ICCJ. Decizia nr. 1981/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1981/2010
Dosar nr. 1234/1/2010
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1234/1/2010 din 10 februarie 2010, pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petiţionarul B.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 449 din 5 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 5701/2/2009, invocând cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) şi e) C. proc. pen.
Prin Decizia penală contestată s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.M. împotriva sentinţei penale nr. 262 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că invocă existenţa cazurilor de contestaţie prevăzute de art. 386 lit. a) şi e) C. proc. pen.
Cererea de contestaţie în anulare, astfel motivată, întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) şi e) C. proc. pen., este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în baza art. 391 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. judecarea contestaţiei în anulare este supusă verificărilor prealabile pentru admiterea în principiu, în cadrul cărora trebuie să se constate, printre alte condiţii cumulative, „că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 3864".
Cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 lit. a) şi e) C. proc. pen., invocate în cerere, presupun ca, pe de o parte, procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs să nu fi fost îndeplinită conform legii, iar, pe de altă parte, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, partea prezentă să nu fi fost ascultată, în condiţiile în care ascultarea acesteia este obligatorie.
În speţă, contestatorul se referă la faptul că intimata T.M. nu a fost prezentă la data judecării recursului şi nu a fost ascultată.
Or, faptul că intimata nu a fost prezentă nu echivalează cu o lipsă de procedură, iar ascultarea intimatei în această fază a judecăţii nu este obligatorie.
În consecinţă, deşi formal, se invocă dispoziţiile art. 386 lit. a) şi e) C. proc. pen., motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazurile reglementate de aceste dispoziţii legale, cererea de contestaţie în anulare urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă, potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.M. împotriva deciziei penale nr. 449 din 5 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 5701/2/2009.
Obligă contestatorul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1951/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2031/2010. Penal → |
|---|
