ICCJ. Decizia nr. 1306/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1306/2010
Dosar nr. 3935/90/2009
Şedinţa publică din 6 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dos., constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 147/F din 14 decembrie 2009, Tribunalul Vâlcea a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuentul N.V., fiul lui I. şi F., aflat în Penitenciarul C., împotriva Sentinţei penale nr. 38/F din 13 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 331/P/2005.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rezoluţia nr. 1629/III/6/2009, din 25 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea a înaintat instanţei cererea de revizuire formulată de revizuentul N.V. privind revizuirea Sentinţei penale nr. 38/F din 13 aprilie 2005 a Tribunalului Vâlcea.
În motivarea cererii scrise, condamnatul a arătat ca nu a lovit-o pe victima C.F., iar martorii Ţ.V. şi P.M. audiaţi în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, au declarat mincinos, iar pe baza acestor declaraţii s-a dispus condamnarea sa.
S-a mai reţinut că, în speţă, nu s-a dovedit cu hotărâre judecătorească sau cu ordonanţă a procurorului că martorii indicaţi au depus mărturie mincinoasă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 13/A din 4 februarie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul N.V. împotriva Sentinţei penale nr. 147/F din 14 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 3935/90/2009.
Împotriva sus-menţionatei decizii, a declarat recurs revizuentul N.V., susţinând că martorii audiaţi ar fi declarat mincinos, întrucât aveau ură personală pe el şi că nu este el autorul faptei.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată, Curtea constată că N.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) şi alin. (3) C. pen., în baza Sentinţei penale nr. 38/F din 13 aprilie 2005 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 196/A din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, nerecurată.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a) - e) din text.
Conform prevederilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., ";revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere";.
Motivul invocat de petent se circumscrie dispoziţiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., însă, conform dispoziţiilor. art. 395 C. proc. pen., ";Situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului (...)";.
Or, revizuentul, nu a produs nici o probă în acest sens, simplele sale afirmaţii fără a putea conduce automat la revizuirea hotărârii de condamnare.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de revizuire invocat, respectiv acela că nu este el autorul faptei, instanţa constată că acesta nu se circumscrie cazurilor limitativ şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, aşa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă de instanţa de fond, care a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, menţinută de instanţa de control judiciar, prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat.
Ca atare, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat, menţinându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul N.V. împotriva Deciziei penale nr. 13/A din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1582/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1682/2010. Penal → |
|---|
