ICCJ. Decizia nr. 2040/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2040/2010
Dosar nr.5506/117/2007
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Deliberând asupra recursului în cauză pe baza lucrărilor şi materialului din dosar, constată următoarele:
1. Tribunalul Mureş, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 246 din 26 octombrie 2009 dată în Dosar nr. 5506/117/2007, hotărând asupra învinuirii ce a format obiectul judecăţii în primă instanţă, a pronunţat în latură penală a procesului condamnarea inculpatului C.C.B. (student, fiul lui T. şi D.) pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în tară de droguri de mare risc fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa principală de:
- 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. ca pedeapsă complementară şi în consecinţă; în baza art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a fost anulată suspendarea condiţionată a condamnării definitive anterioare pentru săvârşirea infracţiunii concurente de trafic de droguri de mare risc la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 319 din 20 noiembrie 2007 a aceleiaşi instanţe/pedeapsa ce a fost contopită cu aceea în cauză, în final aplicându-se inculpatului pedeapsa rezultantă principală de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsă complementară).
Conform art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen. executarea pedepsei principale a închisorii a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare 5 ani interval de timp în care inculpatul a fost obligat să se supună potrivit art. 863 alin. (1) C. pen. măsurilor de supraveghere arătate în sentinţă / atrăgându-i-se atenţia asupra cazurilor de revocare a măsurii de individualizare a pedepsei sus-menţionate prevăzute de art. 864 C. pen. [aceiaşi măsură - în perioada termenului de încercare - fiind dispusă potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. şi cu privire la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicate în baza art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen.].
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) rap.la art. 357 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea/arestarea preventivă a inculpatului în perioada 23 iunie 2007 - 5 octombrie 2007 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 38/2007 al Tribunalului Cluj, emis în cursul urmăririi penale pentru infracţiunea concurentă de trafic de droguri de mare risc în Dosar nr. 44/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Serv.Teritorial Cluj.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul către stat la plata sumei de 440 lei - din care suma de 100 lei a reprezentat onorariu apărător oficiu avansat din fondurile M.J. - cu titlu de cheltuieli judiciare.
Hotărând rezolvarea prin condamnare potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a acţiunii penale pendinte dedusă judecăţii prin rechizitoriul ulterior din 12 decembrie 2007 emis în Dosar disjuns nr. 47 D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj - după efectuarea urmăririi penale şi trimiterea separată în judecată prin rechizitoriul din 6 iulie 2007 emis în Dosarul iniţial nr. 44/D/2007 al aceluiaşi organ judiciar sub aspectul săvârşirii infracţiunii concurente de trafic de droguri de mare risc -judecătorul cauzei din cadrul Tribunalului Mureş, sesizat prin declinare de competenţă conform sentinţei penale nr. 96/D/2008 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Cluj, secţia penală, instanţă iniţial sesizată după materie a constatat că fapta ilicită actuală imputată inculpatului C.C.B. constând în aceea că în luna iunie 2007 a introdus fără drept în România cantitatea de 4.966 comprimate de ecstasy (MDMA) pe care le-a cumpărat din Olanda în scopul revânzării există ca atare, fiind săvârşită cu vinovăţie de inculpat în următoarele împrejurări:
Prin sentinţa penală nr. 319 din 20 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 3327/117/2007 (4028/2007), definitiva prin Decizia nr. 2721 din 10 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul C.C.B. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. a) C. pen., pedeapsă cu privire la care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Instanţa amintită a reţinut în fapt că în data de 23 iunie 2007, inculpatul C.C.B. a fost surprins în flagrant în barul staţiei O. din Sighişoara, în timp ce oferea spre vânzare investigatorului acoperit C. (nume de cod) cantitatea de 4.966 comprimate ecstasy (MDMA).
Comprimatele găsite asupra inculpatului au fost numărate, în prezenţa martorilor asistenţi D.A. şi D.I. şi, apoi sigilate, în pungi de naylon special destinate depozitării mijloacelor de probă.
Ulterior aceste substanţe au fost supuse expertizei, potrivit raportului de constatare nr. 381153 întocmit în data de 24 iunie 2007 de laboratorul de Analize şi Profil al Drogurilor şi Precursori din cadrul I.G.P.R.- D.G.C.C.O. - Brigada Cluj - Napoca, constatându-se că cele 4.966 comprimate supuse analizei conţin substanţa activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine (MDMA), care face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea 143/2000.
Prin urmare, faptul că inculpatul a avut în posesie fără drept cantitatea de 4.966 pastile ecstasy, pe care a şi încercat să le comercializeze prin vânzare a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat în procedura anterioară penală, rămânând de stabilit în cauza penală pendinte doar modalitatea în care aceste droguri au fost aduse în România, respectiv personal de către inculpat, sau aşa cum a susţinut acesta, de o altă persoană, un cetăţean marocan cu numele de I.
Inculpatul a recunoscut faptul că, datorită unor circumstanţe care au fost analizate în primul dosar, pentru a-şi achita nişte datorii, în luna iunie 2007, s-a deplasat la Amsterdam în vederea procurării de droguri.
În legătură cu derularea ulterioară a operaţiunii ilicite amintite inculpatul a susţinut pe parcursul cercetărilor mai multe variante.
Iniţial, în faţa instanţei de judecată investită cu soluţionarea cererii de arestare preventivă inculpatul a declarat că a cumpărat personal din Amsterdam un număr de aproximativ 5000 comprimate ecstasy (MDMA) pe care le-a adus în ţară, fără să indice, în acest stadiu al procedurilor, că ar fi existat o altă persoană implicată în transportarea drogurilor: „am plecat în Amsterdam şi cu bani luaţi împrumut am cumpărat 5000 pastile ecstasy, cel puţin vânzătorul aşa mi-a spus, că sunt în număr de 5000. După ce am fost prins în flagrant şi organele de urmărire penală au numărat pastilele am aflat că au fost în număr de 4.966 "(fila 33 dosar urmărire penală).
Ulterior, cu ocazia reaudierii de către organul de urmărire penală, inculpatul şi-a schimbat poziţia şi a arătat că persoana de la care a cumpărat drogurile, respectiv un cetăţean marocan numit I., l-a însoţit în România şi că acesta a avut de fapt drogurile asupra sa din Amsterdam şi până în Sighişoara.
Organele de cercetare penală au verificat susţinerile inculpatului, iar din datele furnizate de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a reieşit că în perioada de referinţă (22 iunie 2007-23 iunie 2007) nu a fost identificat nici un cetăţean marocan cu numele de I. care să fi intrat în România (fila 76 dosar urmărire penală).
În urma acestui răspuns, inculpatul C. şi-a nuanţat declaraţia, arătând că „I. este cetăţean olandez de origine marocană [„revin asupra declaraţiei anterioare şi arăt faptul că persoana care mi-a vândut drogurile şi care le-a adus în România mi-a relatat că este de origine marocană, dar stă de 16 ani în Olanda şi este cetăţean olandez"]; în sprijinul susţinerilor amintite, inculpatul a invocat convorbirea telefonică avută cu martorul C.B. în cursul căreia i-a relatat acestuia că drogurile vor fi introduse în ţară de o altă persoană, împrejurare de fapt în apărare invocată şi la cercetarea judecătorească [în acest sens inculpatul a susţinut că după efectuarea tranzacţiei, s-a întors la hotel şi când a văzut cantitatea mare de tablete şi-a pus problema modalităţii introducerii acestora în România, motiv pentru care a doua zi I-a contactat din nou pe cel de la care a cumpărat drogurile şi în urma discuţiilor purtate, numitul „I. s-a oferit să-l sprijine în transportarea drogurilor, spunându-i că oricum urma să vină în România la un prieten M. /inculpatul a mai arătat că i-a predat lui I., pentru cheltuielile legate de călătorie suma de 300 de euro şi că deşi avea cumpărat bilet la autobuz pentru întoarcerea în ţară, a renunţat şi şi-a amânat plecarea pentru a veni împreună cu I., că s-au urcat împreună în acelaşi tren, dar în compartimente separate şi abia în gara din Sighişoara, când a coborât din tren a primit prin geam, de la „I. comprimatele ecstasy în 2 pungi de plastic]; susţinerile amintite privind introducerea drogurilor în România de o altă persoană - făcute de inculpat - au fost înlăturate de instanţă ca nesincere şi având caracter procauza, avându-se în vedere în acest sens declaraţia urmărirea penală a martorului C.B. care a infirmat faptul că inculpatul i-ar fi transmis că o altă persoană va aduce drogurile din Olanda în România; este adevărat că la cercetarea judecătorească martorul a revenit asupra declaraţiei amintite fără a oferi însă un motiv clar pentru schimbarea declaraţiei iniţial / ca atare instanţa a apreciat că primele declaraţii ale martorului date la scurt timp după consumarea faptelor reprezintă adevărul în cauză / aprecierea declaraţiilor inculpatului şi martorului C.I. ca având semnificaţiile juridice anterior arătate a fost argumentată de instanţă cu referire şi la faptul că în cuprinsul declaraţiei date în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul nu a reuşit să clarifice mai multe aspecte concludente legate de introducerea drogurilor în ţară, respectiv nu a oferit informaţii şi amănunte plauzibile şi credibile referitoare la introducerea în ţară a drogurilor de către I., astfel: (i) nu a explicat clar de unde a ştiut, după ce a cumpărat drogurile de la I. şi s-a despărţit de acesta, unde îl poate regăsi pe I. / inculpatul a făcut doar o menţiune generală referitoare la un cazino, fără a indica cum se numea, sau alte date de localizare sau identificare (fila 51); (ii) nu a explicat de ce acest I., din proprie iniţiativă, s-a oferit să-l ajute să aducă drogurile în România, în condiţiile în care inculpatul oricum se oferise să i le înapoieze; ca atare instanţa a concluzionat că inculpatul a fost cel care a adus drogurile din Amsterdam în România, neexistând nici o dovadă în sprijinul existenţei şi participării unei persoane numite „I. la săvârşirea faptei.
În drept, fapta inculpatului C.C.B., care în luna iunie 2007 a introdus fără drept în România cantitatea de 4.966 comprimate ecstasy (MDMA) pe care le-a cumpărat din Olanda, în scopul revânzării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare de risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată.
Din punct de vedere a laturii subiective, instanţa a apreciat că fapta a fost săvârşită cu vinovăţie sub firma intenţiei directe, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.
La stabilirea acestei forme de vinovăţie s-a avut în vedere faptul că inculpatul s-a pregătit pentru comiterea faptei, a făcut rost de bani pentru achiziţionarea drogurilor, acesta fiind de altfel şi scopul declarat al deplasării sale în Olanda.
La alegerea sancţiunii şi individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanţa a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicate în mod concret la speţa de faţă, şi anume: a) limitele pedepsei fixate de lege - de la 15 la 25 de ani închisoare; b) gradul de pericol social concret al faptei, determinat de modul şi împrejurările săvârşirii acesteia: instanţa a reţinut că este vorba despre un pericol ridicat, deoarece inculpatul, prin fapta sa a intenţionat să pună în circulaţie substanţe periculoase pentru sănătatea persoanei, substanţe care creează dependenţă şi a căror comercializarea constituie o sursă facilă de obţinere a unor câştiguri considerabile tocmai prin specularea dependenţei create; cjpersoana şi antecedentele penale ale inculpatului cu referire la condamnarea anterioară a inculpatului pentru o faptă concurentă; d) buna conduită anterioară a inculpatului reţinută şi apreciată ca având semnificaţie juridică în cauză de circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecinţe prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
2. În cauză a declarat în termen apel inculpatul C.C.B. criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate cu solicitarea singulară ca prin reaprecierea /interpretarea probelor administrate pe parcursul procesului penal să se decidă schimbarea soluţiei actuale de condamnare cu aceea de achitare în temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu a comis ori participat la săvârşirea faptei ilicite deduse judecăţii [a susţinut că actuala cauză a apărut datorită nemulţumirii procurorilor dată fiind soluţia pronunţată faţă de inculpat în primă cauză şi timp de 105 zile cât timp acesta a fost privat în mod preventiv de libertatea sa, nimeni nu s-a întrebat cum au ajuns în România drogurile ce au fost găsite asupra acestuia; în nici o împrejurare inculpatul nu a afirmat că el ar fi introdus drogurile în ţară, că a indicat ca fiind I., persoana care a venit împreună cu el din Olanda în România şi care ar fi introdus aceste droguri în ţară, I. putând fi nu doar un prenume, ci şi o poreclă; concluzia juridică privind vinovăţia acestuia exprimată prin sentinţă se bazează pe simple prezumţii şi nicidecum pe probe certe, în contextul în care inculpatul nu a recunoscut, nici un moment săvârşirea unei asemenea infracţiuni; s-a mai invocat şi împrejurarea că deşi în 23 iunie 2007 când s-a declanşat urmărirea penală în cauză - din care s-a disjuns prezenta speţă - se vorbea despre o reţea de trafic de droguri, deci de o grupare ce s-ar ocupa cu astfel de activităţi, la mai bine de 2 ani de zile de la debutul anchetei, în cauză calitatea de inculpat o are doar C.C.B.].
Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia penală nr. 9/ A din 05 februarie 2010 - în considerarea argumentelor probatorii /justificative pe baza cărora a fost adoptată hotărârea de condamnare în primă instanţă., preluate în totalitate cu ocazia controlului judiciar efectuat potrivit art. 371 şi art. 378 C. proc. pen. - a respins ca nefundat apelul inculpatului, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
3. Împotriva deciziei amintite a declarat în termen recurs inculpatul C.C.B. reiterând criticile de netemeinicie/nelegalitate din apel circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. [având ca finalitate juridică schimbarea soluţiei de condamnare în achitare prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. d) raportat la art. 345 alin. (3) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen.].
Recursul amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Soluţiile de rezolvare a acţiunii penale şi condiţiile de aplicare a acestora sunt reglementate de legiuitor prin dispoziţiile art. 345 C. proc. pen. ce prevăd ca hotărând asupra învinuirii „condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată că fapta există constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat" (alin. (2)) iar „achitarea sau încetarea procesului penal (.) potrivit art. 2 pct. 2" (alin. (3)); învinuirea adusă inculpatului C.C.B. - în conexiune cu incriminarea din art. 3 alin. (2) a Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri - se referă la introducerea fără drept în România în luna iunie 2007 a cantităţii de 4.966 comprimate de ecstasy (MDMA) pe care le-a cumpărat din Olanda în scop de revânzare.
În procesul penal anterior a fost constatat cu autoritate de lucru judecat că la data de 23 iunie 2007 inculpatul C.C.B. a fost surprins în flagrant în barul staţiei O. din Sighişoara, în timp ce oferea spre vânzare investigatorului sub acoperire C. cantitatea de 4.996 comprimate ecstasy achiziţionate din Olanda.
Faptul că inculpatul a avut în posesie fără drept cantitatea de droguri de mare risc amintită este probată cu certitudine în cauză, rămânând de stabilit doar modalitatea în care drogurile au fost introduse în România (i) de către inculpat personal cum a declarat iniţial în faţa judecătorului cu ocazia luării măsurii arestării preventive; (ii) ori de către însăşi furnizorul drogurilor numitul l. cetăţean marocan, care s-a şi deplasat în acest scop în România după încheierea operaţiunii ilicite de vânzare în Olanda, potrivit susţinerilor ulterioare ale inculpatului.
Sub acest din urmă aspect a fost întocmită adresă către I.G.P.F. iar în urma verificărilor efectuate a rezultat că nici un cetăţean marocan cu numele de lusuf nu a intrat în România în perioada 22 iunie 2007 - 23 iunie 2007.
După comunicarea răspunsului,învinuitul şi-a modificat declaraţia susţinând că persoana pe nume l. este cetăţean olandez de origine marocană.
De asemenea învinuitul a declarat că i-a relatat martorului C.B. că nu el va introduce drogurile în România ci o altă persoană. Martorul C.B. a susţinut că învinuitul doar i-a solicitat să-i trimită în Austria suma de 100 de euro fără să facă vreo precizare cu privire la o altă persoană implicată în transportul drogurilor.
Având în vedere contradicţiile dintre declaraţiile învinuitului şi ale martorului C.B. s-a procedat la confruntarea acestora, dar fiecare parte şi-a menţinut poziţia exprimată anterior.
Fapta reţinută în sarcina învinuitului C.C.B. a fost probată prin procesul-verbal de prindere în flagrant, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 iunie 2007, prin declaraţia martorului C.B. şi prin procesul-verbal de confruntare. Apărările invocate de învinuit au fost verificate dar s-au dovedit a fi nereale.
Şi situaţia în care declaraţia învinuitului C.C.B. este reală cu privire la numitul l. (deşi aşa cum am arătat anterior nu a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză) fapta reţinută în sarcina acestuia subzistă. Învinuitul a precizat că i-a dat numitului l. comprimatele de ecstasy şi i-a plătit acestuia biletul de tren până în România pentru a transporta drogurile din Amsterdam până la Sighişoara, în interesul exclusiv al inculpatului care a supravegheat permanent derularea operaţiunii ilicite respective aflându-se în acelaşi tren în alt compartiment.
Ca atare, fapta de introducere fără drept a cantităţii de 4.966 comprimate ecstasy (MDMA) în România a fost săvârşită cu vinovăţie de către inculpat - astfel cum în mod corect a constatat prima instanţă cu ocazia rezolvării acţiunii penale prin condamnare în condiţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. soluţie menţinută în apel - fiind nejustificată solicitarea acestuia privind schimbarea soluţiei amintite cu aceea de achitare prin aplicarea în recurs a dispoziţiilor art. 345 alin. (3) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen. rap.la art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Din oficiu în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de faţă - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - se reţine legalitatea pedepsei aplicate a modalităţii de executare şi a celorlalte rezolvări juridice adoptate prin hotărârile anterioare.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C.B. împotriva Deciziei penale nr. 9/ A din 5 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2206/2010. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 2045/2010. Penal → |
|---|
