ICCJ. Decizia nr. 200/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 200/2010
Dosar nr. 8998/1/2009
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin Decizia penală nr. 3488 din 29 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins ca nefondat recursul declarate de inculpatul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 66 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală,cauze minori şi familie.
S-a dedus prevenţia de la 28 septembrie 2008 la zi.
A fost obligat recurentul la 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea în fond a cauzei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare petentul,arătând că, atunci când i s-a acordat ultimul cuvânt, a fost constrâns să-şi susţină nevinovăţia doar în câteva cuvinte, neputând clarifica astfel problemele delicate ce fac obiectul dosarului.
De asemenea, s-au invocat „vicii procesuale" constând în respingerea unor probe, susţinându-se totodată că declaraţiile martorilor au fost date la indicaţia anchetatorilor şi nu concordă cu realitatea.
În drept, contestatorul a invocat cazul prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen.
Curtea reţine că pentru a fi admisibilă în principiu o contestaţie în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv:contestaţia să fie făcută în termenul prevăzut de lege;motivul invocat să fie dintre cele prev.de art. 386 C. proc. pen.; în susţinerea contestaţiei să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosar.
Examinând contestaţia în anulare formulată de petiţionar, Curtea constată că motivele invocate de către acesta nu se încadrează între cele expres şi limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen., simpla menţionare a unuia dintre cazurile de contestaţie nefiind suficientă pentru admiterea în principiu.
În speţă, din actele dosarului rezultă că inculpatul E.C. a fost condamnat de către instanţa de fond, soluţie menţinută de atât de către instanţa de apel, cât şi de către cea de recurs, prin respingerea căilor de atac promovate de către inculpat, ceea ce dovedeşte că nici măcar formal cazul de contestaţie invocat de către contestator nu este incident în cauză. Mai mult, din aceleaşi acte rezultă că inculpatul a fost audiat de către instanţe în toate cele trei grade de jurisdicţie.
În consecinţă,contestaţia în anulare urmează a fi respinsă, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 3488 din 29 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 4068.2/103/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.din care suma de 200 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1323/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1324/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
