiilor art. 652 C. pen. şi a făcut aplicarea art. 71 C. proc. pen. raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 07 august 2008 la 11 august 2008.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpata intimată SC A.D.M. SRL Buzău la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată, în favoarea statului, efectuate la instanţa fondului.
A redus cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat inculpatul D.M.G. în favoarea SC S. SRL Buzău la suma de 500 lei şi a obligat, în baza art. 193 C. proc. pen., pe inculpata SC .D.M. SRL Buzău la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea acelei societăţi, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Prin aceeaşi decizie instanţa de prim control judiciar a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.M.G. şi l-a obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de către prima instanţă şi nu a fost contestată de procuror sau de inculpat, relevând că inculpatul, în calitate de administrator al SC A.D.M. SRL, în perioada 24 aprilie - 30 iunie 2008 a emis mai multe file CEC şi bilete la ordin fără a avea disponibil în cont, cauzând fiecărei societăţi un prejudiciu patrimonial constând în c/val. mărfurilor pe care le achiziţionase în numele societăţii sale.
În perioada menţionată, inculpatul a emis 33 file CEC şi 37 BO în favoarea SC M.I.D. SRL Focşani, SC D.D. SA Bucureşti, SC S. SRL Buzău, SC S.T. SRL Buzău, SC T.C. SRL Galaţi, SC A. & C. SRL Buzău, SC C.S.S. SRL Buzău, SC C. SRL Buzău, SC M. SRL Buzău, SC B.C. SRL Buzău, SC L. SRL Buzău, SC M. SRL Buzău şi SC A. SRL Buzău.
Instanţa de prim control judiciar a înlăturat susţinerea inculpatului în sensul că furnizorii părţi vătămate aveau cunoştinţă de lipsa disponibilului în cont şi astfel nu a existat „inducerea în eroare", în condiţiile în care, pe lângă faptul că nu erau bani în contul societăţii administrate de el, societatea pe care o reprezenta se afla în incapacitate de plată, aspect recunoscut de inculpat, în declaraţia dată în faţa primei instanţe.
De asemenea, s-a mai menţionat că, faptul persoanele vătămate au formulat plângeri penale pentru că nu şi-au putut încasa cecurile sau biletele la ordin, coroborat cu faptul că inculpatul a vândut mărfurile achiziţionate în pierdere pentru a-şi achita datoriile restante, dar şi cu declaraţia sa în care a arătat că reprezentanţii părţilor vătămate nu cunoşteau să se află în incapacitate de plată, au fost tot atâtea aspecte care au condus la concluzia că părţile vătămate au fost induse în eroare în momentul emiterii filelor CEC şi a biletelor la ordin.
În aceste condiţii, instanţa de apel a constatat, contrar susţinerilor inculpatului, că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune şi nu poate fi apreciată doar ca infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 republicată, această din urmă încadrare fiind specifică unei activităţi comerciale (sau alta) în care cocontractantul cunoaşte la momentul emiterii filei CEC, lipsa disponibilului în cont a partenerului de afaceri şi s-a apreciat că nu se poate vorbi de o „inducere în eroare".
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a constatat că tribunalul a reţinut în mod corect că fapta inculpatului de a folosi cu rea-credinţă creditul societăţii SC A.D.M. SRL în scop personal, în valoare de 499.130 lei, întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
De asemenea, s-a mai constatat că fapta inculpatului de a nu evidenţia în totalitate veniturile realizate de societate prin neînregistrarea lor în contabilitate (62 facturi) sustrăgând-se astfel de la plata taxelor şi impozitului aferente, în valoare de 76.759 lei conform A.F.P. Buzău, precum şi fapta de a nu reţine şi vărsa la bugetul de stat impozitele şi taxele cu reţinere la sursă (C.A.S.) în valoare de 1258 lei, întrunesc elementele constitutive al infracţiunii prevăzute de art. 6 şi 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, fapte care nu au fost contestate de către inculpatul apelant şi nici de procuror.
În legătură cu primul motiv de apel al procurorului, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a constatat că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 861 alin. (2) C. pen., întrucât i-a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, astfel că nu era posibilă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
De asemenea, s-a mai apreciat ca întemeiată critica reprezentantului parchetului vizând neaplicarea pedepsei accesorii, deoarece conform art. 71 alin. (2) C. pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., chiar şi în situaţia în care pedeapsa este apoi suspendată potrivit art. 86 sau art. 861 C. pen. (art. 71 alin. (5) C. pen.).
De asemenea, s-a apreciat drept justificată critica formulată de către procuror în sensul că, deşi s-a dispus condamnarea persoanei juridice SC A.D.M. SRL Buzău şi obligată la despăgubiri civile în solidar cu inculpatul D.M.G., aceasta nu a fost obligată şi la cheltuieli judiciare către stat şi către partea civilă SC S. SRL Buzău, conform art. 191 şi art. 193 C. proc. pen.
Cu privire la circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a apreciat că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 74 C. pen., chiar dacă nu a indicat expres care sunt acestea, însă din considerentele hotărârii primei instanţe s-a constatat că au fost avute în vedere elemente ce conduc la incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. (desfăşurarea haotică a relaţiilor comerciale, ce a favorizat comiterea infracţiunii de înşelăciune, faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală şi că a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal).
Având în vedere aceste aspecte, instanţa de apel a desfiinţat în parte, în latură penală, hotărârea atacată şi a procedat astfel cum anterior s-a menţionat, reţinând, totodată în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 76 lit. a) C. pen., reducând pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. (pedeapsa complementară), a contopit această pedeapsă cu pedepsele, aplicate pentru celelalte infracţiuni, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege şi a înlăturat dispoziţiile art. 861C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe considerentul că prima instanţă i-a acordat suficientă clemenţă, reducându-i pedeapsa până la limita prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen.
În acest sens, instanţa de prim control judiciar a apreciat că pentru faptele comise, pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., nu-şi poate atinge scopul şi funcţiile sale, respectiv aceea de exemplaritate, fără ca inculpatul să conştientizeze şi să suporte consecinţele faptelor sale, prin supunerea lui la un regim de executare mult mai restrictiv de drepturi cum este regimul de detenţie.
Instanţa de apel a înlăturat omisiunea primei instanţe care nu a obligat şi inculpata persoană juridică la plata cheltuielilor judiciare către stat şi, în consecinţă, în baza art. 191 C. proc. pen., a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
De asemenea, a redus la 500 lei cuantumul sumei la care a fost obligat, cu titlu de cheltuieli judiciare, numai inculpatul D.M.G. către partea civilă SC S. SRL Buzău, stabilind ca în baza art. 193 C. pen. să o oblige şi pe inculpata persoană juridică la 500 lei către aceeaşi parte civilă, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Împotriva Deciziei penale nr. 105 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.M.G., fără însă a-l motiva în scris.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a înregistrat Dosarul nr. 335/114/2010, fixându-se prim termen de judecată la 8 februarie 2010, cauza amânându-se la solicitarea recurentului inculpat D.M.G. pentru lipsă de apărare.
La termenul din 22 martie 2010, deşi părţile au fost legal citate, nu s-a prezentat nici una dintre părţi, apărătorul ales al recurentului inculpat avocat C.M. depunând la dosar o cerere, prin fax, prin care a solicitat lăsarea cauzei după orele 11,30-12,00, însă până la sfârşitul şedinţei de judecată nu s-a mai prezentat şi nici nu a depus o altă cerere prin care să-şi justifice absenţa, lipsind, de asemenea şi recurentul inculpat D.M.G., astfel cum rezultă din partea introductivă a prezentei decizii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul formulat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că, în cauză, este incident cazul de casare circumscris dispoziţiilor art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., întrucât instanţa de prim control judiciar a procedat nelegal atunci când a pronunţat Decizia penală nr. 105 din 18 noiembrie 2009 omiţând să soluţioneze şi apelul declarat de partea civilă SC B. SRL Buzău.
Astfel, examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că la fila 8 dosar instanţă de apel s-a înregistrat declaraţia de apel formulată la data de 24 iulie 2009, de către apărătorul ales al părţii civile SC B.C. SRL Buzău, prin reprezentant legal A.G., această persoană juridică - parte civilă fiind inclusă în citativ succesiv, la termenele de judecată de la 30 octombrie 2009 şi respectiv, 18 noiembrie 2009, în calitate de apelantă parte civilă.
La termenul din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul la dezbateri, omiţând însă, să solicite părţilor prezente concluzii şi cu privire la apelul declarat de partea civilă SC B.C. SRL Buzău, chiar dacă aceasta, deşi legal citată, a lipsit, astfel cum rezultă din partea introductivă a Deciziei penale nr. 105 pronunţată la aceeaşi dată (filele 59-61 dosar apel).
Aşadar, în cauza suspusă analizei, instanţa de prim control judiciar, deşi a fost legal investită cu apelul formulat de partea civilă SC B.C. SRL Buzău, prin reprezentant legal, nu s-a pronunţat cu privire la această cerere esenţială pentru parte, de natură să garanteze dreptul acesteia şi să influenţeze soluţia procesului.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., constată că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluţionării apelului declarat de partea civilă SC B.C. SRL Buzău, cu privire la care Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a omis a se pronunţa.
Faţă de cele mai sus - menţionate, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va aprecia ca întemeiat recursul declarat de inculpat D.M.G. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind şi pe inculpata persoană juridică SC A.D.M. SRL Buzău - prin reprezentant M.D.C., va casa Decizia penală mai sus-menţionată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv la Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Totodată va menţine actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei până la data de 18 noiembrie 2009.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a stabili ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, să se plătească din fondul M.J.L.C., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.M.G. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind şi pe inculpata persoană juridică SC A.D.M. SRL Buzău - prin reprezentant M.D.C.
Casează Decizia penală mai sus-menţionată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Menţine actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei până la data de 18 noiembrie 2009.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 350/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1346/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
