ICCJ. Decizia nr. 1834/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1834/2010
Dosar nr. 1339/44/2008
Şedinţa publică din 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 3 din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara SC „P.F.” SRL Galaţi, prin administrator U.P., împotriva Rezoluţiei nr. 123/P/2008 din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, menţinându-se rezoluţia atacată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Numitul U.P. administrator la SC „P.F.” SRL a formulat plângere împotriva magistratului judecător O.D.M. din cadrul Judecătoriei Galaţi, solicitând cercetarea acesteia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că a dispus citarea SC „M.R.L.” SRL Iaşi în Dosarul nr. 2729/233/2007 al Judecătoriei Galaţi deşi cunoştea faptul că această societate comercială este radiată din evidenţele Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Totodată, numitul U.P. a declarat că nu cunoaşte dacă făptuitoarea a primit vreo sumă de bani pentru a colabora cu SC „M.R.L.” SRL Iaşi.
Pe de altă parte, făptuitoarea O.D.M., audiată în cauză la data de 13 august 2008, a apreciat că sesizarea numitului U.P. se explică prin aceea că acesta este nemulţumit de cercetarea judecătorească efectuată în Dosarul nr. 2729/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, iar celelalte afirmaţii le cataloghează ca fiind lipsite de fundament real şi legal.
De asemenea, făptuitoarea a declarat că nu a fost contactată de nicio o persoană din cadrul SC „M.R.L.” SRL Iaşi, că nu cunoaşte reprezentanţii acesteia şi că nu a primit nici i-a fost oferit vreun folos material în niciun scop în legătură cu dosarele (cauzele) pe care le judecă.
S-a concluzionat că în cauză nu există indicii care să confirme că fapta sesizată a fost comisă în realitate şi, având în vedere că nici alte mijloace de probă nu pot fi administrate în cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin Rezoluţia nr. 123/P/2008 din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei O.D.M. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 întrucât fapta reclamată nu există, iar prin Rezoluţia nr. 349/II/2/2008 din 3 octombrie 2008 a procurorului şef al Serviciului Teritorial Galaţi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a respins plângerea petiţionarei ca neîntemeiată.
Pe parcursul judecării cauzei în primă instanţă, petiţionare prin administratorul său, a depus mai multe înscrisuri, instanţa constatând că acestea nu au legătură cu prezenta plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi nu sunt în măsură să conducă la reformarea soluţiei din rezoluţia atacată.
S-a reţinut în hotărârea atacată că acuzele invocate de petentă, în sensul că intimata ar fi dispus citarea SC „M.R.L.” SRL, cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 27290/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, deşi cunoştea faptul că această societate este radiată din Registrul Comerţului, nu pot conduce la concluzia că intimata ar fi comis infracţiunea prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În acest sens, se consideră că, în mod corect, prin rezoluţia atacată s-a stabilit că fapta imputată intimatei nu există.
În atribuţiile pe care le exercită, judecătorii sunt independenţi şi se supun doar legii.
Împrejurarea că vreuna din părţile dintr-un proces a obţinut o soluţie nefavorabilă nu poate conduce Ia concluzia că magistratul care a pronunţat acea soluţie a comis o faptă prevăzută de legea penală.
Împotriva Sentinţei penale nr. 3 din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi în termen legal a formulat recurs petiţionara SC „P.F.” SRL Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Petiţionara, prin reprezentantul său, arată că în mod greşit cauza a fost dispusă faţă de L.S.M., nu a fost legal citat întrucât la termenul din 7 decembrie 2009 a fost în imposibilitate de prezentare, fiind la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o altă cauză, instanţa nu a dispus citarea sa, iar soluţionarea cererii de recuzare a preşedintelui completului de judecată din 5 martie 2009 s-a făcut fără participarea procurorului.
Pentru aceste motive se solicită casarea hotărârii recurate, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva intimatei.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Petiţionara, prin administratorul său U.P., a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei judecător O.D.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prevăzut de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 întrucât în Dosarul nr. 729/233/2007 al Judecătoriei Galaţi intimata a dispus citarea SC „M.R.L.” SRL Iaşi, deşi cunoştea că respectiva societate este radiată din evidenţele registrului comerţului.
Din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii în sensul comiterii infracţiunii reclamate sau a vreunei alte infracţiuni cu ocazia soluţionării de către intimată a cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 2729/233/2007 al Judecătoriei Galaţi.
Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţia României judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Intimata judecător a dispus în cauză măsurile pe care le-a considerat necesare în raport cu dispoziţiile legale aplicabile şi cu obiectul cauzei respective.
În ipoteza în care se apreciază de către parte că măsurile respective sunt nelegale, aceasta are la dispoziţie căile de atac prevăzute de lege.
Petiţionara critică rezoluţia atacată şi sub aspectul greşitei disjungeri a cauzei faţă de magistratului judecător L.S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), or conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. nu pot fi atacate în această procedură decât soluţiile procurorului de netrimitere în judecată.
Totodată, petiţionara a mai susţinut că nu a fost legal citată, la termenul din 7 decembrie 2009 a lipsit de la judecarea cauzei întrucât s-a prezentat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la Completul de 9 judecători, depunând în acest sens o copie a Încheierii din 7 decembrie 2009.
Din examinarea dosarului cauzei rezultă că la data de 7 decembrie 2009 s-a admis cererea formulată de petiţionară, în sensul acordării unui nou termen, motivat de faptul că reprezentantul său se află la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a fixat termen de judecată la data de 11 ianuarie 2010.
Potrivit art. 291 alin. (3) C. proc. pen. partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.
Petiţionara avea termen în cunoştinţă, fiind prezentă anterior prin reprezentantul său, astfel că potrivit dispoziţiilor legale invocate nu era necesară citarea acesteia pentru termenul următor.
Petiţionara a criticat şi Încheierea din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi prin care s-a respins ca nefondată cererea de recuzare a preşedintelui completului de judecată, întrucât la judecarea cererii nu a participat procurorul.
Din examinarea Încheierii din 5 martie 2009 rezultă că într-adevăr soluţionarea acesteia s-a făcut fără ca procurorul să participe, situaţie reglementată de art. 52 alin. (2) C. proc. pen., dispoziţii potrivit cărora procurorul este ascultat numai atunci când este prezent în instanţă.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionară, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând că rezoluţia atacată este temeinică şi legală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC „P.F.” SRL prin administrator U.P. împotriva Sentinţei penale nr. 3 F din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1442/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1661/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
