ICCJ. Decizia nr. 1866/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1866/2010
Dosar nr.10209/2/2009
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Sentinţa penală nr. 10/F din 14 ianuarie 2010, a respins ca nefondată plângerea formulată în calitate de persoană vătămată de petentul A.D. împotriva Ordonanţei din 31 august 2009 dată în Dosar nr. 1449/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - confirmată la controlul administrativ prevăzut de art. 278 C. proc. pen. prin Rezoluţia nr. 1535/II/2/2009 din 5 octombrie 2009 a procurorului general al organului judiciar amintit - prin care a fost dispusă soluţia de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. [„fapta nu este prevăzută de legea penală” având natură civil-administrativă în aprecierea procurorului de caz] faţă de intimaţii-făptuitori D.I., avocat în cadrul Baroului Bucureşti şi soţia acestuia D.O.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen., fiind menţinută ordonanţa atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
În promovarea plângerii amintite întemeiate pe dispoziţiile art. 278 alin. (1) şi (8) lit. b) C. proc. pen. petentul A.D. a solicitat desfiinţarea ordonanţei/rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii/urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen. atât cu privire la învinuirea pendinte „ce se referă la zădărnicirea de către intimaţii D.I. şi D.O.C. a măsurilor de salvarea şi conservarea imobilului învecinat al petentului” învinuire referitor la care actele prealabile actuale sunt incomplete impunându-se administrarea şi a altor mijloace de probă [cercetarea desfăşurătorului lucrărilor de şantier la imobilul învecinat proprietatea intimaţilor (...) de martori, confruntare între părţi, efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv să stabilească dacă se mai pot face lucrări de consolidarea calcanului şi modul acestora la imobilul proprietatea petentului/costurile aferente/comparativ cu varianta ce trebuia şi putea fi aplicată în intervalul de la obţinerea autorizaţiei de construire (4 februarie 2009) şi până la demararea lucrărilor de implantare a pilotelor (8 aprilie 2009) care îndeplinea cerinţa celor 60 de zile prevăzute de H.C.G.M.B. nr. 334 din 11 decembrie 2003] în vederea soluţionării juste şi temeinice a cauzei - cât şi cu privire la alte 4 învinuiri conexe referitor la care există înregistrate sesizare separată în curs de cercetare prealabilă la organele de poliţie competente, potrivit înscrisurilor aflate la dosar [distrugerea peretelui de calcan în formă repetată şi continuă, ca urmare a infiltrării apei din beciul ce l-au lăsat descoperit timp de 2 ani; demolarea şi însuşirea tubulaturii de aerisire aflată pe calcan; punerea în pericol a imobilului proprietatea petentului prin compactizarea avalanşei de beton pătrunsă între clădiri în acest fel anulând independenţa acestora; tentativa de omor prin intoxicare cu monoxid de carbon degajat de la încăperea în care dormea ca urmare a astupării coşului de evacuarea fumului, de la centrala termică].
Judecătorul cauzei verificând ordonanţa/rezoluţia atacate pe baza actelor premergătoare efectuate în Dosar nr. 1449/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în raport cu criticile şi celelalte susţineri ale petentului privind natura penală a învinuirilor aduse intimaţilor a constatat la rândul său că soluţia atacată de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. adoptată în cauză de procuror este legală şi temeinică, fiind menţinută ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare:
- prin plângerea în calitate de persoană vătămată adresată secţiei 22 poliţie la data de 14 aprilie 2009 petentul A.D. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numiţii D.I. şi D.O.C. sub aspectul comiterii infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., precum şi faţă de persoanele responsabile pentru emiterea autorizaţiei de construire din 04 februarie 2009 emisă de Primăria sectorului 6 Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea acestei sesizări, persoana vătămată a arătat, în esenţă, faptul că soţii D.I. şi D.O.C. împiedică luarea măsurilor de conservare cu privire la imobilul proprietate personală situat în Bucureşti, str. G.C. prin edificarea unei construcţii în imediata vecinătate (la adresa Bucureşti, str. G.C.I.), iar autorizaţia de construire eliberată acestora de către Primăria sectorului 6 Bucureşti la data de 04 februarie 2009 a fost dată cu încălcarea prevederilor legale.
Prin Ordonanţa nr. 4671/P/2009 din data de 6 august 2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 6 Bucureşti a dispus, în temeiul art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 42 şi art. 45 C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind săvârşirea de către numiţii D.I. şi D.O.C. a infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere calitatea de avocat în cadrul Baroului Bucureşti a unuia dintre făptuitori (respectiv numitul D.I.).
- din actele premergătoare efectuate în cauză de procuror a rezultat că numitul A.D. este proprietarul imobilului situat în Bucureşti, str. G.C.
În cursul anului 2006, soţii D.I. şi D.O.C. au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra unui imobil vecin, amplasat în Bucureşti, str. G.C.I.
După demolarea construcţiei vechi existente pe teren, numiţii D.I. şi D.O.C. au realizat demersuri pentru edificarea unei noi construcţii, sens în care a fost emisă de către Primăria Sectorului 6 Bucureşti autorizaţia de construire din 04 februarie 2009.
Potrivit acesteia, solicitanţii erau autorizaţi să execute lucrări de construire pentru o locuinţă cu regim de înălţime S+P+2E pe terenul proprietate personală în aliniament cu construcţiile existente pentru limita de proprietate la stradă, la limita posterioară a proprietăţii şi la 3 m faţă de limita de proprietate din stânga şi din dreapta. Autorizaţia a fost emisă pentru un termen de valabilitate de 12 luni.
În acest context, în plângerea formulată de A.D. se arată că numiţii D.I. şi D.O.C. împiedică executarea lucrărilor de conservare a imobilului proprietate personală, în speţă nu permit accesul pe terenul lor pentru efectuarea unor lucrări de consolidare şi reparaţii.
De asemenea, persoana vătămată menţionează că emiterea autorizaţiei de construire şi începerea lucrărilor de edificare a clădirii s-au realizat fără acordul său şi sunt de natură să deterioreze imobilul care îi aparţine.
Prin Adresa din 28 aprilie 2009, Serviciul Disciplina în Construcţii din cadrul Consiliului Local al sectorului 6 Bucureşti a comunicat numitului A.D. faptul că, urmare controlului efectuat în teren şi verificării documentaţiei prezentate, construcţia din str. G.C.I. este autorizată, expertiza tehnică aferentă concluzionează că execuţia peretelui din piloţi foraţi consolidaţi cu grindă de coronament nu influenţează în niciun fel rezistenţa şi stabilirea construcţiei în calcan existentă, asigură executarea lucrărilor de săpătură şi beton la noua clădire fără niciun pericol şi că documentaţia în faza de detaliu de execuţie şi execuţia propriu-zisă se pot realiza fără acceptul de principiu al proprietarului clădirii în calcan existente, ca urmare a soluţiei de protecţie a incintei de lucru la construcţia nouă cu piloţi foraţi.
Se mai observă şi că părţile s-au notificat reciproc cu privire la executarea lucrărilor, sens în care, în notificarea adresată numitului A.D. la data de 14 aprilie 2009 prin Biroul Executorului Judecătoresc „T.A.M.”, soţii D.I. şi D.O.C. au indicat faptul că îşi manifestă disponibilitatea de a permite într-un interval de 21 zile accesul pe proprietatea lor pentru efectuarea lucrărilor necesare.
Fiind audiat, numitul D.I. a declarat că nu a interzis persoanei vătămate să efectueze lucrări şi că nu a adus atingere integrităţii imobilului vecin.
2. Împotriva sentinţei amintite a declarat în termen recurs petentul A.D. reiterând criticile şi celelalte susţineri din plângerea adresată judecătorului de la instanţa de fond privind aprecierea greşită a faptelor ilicite sesizate/comise de intimate, ca fiind de natură civil-administrativă/lipsite de relevanţă sub aspectul infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen. cu solicitarea de a se decide casarea hotărârii primei instanţe, desfiinţarea Ordonanţei nr. 1449/P/2009 din 31 august 2009 şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
Înalta Curte verificând sentinţa atacată pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză în raport cu criticile şi celelalte susţineri făcute de petent privind desfiinţarea soluţiei actuale de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., constată următoarele:
A. În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. (având titlu marginal „plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată”) controlul judecătoresc amintit este limitat in rem la „rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror” iar in personam potrivit alin. (4) al textului de lege amintit numai cu privire la „persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale şi persoana care a făcut plângerea”.
Prin Ordonanţa din data de 31 august 2009 adoptată în Dosar nr. 1449/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de D.I. - avocat şi D.O.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. în raport cu învinuirea că „ar fi împiedicat pe petent să ia măsuri de conservare a imobilului aflat în proprietatea sa (...) întrucât făptuitorii nu-i permit accesul pe terenul lor, pentru efectuarea unor lucrări de consolidare şi reparaţii” (fiind dispusă cauza în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu „de către persoanele responsabile pentru emiterea autorizaţiei de construcţie nr. X/2009”); ca atare, controlul judecătoresc în primă instanţă a fost limitat la intimaţii D.I. şi D.O.C. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. prin aceea că „nu-i permit petentului accesul pe terenul lor, pentru efectuarea unor lucrări de consolidare şi reparaţii în imobilul proprietatea acestuia” cu respectarea principialităţii juridice anterior expuse (fiind nejustificate cererile petentului - reiterate în recurs - de extindere a controlului amintit cu privire la soluţia de disjungere faţă de ceilalţi făptuitori ori pentru alte modalităţi de comitere a infracţiunii neverificate de procuror; aceste aspecte de nelegalitate/netemeinicie în stadiul procesual actual pot fi verificate exclusiv în procedura administrativă reglementată de legiuitor prin art. 275 - 278 C. proc. pen.
Pe fondul învinuirii actuale aduse intimaţilor se reţine că actele premergătoare efectuate au relevat - contrar susţinerilor petentului disponibilitatea proprietarilor învecinaţi, D.I. şi D.O.C. pentru a-i permite petentului ca într-un interval de 21 zile să efectueze lucrările de reparaţii la imobilul ce îi aparţine fiind justificată astfel soluţia actuală, de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Ca atare, recursul petentului se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. fiind obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.D. împotriva Sentinţei penale nr. 10/F din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1837/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4062/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
