ICCJ. Decizia nr. 1794/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1794/2010
Dosar nr. 1449/1/2010
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 februarie 2010 Curtea de Apel Suceava a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., formulată de D.S.
Instanţa, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, inculpatul C.C. şi partea responsabilă civilmente SC „P.I.” SRL Cristeşti prin D.S., a reţinut că aceasta din urmă a formulat în scris excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 371 alin. (1), (2) C. proc. pen., invocând încălcarea prevederilor art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apărare, întrucât permit judecarea apelului numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel, cu nesocotirea intereselor părţii responsabile civilmente.
Pentru a respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa a constatat că excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât dispoziţiile legale criticate reglementează efectul devolutiv al apelului, iar fondul cauzei priveşte infracţiunile de înşelăciune şi falsuri.
Fiind nemulţumită că prevederile art. 371 alin. (1), (2) C. proc. pen. nu fac referire expresă la partea responsabilă civilmente autoarea excepţiei tinde la adăugiri şi modificări la textul de lege în discuţie, ceea ce, în raport de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, depăşeşte competenţele Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul C.C. şi D.S. au declarat recurs, apărătorul inculpatului C.C., susţinând că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Curtea de Apel Suceava a fost sesizată în cauză cu soluţionarea apelurilor parchetului, inculpatului şi părţii responsabile civilmente SC „P.I.” SRL Cristeşti, preluată în decembrie 2000 de D.S., împotriva Sentinţei penale nr. 96 din 21 martie 2009 a Tribunalului Botoşani prin care inculpatul C.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals şi obligat la plata despăgubirilor civile în solidar cu partea responsabilă civilmente sus-menţionată.
În adevăr, soluţionarea apelurilor declarate nu are legătură cu prevederile art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., din perspectiva intereselor legale ale părţii responsabile civilmente apelante.
În cauză D.S. a declarat apel, astfel că limitările prev. de art. 371 alin. (1) C. proc. pen. nu îi sunt aplicabile, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi text de lege nu conţine îngrădiri.
Pe de altă parte, nici ipoteza declarării apelului peste termen de către sus-numită nu induce o legătură a textului de lege criticat cu soluţionarea cauzei, această situaţie fiind reglementată printr-o altă dispoziţie normativă.
Faţă de cele ce preced, constatând că încheierea pronunţată în cauză este legală şi temeinică, recursurile urmează să fie respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.C. şi partea responsabilă civilmente D.S. împotriva Încheierii din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2942.1/40/2006.
Obligă recurenţii la câte 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 870/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 896/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
