ICCJ. Decizia nr. 1780/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1780/2010
Dosar nr.816/122/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 551 din 23 decembrie 2009 Tribunalul Giurgiu l-a condamnat pe inculpatul C.G. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 martie 2009 la zi.
A luat act că nu există constituire de parte civilă.
A făcut aplicaţia art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispunând prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în baza de date a Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul C.G. şi victima I.I. trăiau în concubinaj din anul 2005, în comuna Frăţeşti, judeţul Giurgiu şi ambii obişnuiau să consume exagerat băuturi alcoolice.
În anul 2003 inculpatul, la insistenţele părinţilor, s-a internat în Spitalul de Psihiatrie Vadu Lat pentru „delirium tremens" însă nu a urmat tratamentul prescris şi a continuat să consume băuturi alcoolice, sub stăpânirea cărora se manifesta violent şi faţă de pârâţi, pe care îi bătea şi îi alunga din locuinţă. Din acest motiv părinţii inculpatului au fost nevoiţi să se mute din propria locuinţă într-un imobil al unor rude.
În dimineaţa zilei de 29 martie 2009, aproximativ orele 5,00, inculpatul a mers la locuinţa martorului S.V., vecin, căruia i-a spus că a decedat concubina sa I., relatându-i că seara, aceasta s-a culcat lângă el cu faţa la perete şi spre dimineaţă a constatat decesul.
Decesul a fost confirmat şi de echipajul salvării sosit la faţa locului, inculpatul afirmând în faţa lucrătorilor de poliţie că victima s-a înecat cu vomă, negând să o fi bătut.
Potrivit raportului medico-legal (autopsie) al S.M.L. - Giurgiu, moartea numitei I.I. a fost violentă, fiind datorată hemoragiei interne cu anemie acută ca urmare a unui traumatism abdominal cu ruptură parţială de arteră splenică şi a capsulei splinei.
La autopsie s-au mai constatat echimoze dispuse în 1/3 medie coapsa stângă intern şi posterior şi coapsa dreaptă anterior, infiltrat sanguin de 5,5/1,5 cm în părţile moi ale gâtului laterocervical stânga, circa 3000 ml stâng şi cheaguri în cavitatea peritoneală.
Leziunile au putut fi produse prin lovirea abdomenului victimei cu (de) un corp dur, favorizată de preexistenţa cirozei hepatice iar leziunile de la gât prin compresiune (apucare cu mâna).
Urmare cercetărilor efectuate s-a stabilit că la data de 28 martie 2009 inculpatul s-a deplasat în comuna Davia, judeţul Giurgiu, pentru a o conduce pe concubină la locuinţa comună din comuna Frăţeşti, consumând în cursul zilei băuturi alcoolice. Din declaraţiile acestuia a rezultat că ajuns la domiciliul în jurul orelor 17,20, s-a culcat, cerându-i victimei să-l trezească în jurul orelor 20,00 pentru a viziona un meci de fotbal.
Victima l-a trezit pe inculpat, aşa cum stabiliseră, însă acesta din urmă nu a vizionat meciul până la final, adormind. Numitul a susţinut că spre dimineaţă a constatat decesul victimei, aflată în pat lângă el, negând să o fi violentat vreodată pe concubină şi precizând că nicio altă persoană nu a mai fost în locuinţă. Într-o primă variantă relativă la cauzele leziunilor constatate la victimă, inculpatul a declarat că este posibil ca aceasta, fără ştirea sa, să fi fost lovită de o unealtă de lemn cu ocazia folosirii fierăstrăului banzic din curte iar cu privire la infiltratul sanguin de la gât, că s-ar fi putut produce când s-a făcut respiraţie gură la gură.
Ulterior, la prezentarea materialului de urmărire penală şi în faţa instanţei, inculpatul a susţinut că victima în seara de 28 martie 2009 s-a împiedicat de o măsuţă aflată în cameră, căzând peste aceasta, ridicând-o după care s-a uitat la meci, a adormit şi a doua zi dimineaţa a constatat decesul acesteia.
Tot în această declaraţie inculpatul a evocat şi posibilitatea ca victima să fi tăiat lemne cu fierăstrăul banzic din curte şi să fi fost lovită de o bucată de lemn, precizând că ulterior a găsit fierăstrăul rupt precum şi că medicul legist i-a spus că aceasta a decedat pentru că s-a înecat cu propria vomă.
Coroborând materialul probator administrat, instanţa a reţinut că în noaptea de 28/29 martie 2009 în locuinţa din comuna Frăţeşti, inculpatul C.G., pe fondul consumului de alcool şi al obiceiului, a agresat-o fizic pe concubina sa, I.I., căreia i-a comprimat gâtul cu degetele şi a lovit-o puternic cu pumnii în zona abdominală, provocându-i o ruptură parţială de arteră splenică şi a capsulei splinei, urmare cărora a fost provocată hemoragia internă ce a condus în final la deces.
Deşi inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, mijloacele de probă constând în declaraţiile martorilor D.E., R.S., R.V., D.M., D.S., R.I., P.A. şi S.V., raportul medico-legal de autopsie, declaraţiile părţii civile, C.I. şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului confirmă săvârşirea actelor de violenţă de către inculpat.
Deşi niciunul dintre martori nu a văzut ca inculpatul să fi lovit victima în noaptea de 28/29 martie 2009, declaraţiile acestora sunt constante în a releva că inculpatul, pe fondul consumului de alcool, obişnuia să exercite acte de violenţă asupra concubinei.
Însăşi partea civilă C.I., mama inculpatului, a arătat că acesta avea un comportament violent, astfel că fosta soţie a fiului, C.A., cu care avea un copil, a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal din cauza bătăilor, după cum inculpatul exercita acte de violenţă şi asupra părinţilor, mai ales după ce acesta s-a întors de la dezalcoolizare, fiind forţaţi să se mute în altă locuinţă, la rude.
Martorii R.S. şi R.V., cumnaţii inculpatului, detaliază, de asemenea, violenţele la care victima le-a spus că este supusă de inculpat, arătându-le chiar înainte cu câteva zile faţă de data decesului urmele loviturilor de pe corp.
La rândul ei, martora D.E., fiica victimei, descria desele situaţii în care, vizitând-o pe mama sa, a găsit-o plină de vânătăi despre care victima îi spunea că sunt urmare bătăilor primite de la inculpat.
Aceste declaraţii - arată instanţa - se coroborează cu constatările şi concluziile raportului medico-legal de autopsie, care a consemnat şi existenţa unor echimoze şi infiltrat sanguin, cu precizarea că durata supravieţuirii victimei de la traumatism până la producerea decesului putea fi de maximum 3 ore.
Instanţa a înlăturat, pe rând, versiunile susţinute de inculpat, demonstrând imposibilitatea practică de producere a loviturilor prin modalităţile prezentate.
Astfel, bucata de lemn nu ar fi putut lovi partea dreaptă a abdomenului victimei, în condiţiile în care masa fierăstrăului banzic se afla chiar la înălţimea abdomenului; varianta cu lovirea de o masă din cameră iarăşi nu se confirmă întrucât acestea sunt mici, foarte joase, pe două dintre ele fiind aşezate un televizor şi o unitate de calculator şi niciuna nu se afla amplasată în aproprierea intrării în cameră; versiunea sufocării cu vomă este infirmată de concluziile raportului medico-legal.
Existenţa infiltratului sanguin în zona cervicală antero-lateral stânga demonstrează, de asemenea, exercitarea de acte de violenţă de către inculpat, această leziune neputându-i fi produsă cu ocazia încercării de resuscitare a victimei prin manevra „i-am suflat concubinei pe gură şi am apăsat în zona inimii, declarată şi descrisă de sus-numitul că ar fi încercat-o.
Şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat concluzionează că răspunsul inculpatului la întrebările relevante evidenţiază modificări psihofiziologice ce se interpretează ca indici ai comportamentului simulat. împotriva acestei hotărâri inculpatul C.G. a declarat apel, solicitând în principal achitarea, nefiind autorul faptei şi în subsidiar reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 51 din 1 martie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, constatând că hotărârea este legală şi temeinică, existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea acesteia fiind dovedite prin probele aflate la dosar, acesta fiind singura persoană care s-a aflat cu victima în imobil.
Asemenea, instanţa de control judiciar a constatat că pedeapsa a fost corect individualizată.
Decizia penală menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, criticând-o prin motivele scrise, pentru greşita condamnare, nesăvârşind fapta imputată iar prin concluziile puse apărătorul solicitând şi reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul susţinut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., nu este fondat.
Aşa cum, corect, s-a reţinut de instanţe în precedent, în dimineaţa de 29 martie 2009 victima I.I. a fost găsită decedată în locuinţa concubinului ei, inculpatul C.G. din comuna Frăţeşti, judeţul Giurgiu.
Raportul medico-legal de autopsie a concluzionat că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne cu anemie acută ca urmare a unui traumatism abdominal cu ruptură parţială de arteră splenică şi a capsulei splinei.
Au fost constatate şi alte leziuni, respectiv echimoze pe coapse şi un infiltrat sanguin în părţile moi ale gâtului, aceasta din urmă produsă prin compresiune (apucare cu mâna).
În noaptea de 28/29 martie 2009, în locuinţă cu victima s-a aflat numai inculpatul, aspect confirmat şi de acesta.
Martorii ascultaţi în cauză au confirmat şi detaliat obişnuinţa inculpatului atunci când se afla sub influenţa alcoolului de a o lovi pe concubina victimă, văzând chiar urmele actelor de violenţă pe corpul acesteia.
Rând pe rând versiunile prezentate de inculpat cu privire la mecanismul posibil de producere a leziunilor care se înscriu în cauzalitatea decesului au fost înlăturate de instanţe, relevând imposibilitatea practică a materializării acestora.
Printr-o analiză judicioasă a probelor instanţele au concluzionat întemeiat că inculpatul C.G. este autorul actelor de violenţă urmare cărora concubina sa I.I. a decedat.
Natura diferită a leziunilor precum şi dispunerea acestora pe corpul victimei formează convingerea producerii lor prin acte de violenţă şi nu accidental, cum se constată, de exemplu, în privinţa infiltratului sanguin din zona gâtului, atestat medico-legal ca produs prin apucare cu mâna ori, toate acestea nu puteau fi produse decât de inculpat, aflat singur cu victima în locuinţă.
Relevantă este şi durata în timp, de numai 3 ore, atestată medico-legal, de supravieţuire a victimei de la traumatism până la producerea decesului, inculpatul nepomenind nimic prin declaraţii despre vreo stare de rău a victimei în seara critică, stare care obiectiv a existat.
Neîntemeiată este şi cererea inculpatului, prin apărător, de reducere a pedepsei, la stabilirea şi aplicarea căreia ţinându-se seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedeapsa a fost aplicată între limitele legale speciale, în considerarea gradului de pericol social al faptei, persoana inculpatului şi împrejurările de circumstanţiere a răspunderii penale.
Neconstatând nici existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursul inculpatului C.G. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată inculpatului urmează să fie dedusă durata menţinerii şi arestării preventive de la 30 martie 2009 la 5 mai 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 51 din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 martie 2009 la 5 mai 2010.
Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1766/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1784/2010. Penal → |
|---|
