ICCJ. Decizia nr. 1931/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1931/2010
Dosar nr. 8587/2/2009
Şedinţa publică din 14 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 308 din 5 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.C.
A menţinut ca fiind legală şi temeinică rezoluţia nr. 158/P/2009 din 8 iulie 2009 şi rezoluţia nr. 1251/II-2/2009 din 14 august 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A obligat petenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că petenta I.C. a formulat plângere penală faţă de numiţii P.A.R., judecător la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, G.F. avocat şi P.M. solicitând a se face cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., fapte comise cu ocazia soluţionării dosarului civil nr. 17000/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Prin ordonanţa nr. 158/P/2009 din 8 iulie 2009 Prin ordonanţa nr. 158/P/2009 din 08 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus in temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. coroborat cu art. 10 lit. a) si b) C. proc. pen. art. 38 C. proc. pen., art. 42 raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.:
- neînceperea urmăririi penale fata de numitul P.A.R., judecător in cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fals intelectual si uz de fals prevăzute de art. 246, art. 247, art. 289 si art. 291 C. pen.;
- neînceperea urmăririi penale fata de numitul G.F., avocat in cadrul Baroului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fals intelectual si uz de fals prevăzute de art. 25 raportat la art. 246, art. 25 raportat la art. 247, art. 25 raportat la art. 289 si art. 25 raportat la art. 291 C. pen.;
- disjungerea cauzei privind pe numita P.M. in vederea cercetării acesteia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fals intelectual si uz de fals prevăzute de art. 246, art. 247, art. 289 si art. 291 C. pen.
- declinarea cauzei privind pe numita P.M. in favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
In considerentele ordonanţei s-a arătat ca numitul P.A.R., prin pronunţarea sentinţei civile 15641 din 09 noiembrie 2007 in dosarul 17000/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, in conformitate cu dispoziţiile legale, adoptând o soluţie ca urmare a propriei activităţi de evaluare si apreciere a stării de fapt si de drept ale cauzei respective. S-a arătat ca nici daca s-ar stabili cu titlu definitiv ca soluţia pronunţată este greşita, situaţia nu constituie infracţiune, deoarece greşelile soluţiilor pot fi îndreptate prin exercitarea cailor de atac.
Întrucât faptele magistratului nu constituie infracţiunile reclamate de petenta, s-a precizat ca in sarcina numitului G.F., avocat, nu i se pot reţine infracţiunile de instigare la abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, instigare la abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, instigare la fals intelectual si instigare la uz de fals.
La data de 06 august 2009 a fost înregistratala Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti plângerea numitei I.C. împotriva ordonanţei adoptată la 08 iulie 2009 prin care s-a solicitat infirmarea acestui act procedural pe motiv de nelegalitate si netemeinicie.
Prin rezoluţia nr. 1251/11-2/2009 din 14 august 2009 in temeiul art. 275-278 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea formulata de numita I.C. împotriva soluţiei adoptata in dosarul 158/P/2009.
S-a arătat ca, raportat la actele si lucrările dosarului, se constata ca soluţia dispusa in conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. a) si b) C. proc. pen. atât fata de magistratul P.A.R., cat si fata de avocatul G.F. este legala, deoarece nu au rezultat date si indicii privind săvârşirea unei fapte penale de către judecător, respectiv o acţiune de determinare la comiterea unor fapte penale a acestuia din partea avocatului.
Totodată, s-a considerat legala si soluţia de disjungere si declinare a cauzei privind pe numita P.M. in favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, fiind incidente dispoziţiile art. 38 C. proc. pen., art. 42 raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar existenta unei plângeri penale anterioare formulate împotriva prim procurorului acestei unităţi de parchet nu reprezintă ab initio un indiciu ca acesta ar fi subiectiv in modalitatea in care se vor efectua cercetările in dosarul disjuns.
Împotriva acestor soluţii a formulat plângere, in temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petenta I.C., plângere care a fost înregistrată la data de 09 septembrie 2009, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penala sub nr. 8587/2/2009.
Petenta a invocat, pe de-o parte, nelegalitatea rezoluţiei 1251/11-2/2,009 din 14 august 2009 care nu a fost data de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ci de adjunctul acestuia, iar pe de alta parte a criticat soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusa fata de P.A.R. si G.F., solicitând desfiinţarea ordonanţei prin care s-a dispus aceasta soluţie si reţinerea cauzei spre judecare, considerând ca sunt probe suficiente care dovedesc vinovăţia sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fals intelectual si uz de fals prevăzute de art. 246, art. 247, art. 289 si art. 291 C. pen., respectiv instigare la aceste infracţiuni.
Plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa penală recurată, instanţa de fond reţinând că actele premergătoare efectuate în cauză nu au condus la identificarea unor elemente de natură penală care să facă posibilă tragerea la răspundere penală a intimaţilor.
Se reţine că plângerea formulată de petentă are legătură cu judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 17000/299/2007 în care numita P.M. a fost reprezentată prin avocat G.F.
Astfel prin sentinţa civilă nr. 15641 din 09 noiembrie 2007, pronunţata în dosar 17000/299/2007, s-a respins ca neîntemeiata cererea formulata de petent I.C., cu motivarea ca urmare pronunţării sentinţei nr. 3868 din 14 septembrie 2006, Spitalul Clinic de Urgenta Oftalmologie a emis Decizia nr. 24 din 12 iulie 2007 prin care s-a arătat ca începând cu 13 iulie 2007 petenta îşi reia locul de munca în camera de garda a spitalului, având salariul de încadrare conform legii, astfel ca parata şi-a îndeplinit obligaţia „de a face". Prin Decizia din 12 iulie 2007 s-a mai stabilit ca petenta urmează sa-si desfăşoare activitatea în ture de câte 8 ore întrucât nu a participat la cursul de formare profesionala necesar operării pe calculator, iar in organizarea serviciului de gardă, înregistrarea si raportarea datelor a devenit informatizata.
Prin Decizia 900 din 30 iunie 2008 pronunţata de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civila, s-a admis excepţia inadmisibilităţii atacării cu apel a hotărârii instanţei de fond si s-a respins apelul formulat de I.C. împotriva sentinţei civile 15641 din 09 noiembrie 2007, întrucât in procedura prevăzută de art. 580/3 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea pronunţata este încheierea irevocabila, deci nesusceptibila de vreo cale de atac.
Reţine instanţa de fond că petenta a formulat plângerea penală fiind nemulţumită de soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr. 15641 din 9 noiembrie 2007 situaţie ce nu poate fi similară cu săvârşirea unei fapte penale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petenta I.C. solicitând admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la Parchet pentru continuarea cercetărilor.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul petentei nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii P.A.R., judecător la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti pentru infracţiunea de abuz în serviciu, fals intelectual şi uz de fals prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen. şi G.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, la abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, la fals intelectual şi uz de fals prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 25 raportat la art. 247 C. pen., art. 25 raportat la art. 189 C. pen. şi art. 25 raportat la art. 291 C. pen., este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat aspecte de natură penală care să facă posibilă tragerea la răspundere penală a intimaţilor.
Nemulţumirea petiţionarei se rezumă la soluţia pronunţată în dosarul civil susmenţionat, împrejurare ce nu îndrituieşte petenta la formularea unei plângeri penale împotriva celui care a pronunţat-o.
Soluţia pronunţată de intimatul judecător P.A.R. corespunde unei corecte aprecieri a situaţiei de fapt şi de drept a cauzei respective, petenta putând să atace această soluţie numai prin căile de atac reglementate de lege.
Nici în sarcina intimatului avocat G.F. nu poate fi reţinută comiterea vreunei fapte penale acesta având calitatea de avocat în cauza civilă, a numitei P.M. faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea acesteia la Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul petiţionarei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara I.C. împotriva sentinţei penale nr. 308 din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 828/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1947/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
