ICCJ. Decizia nr. 1922/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1922/2010
Dosar nr. 4438/95/200.
Şedinţa publică din 14 mai 2010
Prin sentinţa penală nr. 754 din 17 decembrie 2008 pronunţată în dosarul cu nr. 4438/95/2008, Tribunalul Gorj, secţia penală, a dispus, în baza art. 334 C. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., în art. 181 alin. (1) C. pen .
În baza art. 181 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen. şi i s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 şi urm. C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. şi în baza art. 71 pct. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării acestor pedepse accesorii.
A fost obligat inculpatul la 3.000 lei despăgubiri civile şi la 10.000 lei daune morale, în favoarea părţii civile H.M.; a fost obligat inculpatul la 1.200 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi suportată în avans din bugetul Ministerul Justiţiei, precum şi 38 lei reprezentând taxa expertizei medico-legale către Institutul de Medicină Legală Craiova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 658/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul N.I., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
În fapt, instanţa de fond a constatat că, la data de 22 mai 2007, în jurul orelor 11,30 - 12,00, partea vătămată s-a deplasat la o suprafaţă de teren ce-i aparţinea, situată la aproximativ 100 m de locuinţa sa, pentru a priponii o vacă, împrejurare în care a fost observat de către inculpat, ce se afla la o distanta de 40 - 50 metri de locul respectiv. În timp ce se întorcea spre locuinţă, traversând albia unui pârâu, partea vătămată H.M. a fost surprinsă de apariţia inculpatului N.I. - care avea asupra sa un obiect contondent, posibil par, cu care i-a aplicat doua lovituri la nivelul capului, producându-i pe regiunea parietala stânga superioara o plaga contuză şi o fractură extremitate distala falanga 1 police drept şi baza falanga 2 police drept.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 641 din 23 mai 2007 şi a completării acestei constatări medico-legale, mecanismul de producere a leziunii parietale stânga este prin lovire cu un corp dur, cu suprafaţa de contact mică (mecanismul de producere alleziunii degetului I police de la mana dreapta a fost stabilit ca fiind cel mai probabil prin lovire cu corp dur, identic cu cel ce a produs leziunea de la cap), degetul fiind sprijinit pe o suprafaţă dură ca suport.
De asemenea, s-a stabilit că nu este exclus ca leziunea sa fie produsă simultan cu leziunea din regiunea parietala, partea vătămata apărându-se şi încercând sa-şi protejeze capul.
Martorii T.G., P.D.C., T.A. alertaţi de strigatele de ajutor ale părţii vătămate au acordat acesteia primul ajutor, după care martora T.A. şi H.E. - şotia parţii vătămate, l-au transportat pe acesta la Postul de Politie Ciuperceni şi la Spitalul Judeţean Tg.Jiu.
Din certificatul medico-legal, s-a reţinut ca leziunile nu au pus in primejdie viata victimei, iar din probatoriul administrat nu a rezultat că inculpatul a avut intenţia de a produce moartea victimei, instanţa de fond admiţând astfel cerea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.
În drept, instanţa de fond a constatat că fapta săvârşită de către inculpat - de a aplica parţii vătămate doua lovituri cu un corp dur, in zona pari etală stânga superioară, producându-i leziuni ce au necesitat de la data producerii lor 25 - 30 zile îngrijiri medicale - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei şi a modului de executare a acesteia (suspendare condiţionată), instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a acestuia, precum şi persoana inculpatului, împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale.
În privinţa laturii civile a cauzei, instanţa de fond a apreciat că pretenţiile formulate de partea civilă au fost justificate în parte şi l-a obligat astfel pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei reprezentând despăgubiri civile şi la 10.000 lei daune morale.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul N.I., cât şi partea vătămată H.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor, în mod greşit instanţa de fond dispunând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., deşi, din actele medico-legale rezultă că leziunile părţii vătămate s-au produs prin lovire cu corp dur, iar intenţia inculpatului de a omorî partea vătămată rezultă din obiectul folosit, intensitatea loviturilor aplicate într-o zonă vitală. S-a solicitat, de asemenea, interzicere; drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Partea vătămată a criticat, de asemenea sentinţa sub aspectul laturii penale, solicitând condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând în motivele scrise de apel desfiinţarea hotărârii şi achitarea sa.
S-au admis apelurile declarate de PARCRETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ şi inculpatul N.I., împotriva sentinţei penale nr. 754 din 17 decembrie 2008, pronunţată în dosarul cu nr. 4438/95/2008 al Tribunalului Gorj, secţia penală.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată, sub aspectul laturii penale, în sensul că pedeapsa accesorie va consta în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi art. 64 lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 754 din 17 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia penală.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată H.M., împotriva sentinţei penale menţionată mai sus.
În continuare s-a înţeles a se declara calea de atac a recursului de către partea vătămată şi inculpat.
Verificând hotărârea recurată, prin prisma materialului aflat la dosarul cauzei, se constată că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt exactă, bazată pe un material probatoriu concludent şi just apreciat, în baza căruia, fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost încadrată în mod corect în prevederile infracţiunii prevăzută de art. 181 C. pen.
Singurul recurs ce va fi dezbătut de fond este cel al părţii vătămate, cel al inculpatului fiind tardiv.
După cum s-a arătat, partea vătămată a criticat hotărârea dată în primă instanţă sub aspectul laturii penale, solicitând condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor. În recurs s-au făcut referiri şi cu privire la latura civilă.
Pentru verificarea susţinerilor invocate în motivele de recurs de către partea vătămată, separat şi de inculpat, de altfel, instanţa de apel a apreciat util pentru aflarea adevărului în a proceda la readministrarea probelor, respectiv audierea martorilor care au avut cunoştinţă despre conflictul dintre părţi. În mare, au fost audiaţi în mod nemijlocit martorii N.V., R.E., T.G., T.A. şi P.D.C. şi, de asemenea, în raport de prevederile legale, s-a procedat la ascultarea inculpatului, care şi-a menţinut poziţia procesuală de nerecunoaştere a faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Instanţa de apel, pe baza tuturor probelor aflate la dosarul cauzei şi a probelor noi administrate, a constatat just că, în mod legal prima instanţă a stabilit vinovăţia apelantului - inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., constând în aceea că, la data de 22 mai 207, a aplicat părţii vătămate R.M. două lovituri în zona parietală stânga superioară, producându-i leziuni ce au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale de la producere, o plagă contuză şi fractura extremităţii distale falanga 1 police drept şi baza falanga police drept.
Astfel, martorii T.G., T.A., P.D.C., au declarat că au auzit ţipetele părţii vătămate şi s-au deplasat la locul în care se afla aceasta, aflând de la partea vătămată că a fost lovită de către inculpatul N.I., iar H.E. a declarat că a văzut pe inculpat cu un par în mână.
Este nefondat motivul de recurs formulat de partea vătămată, privind greşita schimbare a încadrării juridice dispusă de prima instanţă din art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., întrucât infracţiunea de omor presupune intenţia inculpatului de a suprima viaţa părţii vătămate, rezultat pe care acesta îl prevede fie ca o consecinţă sigură a faptei, fie ca o eventualitate, pe această bază delimitându-se infracţiunea de omor de infracţiunea de vătămare corporală.
Numai împrejurarea că, în cauza de faţă, inculpatul a folosit un instrument apt de a produce moartea unei persoane, fără însă a aplica lovituri numeroase şi fără ca acestea să aibă o mare intensitate, nu poate duce la concluzia certă că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului părţii vătămate. Relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte, ca tentativă de omor sau ca vătămare corporală, sunt împrejurările în care fapta a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită partea vătămată, intensitatea loviturilor şi regiunea corpului în care au fost aplicate acestea, precum şi consecinţele cauzate.
Ori, în cauza de faţă este evident că, aplicând lovituri fără intensitate, chiar dacă într-o regiune vitală a corpului, cauzând leziuni care au necesitat 25 - 30 de zile îngrijiri medicale de la producere, aşa cum rezultă din actul medical şi care nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, inculpatul nu a urmărit uciderea păţii vătămate ci doar vătămarea corporală a acesteia.
În ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a laturii civile, este de reţinut că partea vătămată nu a formulat apel pe acest aspect, iar, pe de altă parte, cu deplin temei, în funcţie de cele arătate, instanţa de fond a apreciat că pretenţiile formulate de partea civilă au fost justificate în parte şi l-a obligat astfel pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei reprezentând despăgubiri civile şi la 10.000 lei daune morale.
În cea ce priveşte recursul inculpatului, după cum s-a afirmat, acesta este tardiv introdus.
Acesta a fost prezent la pronunţare, în stare de libertate, pentru data de 7 oct. 2009 însă promovarea cererii de recurs s-a realizat abia la 25 noiembrie 2009, aşadar cu depăşirea termenului legal de 10 zile.
În raport de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. pen., se vor respinge recursurile declarate de partea vătămată şi inculpat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată H.M. împotriva deciziei penale nr. 190 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenta parte vătămată H.M. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat N.I. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2184/2010. Penal. Revocarea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 1940/2010. Penal → |
|---|
