ICCJ. Decizia nr. 1589/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1589/2010
Dosar nr. 11035/2/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 24 noiembrie 2004, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Csaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., a fost înregistrată, sub numărul 379/D/P, plângerea penală formulată de persoana vătămată SC I.A. SA Bucureşti, prin reprezentant M.V., prin care se solicita tragerea la răspundere penală a numiţilor T.V., S.D., D.M., U.C., K.A., B.J.I., O.C. şi I.A., sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunilor de furt, fals şi manipulare a pieţei de capital, prevăzute de art. 20, raportat la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 208 - 209 C. pen., art. 36 din Legea nr. 26/1990 şi art. 181, cu aplicarea art. 133 alin. (1) din OUG nr. 28/2002. S-a învederat că, la 15 noiembrie 1999, SC A.I. SRL a achiziţionat de la F.P.S. (actualmente A.V.A.S.) un număr de 586.090 acţiuni emise de SC I.A. SA Bucureşti, conform contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 093, iar la 10 decembrie, acelaşi an, numitul T.V. a fost cooptat în cadrul SC A.I. SRL, deţinând 50% părţi sociale si avându-i ca asociaţi pe numiţii M.V., Ş.V. şi A.G. După intrarea în societate, în noua sa calitate de asociat, T.V. a luat la cunoştinţă de prevederile statutului şi contractului de asociere ale SC A.I. SRL şi la 25 mai 2001, a ţinut nelegal o A.G.A. la sediul unui notar, încălcând astfel prevederile din actul constitutiv al societăţii, ocazie cu care a revocat din funcţia de administratori legal aleşi ai societăţii pe numiţii M.V., Ş.V. şi A.G., şi de asemenea, a dispus majorarea capitalului social, urmare căreia procentele de participare ale asociaţilor au devenit simbolice, iar el a dobândit dreptul de a administra discreţionar societatea.
Urmare a A.G.A. mai sus menţionată, T.V. s-a putut înscrie la Oficiul Registrului Comerţului ca administrator unic al SC A.I. SRL şi a vândut, prin ofertă publică, pachetul de acţiuni deţinut de această societate la SC I.A. SA Bucureşti. Simultan cu aceste demersuri, numitul S.D., un apropiat al numitului T.V., a iniţiat o ofertă publică de cumpărare a unui număr de acţiuni ce reprezintă 49% din capitalul SC I.A. SA Bucureşti.
În plângerea formulată, persoana vătămată a mai precizat că, la săvârşirea acestor fapte, T.V. a beneficiat de complicitatea şi ajutorul avocatului D.M. şi al notarului D.M. şi că ajutat fiind de S.D., U.C., K.A. ş.a. a continuat să lanseze pe Piaţa R. ordine de tranzacţionare pe acţiuni aparţinând SC I.A. SA Bucureşti, utilizând indicaţii false cu privire la preţul acţiunilor emise de această societate, astfel că au reuşit să impună un preţ ridicat al acţiunilor pe piaţă. În concluzie, persoana vătămată apreciază că prin aceste tranzacţii, în mod nereal a fost menţinut un nivel ridicat al preţului pe acţiunile SC I.A. SA Bucureşti, ca urmare a mai multor tranzacţii "de tip cross" realizate între membrii grupării.
Prin rezoluţia nr. 379/D/P/2004 din 2 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1), cu referire la art. 10 lit. d) si g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale fată de intimaţii T.V., S.D., D.M., U.C., K.A., B.J.I., O.C. şi I.A., sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de înşelăciune, furt, fals şi manipulare a pieţei de capital, prevăzute de art. 20 raportat la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 208 - 209 C. pen., art. 36 din Legea nr. 26/1990 şi art. 181 cu aplicarea art. 133 alin. (1) din OUG nr. 28/2002.
S-a apreciat, cu privire la tentativa la infracţinea de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi furt, că din probele administrate nu rezultă a fi întrunite elementele constitutive ale acestora, eventualele litigii comerciale fiind stinse de părţi de comun acord încă din anul 2001, iar referitor la ultima infracţiune, că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Analizându-se tranzacţiile realizate, s-a mai constat că, din actele aferente tranzacţiilor ce au făcut obiect de cercetare, nu au putut fi identificate elemente care să conducă la concluzia că preţul a fost modificat artificial şi că s-ar circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii reclamate.
Prin rezoluţia nr. 135/2009 din 10 februarie 2009 a Procurorului Şef de Direcţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petentul M.V., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al SC I.A. SA şi SC A.I. SRL, împotriva rezoluţiei nr. 379/D/P/2004 din 02 decembrie 2008 a D.I.I.C.O.T. - structura centrală.
Împotriva sus-menţionatelor rezoluţii petiţionarii s-au adresat instanţei de judecată în baza art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1002/F din 9 noiebrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia penală, a declinat competenţa de soluţionare a cazei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, întrucât unul dintre intimat - numitul D.M. - avea calitatea de avocat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, prin sentinţa penală nr. 377 din 22 decembrie 2009 a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii M.V., SC I.A. SA şi SC A.I. SRL cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 100 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că:
În mod greşit procurorul şef de secţie a respins ca tardiv formulată plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., întrucât acesta poate fi făcută în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie în întregul ei iar nu de la data comunicării soluţiei în extras, apreciind că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Cu privire la soluţia de neîncepere a urmării penale dispusă faţă de intimaţi, Curtea a constatat că acesta este legală, temeinică şi "amplu motivată" şi că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri aferente litigiilor comerciale derulate între reprezentanţii SC I.A. SA Bucureşti, pe de o parte şi făptuitorul T.V., pe de altă parte, ocazie cu care s-a constatat că la data de 12 septembrie 2001, numiţii M.V. şi A.G., în faţa notarului, au declarat că înţeleg, în calitate de reclamanţi, să renunţe la judecarea Dosarelor nr. 5905/2001, 6014/2001 şi 6013/2001 ce aveau ca obiect de soluţionarea modul în care a fost convocată A.G.A. din 25 mai 2001, întrucât s-a constat că aceasta a fost ţinută cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petiţionarii V.M., SC I.A. SA şi SC A.I. SRL au declarat, în termen legal, recursurile de faţă, criticând sentinţa recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie astfel:
1. Judecata fondului s-a făcut fără citarea legală a intimatului B.J.I., cetăţean american cu domiciliul în străinătate, cu încălcarea dispispoziţiilor art. 177 alin. (8) C. proc. pen., art. 10 şi art. 20 alin. (2) din Constituţia României, prin raportare la art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 14 din Tratatul dintre România, şi SUA privind asistenţa judiciară în materie penală, ratificat prin OG nr. 93/1999, susţinând că, încă din anul 2004, acesta domiciliază în S.U.A., şi că instanţa de fond a respins ca neîntemeiată cererea privind citarea acestului la domiciliul actual încălcându-se astfel dispoziţiile art. 177 alin. (2) C. proc. pen.
2. Instanţa de fond nu a analizat si soluţionat toate motivele de fapt şi de drept invocate de către petenţi prin plângerea formulată, hotărârea pronunţată fiind dată cu încălcarea dispispoziţiilor art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece:
- nu s-a pronunţat cu privire la omisiunea Parchetului de a dispune prin rezoluţii asupra cererilor de administrare de probe, petenţii fiind lipsiţi de posibilitattea de a mai susţine cererile de probatoriu sau de a formula plângere în temeiul art. 275 C. proc. pen.;
- nu s-a pronunţat cu privire la motivul de nulitate a rezoluţiei nr. 379/D/P/2004 din 02 decembrie 2008, în sensul că Parchetul nu a motivat în fapt şi nu a indicat care sunt elementele constitutive care nu au fost întrunite cu privire la faptele de înşelăciune şi de furt pentru care a fost formulată plângerea penală;
3. Instanţa a interpretat în mod greşit probele administrate in dosar şi nu a reţinut încălcarea, de către organele de urmărire penală, a normelor legale respingând într-o singură frază toate argumentele aduse de petenţi cu toate că tentativa de furt şi infracţiunea de înşelăciune au fost demonstrate de către petenţi; a mai arătat că se impunea audierea în afară de T.V. şi a celorlaţi intimaţi, pe motiv că aceştia nu mai deţin acţinuni A. Concluzionând, a solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinţei şi, pe fond, trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi.
Recursurile nu sunt fondate.
Cu privire la nelega la citare a intimatului B.J.I., Curtea apreciază că acest motiv este nefondat.
Aşa cum rezultă din vol. VI (dosar u.p.) filai, intimatul avea menţionată reşedinţa în Bucureşti sectorul 2, adresă unde, pe tot parcursul procesului (urmărire pală şi la judecata în fond) acesta a fost legal citat.
Potrivit art. 197 C. proc. pen., încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Curtea constată că citarea intimatul B.J.I., care nu avea domiciliul în România, la adresa de reşedinţă, nu constituie un motiv de nulitate absolută, o astfel de nulitate fiind doar una relativă, care, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., poate fi invocată numai într-un anumit stadiu procesual şi numai de partea care a suferit vreo vătămare prin încălcarea legii.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, se constată că, pe de o parte, în mod corect, prima instanţă investită - Tribunalul Bucureşti prin încheierea de şedinţă din 22 iunie 2006 a respins cererea formulată de acelaşi apărător al petiţionarilor privind citarea intimatului în străinătate, iar pe de altă parte, că numitul B.J.I. nu a avut în cauză nici măcar calitatea de învinuit.
Cu privire la neanalizarea şi nesoluţionarea de către prima instanţă a tuturor motivelor de fapt şi de drept invocate de către petenţi prin plângerea formulată, Curtea constată că şi acest motiv este nefondat deoarece instanţa de fond a făcut o analiză completă, a răspuns la toate aspectele invocate şi a motivat temeinic şi convingător soluţia adoptată.
Înalta Curte, procedând la examinarea sentinţei atacate în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, constată că aceasta este temeinică şi legală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimate - confirmată, cu justificat temei, de prima instanţă- fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunilor reclamate, care să poată fi imputate intimaţilor.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea rezoluţiei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de petiţionarii V.M., SC I.A. SA şi SC A.I. SRL.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii V.M., SC I.A. SA şi SC A.I. SRL împotriva sentinţei penale nr. 377 din 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1532/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1606/2010. Penal. Ucidere din culpă (art.178... → |
|---|
