ICCJ. Decizia nr. 1940/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1940/2010
Dosar nr. 4081/1/2010
Şedinţa publică din 14 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 4021/2/2010 (1169/2010) din data de 6 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus arestarea persoanei solicitate I.G., pentru 5 zile, de la data de 6 mai 2010 la data de 10 mai 2010 inclusiv, pe baza semnalării transmise de Interpol, Germania în baza art. 883 raportat la art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea internaţională judiciară în materie penală, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008.
S-a fixat termen la data de 10 mai 2010 ora 12.00 în vederea soluţionării mandatului european.
Prin încheierea nr. 4021/2/2010 din data de 10 mai 2010, acelaşi complet de judecată al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, dispune arestarea persoanei solicitate I.G. pe o perioadă de 25 de zile de la data de 11 mai 2010 la 4 iunie 2010.
S-a reţinut că prin mandatul european de arestare al Judecătoriei din Landshut, Germania, din data de 23 iulie 2008 s-a solicitat prin Biroul Naţional Interpol, identificarea şi reţinerea numitului I.G., cercetat sub aspectul infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 263 C. pen. german, pedeapsă prevăzută cu detenţiunea pe viaţă.
Persoana solicitată a fost reţinută pe un interval de 5 zile, conform încheierii din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, începând cu data de 6 mai 2010 până la data de 10 mai 2010 inclusiv, iar prin încheierea aceleiaşi curţi de apel din data de 10 mai 2010, în temeiul disp. art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, s-a dispus arestarea persoanei solicitate I.G. pe o perioadă de 25 zile, de la data de 11 mai 2010 la 4 iunie 2010.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs persoana solicitată care arată că nu mai este de acord cu predarea sa în Germania, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi punerea sa în libertate.
Analizând recursul atât prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu şi sub toate aspectele, în temeiul disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondat, pentru următoarele motive:
Se constată că persoanei solicitate i s-a adus la cunoştinţă învinuirea care formează obiectul cauzei, fiind îndeplinite prevederile art. 90 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, modificată.
Se reţine şi faptul că instanţa a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de disp. art. 136 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura arestării preventive fiind singura aptă a asigura atingerea finalităţii acestei proceduri.
Fapta pentru care este cercetată persoana solicitată de către Procuratura Landshut, Germania este o faptă de înşelăciune, infracţiune care prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, reţinându-se în sarcina sa următoarea situaţie de fapt:
La data de 23 iunie 2008, pe la ora 22.37, acuzatul a închiriat un autoturism Volvo S 80, culoare gri, nr. de înmatriculare, număr de identificare a şasiului YV1AS714081071556 în valoare de 36.000 Euro de la Aeroportul din Munchen, firma S.S.R.L. şi C.A.S.C., înşelând-o pe martora N.A. asupra dorinţei şi posibilităţii sale de returnare, prezentând un card Visa de la B.R. SA. Autoturismul i s-a dat acuzatului, având încredere că îl va returna. Acuzatul totuşi nu a returnat autovehiculul la data de 27 iunie 2008 ora 22.00, ceea ce de fapt intenţionase de la bun început.
Pentru toate aceste considerente, se constată că în speţă, instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică cu respectarea dispoziţiilor art. 89 alin. (3), art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.
În temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată I.G., împotriva încheierii din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul penal nr. 4021/2/2010.
Conform art. 192 C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.G. împotriva încheierii din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 4021/2/2010.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1922/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2185/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
