ICCJ. Decizia nr. 1989/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1989/2010
Dosar nr.4127/1/2010
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă: în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4127/1/2010 din 12 mai 2010, pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatoarea D.S. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1794 din 5 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 1449/1/2010, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. („când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii").
Prin Decizia penală contestată s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.C. şi partea responsabilă civilmente D.S. împotriva Încheierii din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2942.1/40/2006.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că invocă existenţa cazului de contestaţie prevăzut de art. 286 lit. a) C. proc. pen. în raport cu Decizia penală nr. 1794 din 5 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1449/1/2010.
Cererea de contestaţie în anulare, astfel motivată şi întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în baza art. 391 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., judecarea contestaţiei în anulare este supusă verificărilor prealabile pentru admiterea în principiu în cadrul cărora trebuie să se constate, printre alte condiţii cumulative, „că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen.".
Cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., invocat în cerere de contestatoare, presupune că procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs „să nu fi fost îndeplinită conform legii".
În speţă, contestatoarea arată că nu a fost prezentă în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data judecării recursului, având domiciliul în străinătate şi că, din motive medicale, nici avocata sa nu a putut fi prezentă.
În consecinţă, apreciază că, judecând cauza în aceste condiţii, instanţa de recurs a încălcat prevederile legale cu privire la citarea părţilor şi dreptul la apărare.
Înalta Curte constată, pe de o parte, că D.S. a fost legal citată pentru termenul din 5 mai 2010, iar, pe de altă parte, s-a respins cererea de amânare formulată de apărătorul ales al recurentei D.S., având în vedere obiectul cauzei, care reclama celeritate în soluţionare şi faptul că apărarea nu era obligatorie.
În consecinţă, motivele invocate nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., cererea de contestaţie în anulare urmând a fi respinsă ca inadmisibilă, potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată contestatoare la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D.S. împotriva Deciziei penale nr. 1794 din 5 mai 2010 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1449/1/2010.
Obligă contestatoare la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1985/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4091/2010. Penal → |
|---|
