ICCJ. Decizia nr. 1786/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1786/2010
Dosar nr.1363/46/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 3 din 12 ianuarie 2010 Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondată, plângerea petentului A.C.D. formulată împotriva Ordonanţei nr. 242/P/2008 din 10 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, menţinând soluţia atacată.
Instanţa a reţinut că petiţionarul A.C.D. a formulat plângere împotriva judecătorilor care s-au pronunţat în cauzele civile în care acesta a fost parte, în fond şi în căile de atac, pe rolul Judecătoriei Topoloveni, Tribunalului Argeş şi Curţii de Apel Piteşti, precum şi împotriva grefierilor care au făcut parte din instanţe, susţinând că la judecată nu au avut în vedere împrejurarea că procesele-verbale nr. X/1997 şi nr. Y/1997 emise de funcţionarii de la Primăria Căteasca, sunt false.
În cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Ordonanţa nr. 1207/P/2007 din 29 mai 2008 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii şi grefierii Curţii de Apel Piteşti şi a disjuns cauza faţă de magistraţii şi grefierii celorlalte instanţe, declinând competenţa la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Prin Ordonanţa nr. 242/P/2008 din 10 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, la rândul său, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.E.M., T.S. şi D.A., judecători la Judecătoria Tribunalul Argeş şi B.L. şi L.A., judecători la Judecătoria Topoloveni, precum şi faţă de V.C., F.M. şi G.G., grefieri la acele instanţe.
De asemenea, a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) faţă de primarul şi ceilalţi funcţionari ai Primăriei comunei Căteasca.
Procurorul a constatat că nu există niciun indiciu din care să rezulte că magistraţii şi grefierii şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu cu ocazia soluţionării cauzelor civile în care petentul a fost parte.
Osebit, a reţinut că prin declaraţia din 3 iulie 2008 petentul A.D. a arătat că, întrucât a avut câştig de cauză în procesele privind fondul funciar, nu mai are vreo pretenţie faţă de judecătorii şi grefierii reclamaţi, menţinând plângerea numai faţă de funcţionarii Primăriei comunei Căteasca, judeţul Argeş, care refuză să-l pună în posesie.
Prin Rezoluţia nr. 382/221/II/2/2009 din 15 ianuarie 2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins plângerea petentului A.D. împotriva ordonanţei de netrimitere în judecată. În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul A.D. a formulat plângere împotriva ordonanţei de neurmărire la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin Sentinţa penală nr. 854 din 28 aprilie 2009 a trimis-o spre competentă soluţionare Curţii de Apel Piteşti.
Această din urmă instanţă, aşa cum s-a arătat, prin Sentinţa penală nr. 3 din 12 ianuarie 2010 a respins plângerea petentului A.D., ca nefondată.
Instanţa a constatat că ordonanţa de neurmărire atacată, este legală şi temeinică.
Magistraţii învestiţi cu soluţionarea cauzelor au analizat cele două procese-verbale indicate de petent ca fiind false, însă pârâta din cauză (mama petentului) nu a probat susţinerile din cererile de apel şi recurs.
Împotriva acestei hotărâri petentul A.D. a declarat recurs, solicitând casarea sentinţei şi, în rejudecare, trimiterea cauzei la procuror, în vederea efectuării urmăririi penale faţă de magistraţi şi grefieri.
Prin memoriile depuse la dosar, petentul-recurent critică activitatea organului de urmărire penală prin aceea că a efectuat cercetările în lipsa sa, fiind „victimă a infractorilor cu diplomă de judecător, procuror şi poliţist", i-au fost respinse cererile de punere în posesie de către comisia locală şi primarul localităţii.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Petentul a formulat plângere împotriva magistraţilor şi grefierilor în legătură cu soluţiile adoptate în dosare civile, în fond şi în căile de atac.
În final, potrivit declaraţiei sale din 3 iulie 2008 dată în faţa procurorului Parchetului Curţii de Apel Piteşti, petentul nu mai are pretenţii faţă de magistraţi şi grefieri întrucât a obţinut soluţia favorabilă în cauzele de fond funciar, fiind în continuare nemulţumit de activitatea autorităţilor locale din cadrul Primăriei comunei Gătească, judeţul Argeş, care refuză să delimiteze terenurile moştenite şi să îl pună în posesie conform Deciziei nr. 299/2006 a Tribunalului Argeş.
Aşa cum s-a constatat, prin Ordonanţa nr. 242/P/2008 din 10 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni pentru faptele prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) faţă de primarul comunei Gătească şi ceilalţi funcţionari locali, astfel încât, sub acest aspect, măsura nu este supusă controlului judecătoresc instituit prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Nu există în cauză indicii din care să rezulte că magistraţii, în soluţionarea cauzelor civile, şi-ar fi îndeplinit abuziv îndatoririle funcţiei, iar activitatea de verificare a plângerii petentului, în cadrul actelor premergătoare, a fost desfăşurată în condiţiile legii.
Petentul a fost ascultat în cauză, ocazie cu care nu a prezentat şi nici nu a solicitat administrarea de probe în susţinerea plângerii formulate împotriva magistraţilor, ci, dimpotrivă, a arătat că nu mai are pretenţii faţă de judecători şi grefieri, ceea ce demonstrează că plângerea nu a avut alt scop decât de a crea presiuni şi intimidare.
De altfel, şi epitetele din memoriul din recurs, citate mai sus, sunt edificatoare în privinţa nivelului educaţiei civice a petentului.
Faţă de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată, prin care a fost respinsă plângerea petentului împotriva ordonanţei de neurmărire, este legală şi temeinică, recursul petentului urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.D. împotriva Sentinţei penale nr. 3 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1784/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4036/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
