ICCJ. Decizia nr. 1582/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1582/2010
Dosar nr. 747/85/2008
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58 din 6 aprilie 2009 Tribunalul Sibiu, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul H.L.G. (fiul lui G. şi A.), la 2 pedepse de câte:
- 3 ani închisoare, şi 3 ani interzicerea a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pentru două infracţiunide luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele principale şi complementare aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. în privinţa drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
În baza art. 861, 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, rezultante, pe un termen de încercare 8 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- sa comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 863 alin. (4) C. pen., Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu i-a fost încredinţată supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor impuse inculpatului.
În baza art. 864 C. pen., inculpatului i-a fost atrasă atenţia asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii şi a celei complementare.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 175 lei.
În fine, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, avansate de către stat.
Pentru a se hotărî astfel s-au reţinut, în esenţă următoarele:
1. În după-amiaza zilei de 22 decembrie 2007, inculpatul H.L.G., agent şef la Poliţia din Copşa Mică, a pretins de la martorul L.R. suma de 250 lei, pentru a nu întocmi acestuia acte constatatoare cu privire la cantitatea de fier vechi adunată de acesta împreună cu mai multe persoane de pe terenul viran al SC C. SA din Copşa Mică. Cu această ocazie numitul L.G. a înmânat inculpatului suma de 150 lei, urmând ca restul de 100 lei să fie daţi în luna ianuarie, după ce va primi salariu, lucru cu care inculpatul a fost de acord. Revoltat de atitudinea inculpatului, martorul G.V. a apelat la Biroul Anticorupţie din judeţul Sibiu şi la 16 ianuarie 2008, după ce martorul L.R. a luat legătura telefonică cu inculpatul (discuţia fiind înregistrată) s-a procedat la capcanarea a două bancnote de câte 50 lei, ce urmau să fie înmânate inculpatului, bani care în final au ajuns la inculpat.
2. La 23 decembrie 2007, inculpatul aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a primit de la numiţii B.V. şi L.I. suma de 20 lei pentru neîntocmirea formelor de sancţionare privind sustragerea de fier vechi şi încălcarea prevederilor art. 96 alin. (6), art. 7, art. 102 din OUG nr. 195/2002.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpatul H.L.G.
Parchetul a criticat soluţia pronunţată pentru motive de nelegalitate, întrucât în mod greşit instanţa de fond nu a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în cea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., în condiţiile în care fapta a fost comisă de un funcţionar cu atribuţii de control, precum şi faptul că în mod greşit s-a dispus confiscarea sumei de 175 lei, sumă care trebuia restituită denunţătorilor.
În apelul său inculpatul a criticat sentinţa apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că s-au încălcat stipulaţii constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovăţie precum şi a dispoziţilor art. 66 C. proc. pen., că instanţa nu a fost legal sesizată, că s-au încălcat dispoziţile art. 228 alin. (3) C. proc. pen., referitoare la confirmarea actului de sesizare de către procurorul ierarhic superior, că organul de urmărire penală nu a comunicat a procesului verbal de începere a urmăririi penale, instanţa nu a avut în vedere că numărul de telefon interceptat nu era al inculpatului şi că raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nu a putut stabili dacă vocea de pe interceptări este a inculpatului, că declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei de fond sunt subiective, deoarece aceştia sunt în duşmănie cu inculpatul care i-a sancţionat de mai multe ori contravenţional si că declaraţiile unor martori sunt contradictorii, solicitând desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 88/ A din 23 octombrie 2009, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a desfiinţa sentinţa penală atacată, în parte, numai sub aspectul calificării juridice a faptelor comise de inculpatul H.L. şi al dispoziţiei privind confiscarea sumei de 175 lei, şi procedând la o nouă judecată, în aceste limite a dispus:
- schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpat, din infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, menţinând aceleaşi sancţiuni penale stabilite prin sentinţa atacată;
- restituirea sumei de 155 lei către martorul L.R. şi a sumei de 20 lei către martorii B.V., L.l., B.V. şi L.M., conform art. 255 alin. (3) şi (5) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.L.G., pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 320 lei.
Pentru a se decide astfel s-a reţinut că:
Încadrarea juridică legală a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului este de cea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, întrucât acesta avea la data săvârşirii infracţiunilor calitatea de funcţionar public - agent de poliţie în cadrul formaţiunii poliţiei rutiere Copşa Mică - şi, în această calitate de agent de poliţie rutieră avea dreptul de a constata contravenţii şi de a aplica sancţiuni contravenţionale.
Cu privire la restituirea sumei de 155 lei către martorul L.R. şi a sumei de 20 de lei către martorii B.V., L.l., B.V. şi L.M. s-a constatat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 255 alin. (3) C. proc. pen. deoarece denunţul s-a realizat anterior sesizării organului de urmărire penală.
Cu privire la apelul inculpatului s-a apreciat că este nefondat întrucât sesizarea instanţei s-a realizat prin rechizitoriu, că neefectuarea de acte premergătoare în faza de urmărire penală nu constituie un viciu al procedurii în această fază procesuală, că rezoluţia de începere a urmăririi penale nu este supusă comunicării, că judecătorul fondului nu a încălcat dispoziţiile legale referitoare la incompatibilitate şi că pe parcursul desfăşurării procesului penal, atât în faza de urmărire de penală cât şi în cea de judecată, au fost respectate toate prevederile legale şi constituţionale privind drepturile inculpatului.
Totodată, s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită, din moment ce acesta a solicitat şi a primit diferite sume de bani pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu privind încheierea unor acte constatatoare referitoare la comiterea unor infracţiuni şi contravenţii.
Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul H.L.G. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, prin apărător, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar într-un prim subsidiar, casarea ambelor hotărâri şi restituirea cauzei organului de urmărire penală (deoarece rechizitoriul nu ar fi a fost verificat sub aspectul legalităţii de către prim procurorul parchetului în subordinea căruia s-a aflat procurorul anchetator şi, după începerea urmăririi penale, nu s-a consemnat că inculpatul ar fost încunoştinţat că are dreptul să fie asistat de un apărător); într-un al doilea subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în vederea readministrării probatoriului.
Asupra acestor motive de casare; 1. Motivul de casare privitor la nelegala sesizare a instanţei de judecată, întrucât rechizitoriu nu a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către prim - procuror este nefondat. La fila 2 dosar fond, se află adresa din 5 februarie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, de înaintare a Dosarului nr. 13/P/2008, privind pe inculpatul H.L.G., care poartă semnătura prim procurorului l.I., şi în cuprinsul căruia se face menţiunea expresă că, potrivit art. 264 alin. (3) C. proc. pen., rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei astfel că nu se nu se impune restituirea cauzei la procuror.
2. Neîntemeiat este şi motivul invocat de inculpat privind neaducerea la cunoştinţă, după începerea urmăririi penale, a dreptului de a fi asistat de un apărător. La fila 57 dosar u.p., se află procesul - verbal datat la 16 ianuarie 2008, întocmit cu ocazia aducerii la cunoştinţă a învinuirii, proces - verbal care a fost semnat de învinuitul H.L.G. în prezenţa apărătorului ales N.P.; de asemenea, inculpatul, în prezenţa aceluiaşi apărător ales, a semnat declaraţia din 16 ianuarie 2008, în care a menţionat "mi s-a adus la cunoştinţă parte din materialul probator administrat, în prezenţa apărătorului meu, şi declar că nu înţeleg să dau încă o declaraţie în acesta fază". (fila 59 dosar u.p.).
3. Nici cererea referitoare la trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea readministrării probatoriului nu este fondată, deoarece se constată că la cercetarea judecătorească au fost administrate toate probele, necesare justei soluţionări a cauzei astfel încât nici acest motiv de casare nu poate fi primit.
4. Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de apel a dat faptelor o corectă încadrare juridică, stabilind în mod just că inculpatul H.L.G. - funcţionar cu atribuţii în de control în înţelesul art. 254 alin. (2) C. pen. - a săvârşit două infracţiuni de luare de mită, acesta solicitând şi primind diferite sume de bani pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, astfel că nu se impune achitare acestuia.
Aşa fiind şi neconstatându-se incidenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.L.G. împotriva Deciziei penale nr. 88/ A din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1305/2010. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1306/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
