ICCJ. Decizia nr. 1776/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1776/2010
Dosar nr. 3188/109/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 13 din 18 ianuarie 2010, Tribunalul Argeş a condamnat-o pe inculpata D.G., în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen., la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatei şi a dedus prevenţia de la 21 iunie 2009 la zi.
În baza art. 113 C. pen. a obligat-o pe inculpată la tratament medical până la însănătoşire.
A constatat că nu există constituire de parte civilă.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpata D.G. locuia în comuna Albeşti de Argeş, satul Albeşti Ungureni, judeţul Argeş, împreună cu mama sa, victima D.M. şi între acestea existau frecvente neînţelegeri pe fondul tulburărilor de comportament ale inculpatei şi a consumului de alcool de către victimă.
La data de 20 iunie 2009, dimineaţa, pe fondul unor certuri, la solicitarea victimei inculpata a părăsit locuinţa, mergând în municipiul Piteşti însă a revenit în jurul orelor 20,00, când a reînceput cearta, agravată prin lovituri reciproce.
Victima a intrat în casă şi, mai apoi, a urmat-o şi inculpata, care susţine că a văzut-o pe mama sa privind la televizor şi consumând ţuică dintr-o sticlă.
Aceeaşi inculpată susţine că la un moment dat victima a scos din buzunarul halatului un cuţit cu care a ameninţat-o şi în încercarea sa de a-l lua, victima s-a rănit la faţă.
Inculpata a recunoscut atât la urmărirea penală cât şi la instanţă că şi-a lovit mama şi în dimineaţa de 20 iunie 2009 şi în seara aceleiaşi zile, negând însă să o fi lovit cu cuţitul şi susţinând că mama sa s-a tăiat singură la gât.
Potrivit concluziilor Raportului de constatare medico-legală (autopsie) al I.M.L. Piteşti, moartea numitei D.M. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe, consecinţa unei plăgi tăiate profunde situate la nivelul extremităţii cervicale însoţite de secţiunea musculaturii zonale, a pachetului vasculonervos, cartilagiului şi traheei cervicale.
Leziunile traumatice se puteau produce prin mecanism de lovire cu corp tăietor, existând legătură directă de cauzalitate între leziuni şi deces.
Au fost constatate şi date leziuni de violenţă (plăgi tăiate superficiale, plăgi contuze, hematoame, echimoze, etc.) produse cu puţin timp înainte de deces, prin lovire cu corp tăietor şi corp dur, fără legătură cu decesul.
În sângele victimei a fost identificată o îmbibaţie alcoolică de 2 gr. ‰.
Martorii M.D., G.E. şi C.V., vecini cu victima, confirmă cearta dintre inculpată şi victimă precum şi împrejurarea că numai acestea se aflau în locuinţă, nefiind semnalată prezenţa vreunei persoane de sex masculin.
Partea vătămată Z.C., sora inculpatei, declară că aceasta din urmă i-a confirmat că în ziua de 20 iunie 2009, dimineaţa şi seara, a avut conflicte cu mama şi că, în momentul în care a văzut cadavrul, având în palma deschisă a mâinii stângi cuţitul, victima fiind întinsă pe podea, şi-a dat seama că inculpata este autoarea întrucât, pe de o parte, mamei lor îi era frică de cuţit iar, pe de altă parte, aceasta era dreptace.
Instanţa a înlăturat susţinerile martorei Z.C. din cursul judecăţii, potrivit cărora are bănuiala că fapta a fost comisă de inculpată împreună cu numitul M.A., concubin al victimei, aşa cum i-a spus inculpata când a vizitat-o la penitenciar, neexistând niciun indiciu în acest sens, martorii vecini arătând că nu au auzit vreo voce de bărbat şi nici nu au văzut vreo astfel de persoană în locuinţă în seara de 20 iunie 2009.
În cauză a fost dispusă şi o expertiză medico-legală psihiatrică inculpata D.G., din ale cărei concluzii rezultă că aceasta prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate post traumatism cranio-cerebral şi are discernământul scăzut în raport cu fapta pentru care este cercetată, având accentuate tendinţe impulsive, emotivitate simplă, toleranţă scăzută la frustrare şi conturate tendinţe depresive, în raport de care se recomandă măsuri medicale conform art. 113 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri inculpata a declarat apel, solicitând achitarea întrucât fapta a fost comisă de concubinul victimei, apelanta fiind plecată din domiciliu.
În subsidiar a solicitat, prin apărător, reţinerea circumstanţei atenuante a provocării justificată de agresivitatea victimei.
Prin Decizia penală nr. 24 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Instanţa de control judiciar a reţinut că situaţia de fapt a fost corect stabilită, declaraţiile inculpatei fiind contradictorii şi la individualizarea pedepsei s-a ţinut seama de toate circumstanţele reale şi personale.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată de inculpată cu recurs, solicitând, prin apărător casarea hotărârilor şi restituirea cauzei la procuror întrucât sunt dubii cu privire la identitatea făptuitorului, inculpata susţinând că la data faptei era plecată la Piteşti.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatei, susţinut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. 1 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., este fondat pentru cele ce urmează:
În cauză au fost administrate toate mijloacele de probă impuse de împrejurările comiterii faptei, pentru stabilirea adevărului.
Vinovăţia inculpatei a fost stabilită corect, pe bază de probe, care au fost judicios analizate şi apreciate.
Martorii vecini ai locuinţei victimei, respectiv M.A.D., G.E. şi C.V. confirmă prin declaraţiile din cursul urmăririi penale şi din faţa instanţei că în seara faptei inculpata D.G. se afla acasă cu victima, că acestea se certau, neauzindu-se nicio voce de bărbat şi neobservând vreo astfel de persoană în locuinţa victimei, nici pe altcineva intrând sau ieşind.
Martorul M.A.D. adaugă că a auzit-o chiar pe inculpată cum o drăcuia şi o ameninţa cu bătaia pe victimă.
Declaraţiile succesive, contradictorii ale inculpatei, mergând de la a admite că în seara de 20 iunie 2009 a avut conflict cu victima în locuinţă, în cursul căruia aceasta din urmă s-ar fi tăiat singură la gât, pentru ca ulterior - în faţa instanţei de apel - să susţină că în seara faptei nici nu se afla în locuinţă, fiind plecată în municipiul Piteşti, relevă nesinceritatea acesteia.
Teza sinuciderii a fost susţinută de inculpată printr-o stângace înscenare, plasând cuţitul în mâna stângă a victimei, în condiţiile în care leziunea era produsă tot pe partea stângă a gâtului şi a fost denunţată de cealaltă fiică a victimei, Z.C., potrivit căreia mama sa nu era stângace, folosind obişnuit mâna dreaptă şi în general avea frică de cuţit.
Întemeiat s-a reţinut, astfel, că, inculpata este cea care, într-un acces nervos, pe fondul certurilor cu victima, i-a aplicat acesteia din urmă lovitura cu cuţitul care a avut drept consecinţă hemoragia externă şi decesul.
Expertiza medico-legală psihiatrică pune în evidenţă accentuatele tendinţe impulsive şi toleranţă scăzută la frustrare, ale inculpatei, pe fondul unui intelect liminar.
Faţă şi de discernământul scăzut al inculpatei constatat medico-legal, Înalta Curte, în considerarea şi a celor ce preced, va reţine în favoarea acesteia circumstanţe atenuante personale, conform art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei în limitele arătate de art. 76 alin. (2) C. pen.
Se apreciază, astfel că deşi fapta prezintă un ridicat grad concret de pericol social, pedeapsa trebuie să fie adecvată şi sub aspectul cuantumului realizării funcţiilor sale - retributivă şi de reeducare - şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Aşa fiind, recursul inculpatului urmează să fie admis numai cu privire la greşita individualizare a pedepsei, care în rejudecare, va fi redusă ca efect al circumstanţelor atenuante reţinute.
Din pedeapsa aplicată se va deduce durata menţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 21 iunie 2009 la 5 mai 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata D.G. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 13 din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Argeş numai cu privire la individualizarea pedepsei principale.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2009 la 5 mai 2010.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 524/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 609/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
