ICCJ. Decizia nr. 851/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 851/2010
Dosar nr. 5559/2/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin rezoluţia nr. 18/P/2009 din 30 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de subcomisar A.D.D., comisar S.M., comisar M.C.M. şi comisar şef U.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi 247 C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut următoarele:
Transferul condamnatului B.V. din Penitenciarul Bucureşti Rahova în Penitenciarul Craiova a fost dispus prin dispoziţia de transfer nr. 248720/248713/2008 a A.N.P., iar luarea acestei măsuri nu intră în atribuţiile directorului penitenciarului, acesta având atribuţii numai în ceea ce priveşte aducerea la îndeplinire a măsurii.
Având în vedere aceste motive, procurorul a constatat a fi îndeplinite prevederile art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de intimatul A.D.D.
De asemenea, s-a mai reţinut de către procuror că măsura luată de A.N.P. a fost justificată de necesitatea menţinerii unui climat de ordine şi disciplină în rândul persoanelor private de libertate, că transferul persoanelor deţinute s-a realizat la locuri de deţinere apropiate de Bucureşti şi că s-au respectat dispoziţiile legale, aşa încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor lipsind intenţia, elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată.
Apreciindu-se că sunt îndeplinite prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) faţă de comisar M.C.M., comisar S.M. şi comisar şef U.T., care au semnat dispoziţia de transfer.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 247 C. pen. s-a constatat de către procuror că, din actele premergătoare efectuate în cauză fapta nu există, aşa încât s-a făcut aplicarea art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, în termenul prev. de art. 278 alin. (3) C. proc. pen., B.V. a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 727/11/2/2009 din data de 25 mai 2009.
Pentru a dispune astfel, Procurorul General a constatat că transferarea deţinutului B.V. în alt penitenciar s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 275/2006.
Împotriva acestor rezoluţii, pententul B.V. cu respectarea termenului prev. de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., a formulat plângere ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17 iunie 2009 sub nr. 5559.
Prin plângerea sa, B.V. susţine că în mod abuziv s-a dispus transferarea sa la de la Penitenciarul Bucureşti - Rahova la Penitenciarul Craiova, atâta timp cât s-a făcut fără încunoştinţarea şi semnătura sa, astfel cum stabilesc dispoziţiile art. 9 din Decizia nr. 487 din 13 august 2008 a Directorului General al A.N.P. în vigoare la data de 22 - 23 noiembrie 2008, când a avut loc evenimentul reclamat.
De asemenea, a mai susţinut că nu a existat nicio împlicare a sa în organizare, instigarea, sprijinirea sub orice formă de ajutor sau de participare la proteste, cu atât mai mult cu cât astfel de proteste nu au existat niciodată la unitatea penitenciară Rahova, situaţie care este reglementată expres de dispoziţiile Deciziei nr. 487 din 13 august 2008 a Direcţiei Generale a A.N.P. în art. 1 alin. (1) lit. h), art. 3, art. 7 alin. (1), în conformitate cu care este necesar ca o astfel de activitate să fie desfăşurată într-un cadru reglementat.
Deşi legal citaţi intimaţii A.D.D., S.M., M.C.M. şi U.T. nu s-au prezentat în instanţă la termenele de judecată din 25 iunie 2009 şi 09 iulie 2009.
În raport de actele premergătoare existente la Dosarul nr. 18/P/2009, Curtea de Apel a considerat că este absolut necesară prezenţa intimaţilor subcomisar A.D.D., comisar S.M., comisar M.C.M. şi comisar şef U.T. - motiv pentru care a repus cauza pe rol la data de 23 iulie 2009.
Având în vedere că pentru termenul de judecată din 01 noiembrie 2009 A.N.P. a făcut precizările necesare soluţionării cauzei prin adresa din 28 septembrie 2009, ataşând totodată actele privitoare la transferarea petentului B.V. de la Penitenciarul Bucureşti - Rahova la Penitenciarul Craiova în seara zilei de 22 noiembrie 2008, acte ce nu se regăsesc la Dosarul nr. 18/P/2009, Curtea a revenit asupra măsurii luate în data de 23 iulie 2009, dispunând citarea intimaţilor la proces fără mandate de aducere.
Prin sentinţa penală nr. 355 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei din 30 martie 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 18/P/2009.
S-a menţinut rezoluţia atacată.
A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Verificând rezoluţia atacată în conformitate cu art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel a constatat următoarele:
Conform art. 228 alin. (1) C. proc. pen. începerea urmăririi penale se poate dispune de către procuror numai atunci când din cuprinsul actelor de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. de art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celei prev. de lit. b)1.
La fila 57 dosar instanţă se află adresa din 28 septembrie 2009 prin care A.N.P. face cunoscut instanţei de judecată, motivele transferării deţinutului B.V., de la Penitenciarul Bucureşti - Rahova la Penitenciarul Craiova în seara zilei de 22 noiembrie 2008 şi, anume:
În a doua jumătate a lunii noiembrie 2008 mai multe persoane private de libertate din Penitenciarele Bucureşti Rahova, Bucureşti Jilava şi Spital Bucureşti Jilava au fost semnalate cu preocupări privind declanşarea unor forme de protest colectiv pe fondul unor nemulţumiri legate de punerea în aplicare a prevederilor ordinului M.J. nr. 2714/C din 28 octombrie 2008, cu privire la durata şi periodicitatea vizitelor, greutatea şi nr. pachetelor, precum şi categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate, păstrate şi folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.
Existenţa unei stări de pericol cu privire la ordinea şi liniştea publică din penitenciarele mai sus arătate, precum şi existenţa unei situaţii conflictuale ce putea duce la vătămări corporale, distrugeri de bunuri şi împiedicarea desfăşurării activităţilor în bune condiţii, au fost sesizate de către Direcţia pentru Prevenirea Criminalităţii şi Terorismului din cadrul A.N.P.
Pentru evitarea propagării formelor de protest şi în celelalte unităţi penitenciare din Municipiul Bucureşti, având în vederea împrejurarea că în Penitenciarul Bucureşti - Jilava la acea dată era încarcerat un nr. de 1358 persoane private de libertate, suficient de mare astfel încât situaţia să scape de sub control, în condiţiile în care folosirea telefoanelor mobile nu constituia un impediment, unele persoane private de libertate au fost transferate la alte unităţi: 35 de persoane private de libertate de la Penitenciarul Bucureşti Jilava la Penitenciarele Slobozia, Mărgineni, Craiova şi Colibaşi, 10 de la Penitenciarul Bucureşti - Rahova la Penitenciarul Craiova şi 4 de la Spitalul Penitenciar Bucureşti - Jilava la Penitenciarul Colibaşi.
Prin intermediul folosirii telefoanelor mobile deţinuţii aflaţi în Penitenciarele din Municipiul Bucureşti puteau coordona acţiunile de protest, informându-se despre derularea evenimentelor.
Se mai reţine în adresă că deţinuţii transferaţi au fost participanţi activi în pregătirea şi desfăşurarea actelor de revoltă de la Penitenciarul Bucureşti - Jilava, măsura a fost necesară pentru înlăturarea acţiunilor ce lezau ordinea de drept fiind luată pentru menţinerea unui climat de ordine în locurile de deţinere.
După transferarea celor 49 de deţinuţi acţiunile de protest au încetat, activităţile din penitenciare decurgând normal.
Faţă de împrejurarea că actele ce au stat la baza transferării petentului B.V. la Penitenciarul Craiova au fost emise ulterior datei de 22 noiembrie 2008, apărarea a solicitat în conformitate cu art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei la procuror pentru completarea cercetărilor cu privire la faptele reclamate ce se încadrează în dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 247 C. pen.
Potrivit art. 200 C. proc. pen. urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privirea la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Or, probele existente la dosarul cauzei nu confirmă existenţa infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen., pentru a se stabili răspunderea penală a intimaţilor A.D.D., S.M., M.C.M. şi U.T., cum prevăd dispoziţiile legale mai sus invocate.
La fila 61 dosar se află adresa ce a fost clasificată secret de serviciu din care rezultă că petentul B.V., condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru complicitate la tâlhărie, a avut rolul de organizator alături de alţi deţinuţi în vederea desfăşurării unor acţiuni de protest colective.
Se mai constată că transferul deţinutului B.V. a fost dispus la data de 22 noiembrie 2008 conform adresei din 28 noiembrie 2008 a A.N.P.
De asemnea se poate lesne observa că prin nota internă avizată de intimatul M.S. şi aprobată de intimatul T.U., intimatul M.C.M. face vorbire de protestul din 23 noiembrie 2008, precum şi de măsurile luate pentru mutarea mai multor deţinuţi în alte unităţi de penitenciar printre care şi B.V.
În art. 34 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 se prevede că în termen de 10 zile de la primirea în penitenciar, directorul penitenciarului evaluează situaţia condamnatului în raport de pedeapsa aplicată sau pedepsele ce trebuie executate, vârsta şi personalitatea acestuia, precum şi de distanţa dintre penitenciar şi familia condamnatului, apreciind după consultarea prealabilă a condamnatului, dacă este necesar transferul într-un alt penitenciar.
Or, transferarea petentului din Penitenciarul Bucureşti la Penitenciarul Craiova nu se putea dispune cu consultarea prealabilă a acestuia având în vedere că activităţile întreprinse de conducerea A.N.P. aveau un caracter secret, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului.
În atare situaţie, nu se poate reţine existenţa unor fapte şi împrejurări ce ar determina completarea cercetărilor penale în vederea începerii urmăririi penale, cum susţine apărarea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul, susţinând că susţinând că se impune completarea urmăririi urmăririi penale şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, deoarece lipsesc modalităţile de comparaţie ale documentelor şi nu s-a făcut aplicarea art. 97 C. proc. pen. În susţinerea recursului, a mai arătat că hotărârea este nelegală şi netemeinică, iar rezoluţiile procurorului se contrazic sub aspectelor datelor esenţiale, deoarece în momentul emiterii soluţiei procurorului de anchetă, documentele reliefau că au fost întocmite după transferul efectiv al petiţionarului, care nu era justificat. După repunerea pe rol a cauzei, s-a motivat că transferul era justificat de o activitate cu caracter informativ, însă soluţia procurorului nu se poate baza decât pe actele dosarului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale.când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b)1.
În speţă, actele premergătoare efectuate,ca şi înscrisurile noi depuse la dosarul de fond au conturat incidenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 lit. a), c) şi d) C. proc. pen., astfel încât soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror este legală şi temeinică.
Astfel,prin plângerea penală înregistrată la data de 16 decembrie 2008 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi declinată ulterior spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petentul condamnat B.V. a solicitat cercetarea penală a comandantului penitenciarului Rahova sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 247 C. pen., întrucât a dispus în mod nejustificat şi abuziv transferul petentului la penitenciarul Craiova, deşi are o serie de procese pe rolul instanţelor bucureştene.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că transferul condamnatului a avut loc în baza unei dispoziţii emise de A.N.P. pentru prevenirea şi extinderea protestelor deţinuţilor, în legătură cu aplicarea Ordinului M.J. nr. 2714/C/2008 privind periodicitatea vizitelor, greutatea şi numărul pachetelor, precum şi categoriile de bunuri ce pot fi primite,păstrate şi folosite pe perioada detenţiei.
Cum luarea acestei măsuri nu a intrat în competenţa directorului penitenciarului Rahova, acesta aducând-o doar la îndeplinirejn mod corect s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul A.D.D., directorul acestui penitenciar,întrucât fapta nu a fost săvârşită de către acesta.
În ce priveşte infracţiunea prev.de art. 247 C. pen. aceasta este o variantă mai gravă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pe care o absoarbe. Însă ea subzistă numai dacă săvârşirea faptei ce constituie elementul material al infracţiunii a avut loc pe temei de rasă, naţionalitate etc. ceea ce nu este cazul în speţă în condiţiile în care, deşi a solicitat în plângerea penală formulată efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, petentul nu a prezentat argumente în sprijinul existenţei respectivei infracţiuni.
Referitor la infracţiunea prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că transferarea condamnatului de la penitenciarul Bucureşti Rahova la penitenciarul Craiova a avut loc în baza dispoziţiei conducerii A.N.P., aşa cum reiese din nota internă din 26 noiembrie 2008 întocmite de comisarul M.C.M. (pt. Şef Serviciu Evidenţă şi Transfer Deţinuţi), avizate de comisar S.M. (director Direcţia Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar) şi aprobate de comisarul şef U.T. (Director General Adjunct).
Conform acestei note, în a doua jumătate a lunii noiembrie 2008 au fost semnalate preocupări privind declanşarea unor forme de protest colectiv pe fondul unor nemulţumiri ale mai multor deţinuţi aflaţi în penitenciarele Rahova, Jilava şi Spitalul Penitenciar Jilava legate de punerea în aplicare a Ordinului M.J. nr. 2714/C din 28 octombrie 2008 prin care se reducea numărul pachetelor cu alimente ce pot fi primite de persoanele private de libertate.
În acest context.la 22 noiembrie 2008 în rândul persoanelor private de libertate din penitenciarul Jilava s-a declanşat o acţiune de protest, prin bătăi cu diferite obiecte în gratii, aruncarea de materiale textile şi hârtii aprinse pe geamuri şi manifestări violente la adresa personalului penitenciarului.
Pentru evitarea propagării formelor de protest şi la alte penitenciare,ţinând seama de numărul mare de deţinuţi aflaţi în penitenciarul Jilava şi de posibilitatea acestora de a coordona acţiunile de protest prin folosirea telefoanelor mobile, conducerea A.N.P. a dispus în aceeaşi zi (fii. 59 ds.fond) transferarea unor deţinuţi, între care şi petentul B.V. (identificat ca persoană cu rol de organizator al acţiunii de protest), la alte penitenciare din ţară,măsura fiind considerată necesară pentru menţinerea ordinii în locurile de deţinere.
În aceste condiţii,nu se poate vorbi despre o acţiune abuzivă a intimaţilor, transferul petentului (şi a altor deţinuţi) fiind o măsură necesară pentru desfăşurarea în bune condiţiuni a activităţilor din penitenciara asigurării ordinii şi a protejării vieţii deţinuţilor şi personalului.
În consecinţă, lipsind atât elementul material, cât şi intenţia, ca formă de vinovătie în mod corect s-a dispus, cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru toate aceste considerente, recursul petentului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.V. împotriva sentinţei penale nr. 355 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1289/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1303/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
