ICCJ. Decizia nr. 1784/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1784/2010
Dosar nr.8184/99/2007
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 571 din 8 octombrie 2009 Tribunalul laşi l-a condamnat pe inculpatul C.D. în baza art. 174 C. pen. la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. b) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A dedus reţinerea inculpatului de la 23 aprilie 2007 la 24 aprilie 2007.
A admis, în parte acţiunile civile şi l-a obligat pe inculpat la 3.000 RON cu titlu de daune materiale şi 10.000 RON daune morale către partea civilă A.P., precum şi la câte 5.000 RON reprezentând daune morale către părţile civile A.C., A.F., A.I.M. şi A.D.P.
Inculpatul a mai fost obligat la 4.659,93 RON către Spitalul de Pneumoftiziologie laşi şi 414 RON către Serviciul de Ambulanţă laşi şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 9 aprilie 2007 inculpatul C.D. a mers împreună cu martorul A.M. la locuinţa numitului A.N. din comuna Costuleni, judeţul laşi, unde se afla şi victima A.D., consumând toţi băuturi alcoolice şi ajungând în stare de ebrietate.
Inculpatul a încercat să cânte la acordeon, iar victima i-a cerut să înceteze.
Nefiind ascultată, victima a încercat să-i smulgă inculpatului instrumentul muzical.
În replică, inculpatul a lovit-o pe victimă cu piciorul în şold şi aceasta a căzut cu capul de colţul patului din lemn, fiind apoi lovită de acelaşi inculpat cu piciorul.
Intervenind martorul A.M., acesta a ridicat victima şi a întins-o pe pat.
Pe rând, inculpatul şi martorul A.M. au plecat din locuinţă.
Peste noapte, gazda, martorul A.M. s-a trezit şi văzând starea de rău a victimei, a anunţat-o pe martora C.C., cerându-i să sune la salvare şi poliţie.
Martora nu l-a crezut însă dimineaţa a cerut acelaşi lucru martorului P.M., care a anunţat salvarea şi organul de poliţie.
Victima A.D. a fost internată, însă la data de 19 aprilie 2007 a decedat în spital prin stop respirator.
Aşa cum rezultă din raportul de necropsie medico-legală al I.M.L. laşi, moartea numitului A.D. a avut cauze concuratoare, fiind datorată şocului hemoragie consecutiv unei hemoragii digestive superioare prin rupturi de varice esofagiene apărute odată cu ciroza hepatică, micronodulară, a cărei evoluţie a fost agravată de un traumatism toracic cu multiple fracturi costale, cu volet, hemopneumotorax şi emfizem subcutanat.
Leziunile de violenţă - fracturi costale multiple şi fracturi de stern - s-au putut produce prin loviri active cu corpuri contondente.
Între leziunile de violenţă şi deces există o legătură de cauzalitate imediată.
Instanţa a reţinut că fapta, astfel descrisă, ca urmare constatată medico-legal, realizează conţinutul infracţiunii de omor, respingând cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în loviri cauzatoare de moarte. Împotriva acestei hotărâri inculpatul C.D. şi partea civilă A.P. au declarat apel.
Inculpatul a susţinut, prin motivele de apel, că a aplicat victimei o singură lovitură cu piciorul în şold şi că, faţă de multitudinea leziunilor constatate medico-legal la victimă este posibil să fi fost lovită şi de martori, după plecarea sa, fiind toţi în stare de ebrietate.
A cerut schimbarea încadrării juridice în infracţiune prevăzută de art. 183 C. pen., înlăturarea sau diminuarea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat şi, în subsidiar, reţinerea stării de provocare şi reducerea pedepsei.
Partea civilă A.P. a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului şi acordarea despăgubirilor la cuantumul pentru care s-a constituit parte civilă.
Prin Decizia penală nr. 13 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel laşi a respins ambele apeluri ca nefondate.
Instanţa de control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond şi din aceasta rezultă că inculpatul este cel care a aplicat lovituri victimei, aceasta neavând vreo altercaţie cu altă persoană dintre cele prezente, aşa cum a susţinut constant martorul A.M.
Împrejurarea că decesul a avut cauze concuratoare, leziunile patologice (ciroză hepatică complicată cu varice esofagiene) şi cele traumatice (multiple fracturi de stern şi costale, hemotorax), participând împreună la mecanismul tanato-generator, nu este suficientă pentru încadrarea juridică a faptei în prevederile art. 183 C. pen., atâta vreme cât aceste afecţiuni medicale nu au fost de natură să producă decesul victimei fără acţiunea violentă a inculpatului.
Şi în privinţa despăgubirilor la care inculpatul a fost obligat s-a constatat că hotărârea este întemeiată.
În fine, s-a apreciat că nu sunt întrunite nici condiţiile provocării inculpatului din partea victimei.
Incidentul legat de acordeon, în cursul căruia victima i-a dat o palmă inculpatului, s-a consumat cu ceva timp mai înainte, inculpatul exercitând actele de violenţă în scop de răzbunare şi nu în condiţii de provocare.
Şi apelul părţii civile A.P. a fost apreciat ca nefondat, pedeapsa fiind corect individualizată, iar cuantumul despăgubirilor bine determinat.
Decizia penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.D. şi partea civilă A.P.
Inculpatul, prin motivele scrise şi concluziile orale, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiune prevăzută de art. 183 C. pen., susţinând că a aplicat o singură lovitură victimei şi nu a urmărit uciderea acesteia, reţinerea circumstanţei atenuante a provocării şi reducerea pedepsei, iar în latura civilă reducerea cuantumului despăgubirilor întrucât nu are posibilităţi materiale.
Partea civilă A.P. a criticat hotărârea instanţei de apel pentru greşita sa obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul inculpatului C.D., susţinut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., este întemeiat.
Instanţele au stabilit în cauză o corectă situaţie de fapt, fiind dovedit, inclusiv cu recunoaşterea inculpatului că acesta a avut o altercaţie cu victima A.D., aflată în locuinţa martorului A.N., pornită de la folosirea unui acordeon şi urmare căreia inculpatul i-a aplicat lovituri, fiind întrerupt de intervenţia martorului A.M.
Susţinerile inculpatului, făcute numai în cursul judecăţii, potrivit cărora este posibil ca victima să fi fost lovită şi de alte persoane după plecarea sa din imobil, nu sunt dovedite şi, conform locului, împrejurărilor şi anturajului, nu mai existau motive să aibă loc.
Încadrarea juridică reţinută de instanţe, este, însă, greşită.
Din întreg materialul probator şi mai cu seamă din declaraţiile martorilor, rezultă că între inculpat şi victimă nu au existat anterior niciun fel de relaţii, fiind de altfel, persoane care aparţin unor generaţii diferite.
Mai rezultă, de asemenea, că toţi cei aflaţi la data şi locul faptei, între care şi inculpatul şi victima, erau în avansată stare de ebrietate, fiind a doua zi de Paşti şi după mai multe ore de consum alcool.
Raportul medico-legal de necropsie şi Avizul Comisiei de Avizare şi Control din I.M.L. laşi concluzionează că moartea numitului A.D. a avut cauze concuratoare, cauza patologică constând în hemoragia digestivă superioară pe fondul varicelor esofagiene în cadrul cirozei hepatice fiind declanşată de leziuni traumatice, produse de inculpat.
Aşa fiind, se constată că, prin ele însele, leziunile traumatice nu ar fi condus la deces, ci numai împreună - cum detaliază Avizul Comisiei de Avizare şi Control din I.M.L. laşi - cu leziunile patologice.
Ori, materialul probator nu demonstrează că inculpatul ar fi cunoscut că victima suferea de afecţiunile constatate medico-legal şi că, aplicându-i lovituri, ar putea să-i declanşeze hemoragia digestivă prin rupturi ale varicelor esofagiene.
Este cert că inculpatul, cu intenţie, a aplicat victimei lovituri cu picioarele peste corp, urmărind pedepsirea acestuia pentru afrontul adus în cursul încercării de a folosi acordeonul, nerezultând, însă, din probe, că a urmărit uciderea victimei sau că a acceptat posibilitatea producerii acestei urmări.
De altfel, aşa cum s-a arătat, nu leziunile traumatice, singular, produse de inculpat, se înscriu în antecedentele cauzale ale decesului, ci acestea împreună cu leziunile patologice, preexistente, cele din urmă, fiind cauza imediată a morţii, declanşate de actele de violenţă ale inculpatului.
Aşa fiind, se reţine că acţiunea concuratoare de lovire a fost comisă de inculpat cu intenţie însă rezultatul mai grav -moartea victimei - s-a produs din culpa autorului, care putea şi trebuia să prevadă că victima, persoană în vârstă, pensionată medical, are afecţiuni patologice ce pot fi declanşate, cum de altfel s-a materializat prin rupturile varicelor esofagiene şi hemoragia digestivă.
Prin urmare, admiţând recursul inculpatului va fi schimbată încadrarea juridică din infracţiune prevăzută de art. 174 C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen.
La individualizarea pedepsei se va ţine seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul concret ridicat de pericol social al infracţiunii, limitele speciale ale pedepsei şi împrejurările concrete ale săvârşirii faptei. Între aceste sunt relevante cele din care rezultă - avansata stare de ebrietate a tuturor celor aflaţi la locul faptei, fiind vorba de o beţie accidentală, sub influenţa căreia reacţiile tuturor nu au mai fost controlabile, aşa cum este stabilit că într-un moment anterior victima i-a dat o palmă inculpatului motivat de refuzul acestuia de a înceta să mai cânte la acordeon.
Această împrejurare nu are semnificaţia unei provocări - cum pretinde inculpatul - tocmai datorită situaţiei în care s-a produs şi reacţiei violente survenită după mai mult timp.
Cererea inculpatului de reducere a despăgubirilor nu este întemeiată.
Daunele materiale au fost determinate pe baza înscrisurilor depuse de partea civilă A.P. referitoare la cheltuielile ocazionate şi în legătură cu înmormântarea iar daunele morale au fost apreciate de instanţă într-un mod rezonabil.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor nu are relevanţă situaţia materială a inculpatului ci realitatea şi întinderea prejudiciului cauzat prin fapta acestuia.
Referitor la recursul părţii civile A.P., care critică hotărârea instanţei de apel pentru dispoziţia de obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmează a se observa că potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins apelul.
Ori, aşa cum se reţine, prin Decizia penală criticată, Curtea de Apel laşi a respins apelul declarat de partea civilă A.P., fiind, astfel, legal obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În consecinţă, recursul părţii civile A.P. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 571 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului laşi numai cu privire la încadrarea juridică.
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul C.D. la 6 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii de la 23 aprilie 2007 la 24 aprilie 2007.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.P. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenta parte civilă la 30 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1780/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1786/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
