ICCJ. Decizia nr. 1815/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1815/2010
Dosar nr. 11353/2/2009
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 16 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - în temeiul disp. art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. - a respins ca nefondată plângerea petentului P.A. împotriva Ordonanţei nr. 1374/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti reţinându-se că soluţia organului de urmărire penală este legală şi temeinică, prin simplul fapt al judecăţii, fără alte dovezi, membrii completului de judecată nu săvârşesc infracţiuni, în funcţie de nemulţumirea părţii cu privire la soluţia adoptată.
În termen legal petentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului fiind nemulţumit de soluţia instanţei de fond şi expunându-şi într-un memoriu, în continuare motivele care l-au determinat să introducă plângerea iniţială împotriva celor care i-au soluţionat cauza, pe motiv că nu s-ar fi respectat Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii.
Examinând recursul în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârea atacată cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept - conform disp.art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin Ordonanţa nr. 1377/P/2009 s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de judecătorii P.F. şi P.R. şi asistenţii judiciari H.A. şi N.C. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 264 C. pen. şi totodată s-a disjuns cauza privind pe angajaţii C.N.P.D.A.S. sub aspectul infracţiunii prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), declinându-se la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în vederea continuării cercetărilor.
Cum petentul consideră că nu este corect calculată pensia, s-a adresat Tribunalului Bucureşti, care prin Sentinţa civilă nr. 541 din 4 septembrie 2007 a respins acţiunea acestuia pe motiv că C.N.P.A.D.S. nu au calitate procesuală pasivă ci casele de pensii teritoriale. Soluţia a rămas definitivă, prin respingerea recursului petentului, prin Decizia civilă nr. 4164/R din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.
Din nou a chemat în judecată aceeaşi pârâtă, acelaşi complet, prin Sentinţa civilă nr. 766 din 18 septembrie 2007 rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 4288 din 10 decembrie 2007 respingându-i cu aceeaşi motivare acţiunea civilă.
Completul de judecată a respectat întocmai dispoziţiile legale incidente în materie, petentul neindicând nicio faptă sau aspect de natură infracţională în sarcina acestora ci simpla sa nemulţumire în legătură cu soluţiile adoptate.
Soluţia organului de urmărire penală fiind legală şi temeinică, ca şi cea a instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând şi prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.A. împotriva Sentinţei penale nr. 16 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 896/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1202/2010. Penal → |
|---|
