ICCJ. Decizia nr. 1354/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1354/2010
Dosar nr. 766/42/2009
Şedinţa publică din 9 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
La data de 12 februarie 2009, petiţionarul P.P. a formulat plângere penală, solicitându-se să se efectueze cercetări faţă de G.D., magistrat în cadrul Judecătoriei Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen. Ulterior, a completat plângerea cu sesizarea că în mod arbitrar, a fost obligat să plătească un supliment de taxă judiciară de 3.200 RON, sub sancţiunea anulării acţiunii sale ce face obiectul dosarului nr. 10880/281/2005 al Judecătoriei Ploieşti, ca fiind insuficient timbrată şi că a tergiversat rezolvarea cauzei.
Petentul a invocat nereguli, cu încălcarea normelor de procedură civilă în legătură cu desfăşurarea procesului civil în care este parte şi care, în opinia sa, au dus la încălcarea dreptului pe care îl are de a beneficia de un proces echitabil judecat în termen rezonabil.
În principal, petentul a solicitat începerea urmăririi penale împotriva magistratului G.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals şi uz de fals, întrucât prin încheierea din 16 iunie 2008 a consemnat date neconforme cu realitatea, această soluţie fiind consemnată şi în încheierea din data de 26 ianuarie 2009, magistratul folosind încheierile respective, deşi ştia că sunt false, pentru a produce efecte juridice, respectiv suspendarea judecăţii.
Prin rezoluţia nr. 61/P din 22 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarele G.D., magistrat judecător la Judecătoria Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen., şi T.A.T., grefier în cadrul Judecătoriei Ploieşti sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 249 alin. (1) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât din actele premergătoare începerii urmăririi penale nu au rezultat date sau fapte care să atragă răspunderea penală a acestora.
Nemulţumit de soluţia pronunţată, petiţionarul P.P. s-a adresat Procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Prin rezoluţia nr. 1055/II/2/2009, s-a respins , ca neîntemeiată, plângerea petentului, în mod corect pe baza probelor administrate procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.D. în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele reclamate nu există şi în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. faţă de T.A.T. nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care petentul a formulat plângerea.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen. petentul a formulat plângere la instanţă împotriva celor două rezoluţii.
Instanţa de fond a reţinut existenţa plângerii penale formulată de petent împotriva intimatei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen., constând în aceea că magistratul a acţionat cu ştiinţă în neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act legat de buna desfăşurare a justiţiei şi prin care s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale petentului.
Instanţa fondului a constatat că intimata nu a tergiversat cauza în mod abuziv, aşa cum arată petentul, în condiţiile în care pe parcursul termenelor acordate P.P. în calitate de reclamant a fost reprezentat succesiv de 3 apărători care au solicitat termene pentru studierea dosarului.
Obligarea reclamantului la plata unui supliment de taxă de timbru nu intră sub incidenţa infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru reclamantul putea formula cerere de reexaminare conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, iar în ceea ce priveşte tergiversarea cauzei de către magistrat, în temeiul art. 243 alin. (1) C. proc. pen. oricare din părţile interesate poate solicita repunea cauzei pe rol. Desemenea, eroarea făcută de grefierul T.A.T. în încheierea de şedinţă din 16 iunie 2008 când s-a menţionat în mod eronat suspendarea cauzei potrivit art. 242 C. proc. civ. prin lipsa părţilor, ulterior, conform art. 281 C. proc. civ. s-a procedat la îndreptarea erorii materiale potrivit căreia temeiul juridic de suspendare a judecăţii a fost art. 243 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere decesul unor reclamanţi din cauza cărora în loc de lipsa părţilor cum greşit s-a menţionat în încheiere.
Instanţa de fond a concluzionat că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice şi prin sentinţa penală nr. nr. 185 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.P.
Împotriva hotărârii sus menţionate, petentul a formulat recurs, reiterând motivele formulate în plângerea iniţială, fiind nemulţumit de soluţia adoptată de instanţă.
Din analiza actelor şi lucrărilor aflate la dosar reiese faptul că petentul a formulat plângere penală împotriva intimatei magistrat G.D., fiind nemulţumit de soluţiile adoptate, acuzând-o de săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen.
Prin acest procedeu, se încearcă de către petent să se obţină reformarea hotărârilor judecătoreşti prin implicarea magistraţilor în anchete penale, neglijându-se căile legale de declanşare a controlului judiciar al hotărârilor, respectiv apel şi recurs.
Intimata a pronunţat hotărârea civilă conform convingerilor interne pe baza analizei probatoriului administrat în cauză.
Nu există o dovadă că intimata şi-a exercitat în mod abuziv atribuţiile prevăzute de lege în soluţionarea cauzei în calitate de judecător, că nu a încercat să favorizeze vreo persoană, ori a încercat să prejudicieze petentul.
Dând o rezolvare unei cauze civile , intimata nu a făcut decât să-şi îndeplinească atribuţiile specifice funcţiei atribuită de lege.
Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţie şi art. 2, art. 3, art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraţilor, judecătorii sunt inamovibili şi se supun numai legii, iar orice persoană , organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să le respecte independenţa.
Judecătorii care instrumentează cauze penale sau civile, nu pot fi traşi la răspundere penală sau civilă pentru interpretările date legal, chiar dacă aceştia ar fi greşit, pentru acest lucru existând doar căile de atac prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, neexistând indici cu privire la săvârşirea faptelor reclamate de petent sau alte fapte prevăzute de legea penală de către intimata magistrat G.D.
Înalta Curte apreciind că rezoluţiile pronunţate în dosarul nr. 61/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti sunt temeinice şi legale, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul P.P.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.P. împotriva sentinţei penale nr. 185 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1325/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1327/2010. Penal. Vătămarea corporală (art.... → |
|---|
