ICCJ. Decizia nr. 2084/2010. Penal. Contestaţie (Plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2084/2010
Dosar nr. 4544/1/2010
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 7 mai 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondate, plângerile formulate de inculpaţii V.V. (fiul lui N. şi M.) şi D.E.C. (fiul lui C. şi E.) împotriva măsurilor asigurătorii dispuse de către procurorii DNA, în faza urmăririi penale, în Dosar nr. 26/P/2008 al D.N.A. – Secţia de Combatere a Corupţiei, prin ordonanţele vizate în plângeri.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, la data de 21 aprilie 2010 inculpatul V.V. a formulat plângere împotriva măsurilor asigurătorii a sechestrului luate împotriva bunurilor sale din patrimoniu, în baza ordonanţei procurorului D.N.A. din 16 iulie 2008 şi a procesului verbal de aducere la îndeplinire a acestei măsuri, măsuri ce au fost luate asupra următoarelor bunuri:
- apartament situat în Piteşti, jud. Argeş;
- clădire şi terenul aferent situat în Piteşti, jud. Argeş;
- clădire şi terenul aferent situat în Piteşti, jud. Argeş;
- terenul situat în Piteşti;
- apartament situat în Piteşti;
- apartament situat în Piteşti;
- apartament situat în Piteşti;
- autoturism marca B.
În motivarea plângerii astfel formulate au fost învederate următoarele aspecte:
Prin rechizitoriul D.N.A., emis în Dosarul penal nr. 24/P/2008 s-a reţinut în sarcina inculpatului V.V. săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (13 acte materiale), procurorul apreciind că, valoarea totală a sumelor de bani primite drept mită, se cifrează la suma de 24.600 euro (fila 566) rechizitoriu.
Prin ordonanţa D.N.A. din data de 16 iulie 2008, s-a instituit sechestrul asigurător asupra următoarelor bunuri sau sume de bani, ce-i aparţineau:
- 9,750 euro;
- 35.400 euro;
- apartament situat în Piteşti, jud. Argeş;
- clădire şi terenul aferent situat în Piteşti, jud. Argeş;
- clădire şi terenul aferent situat în Piteşti, jud. Argeş;
- terenul situat în Piteşti;
- apartament situat în Piteşti;
- apartament situat în Piteşti;
- apartament situat în Piteşti;
- autoturism marca B.
Analiza actelor prin care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii precum şi enumerarea tuturor bunurilor care au făcut obiectul sechestrului asigurător, s-a făcut la fila 811 din rechizitoriu.
Ordonanţa de luare a măsurilor asigurătorii, a fost pusă în aplicare prin procesele verbale din datele de 18 iulie 2008 şi 21 iulie 2008.
S-a apreciat că, atât ordonanţa cât şi procesele verbale indicate mai sus, sunt netemeinice şi nelegale deoarece:
1. Sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor sale, a avut ca scop asigurarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale, pentru situaţia în care va fi găsit vinovat de comiterea infracţiunii de luare de mită. Prin urmare, valoarea bunurilor sechestrate trebuia să se limiteze la sumele de bani despre care se presupune că le-ar fi dobândit de pe urma infracţiunii.
În sprijinul acestei afirmaţii, s-au invocat următoarele texte legale: art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.; art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 163 alin. (1) C. proc. pen.
Prin Ordonanţa de înfiinţare a sechestrului asigurător, nu s-a reţinut nici o sumă de bani pe care ar fi primit-o drept mită, şi care ar trebui restituită/confiscată în caz de condamnare. În cuprinsul ordonanţei, s-a vorbit doar că ar fi primit mită diferite sume de bani, fără a se indica în concret vreo sumă de bani, totodată, precizându-se că valoarea exactă a respectivelor sume de bani se va stabili la sfârşitul cercetării penale.
2. Procesele verbale de aplicare a măsurilor asigurătorii, încalcă prevederile art. 166 alin. (1) C. proc. pen., întrucât acestea nu cuprind indicarea valorii bunurilor asupra cărora s-au dispus măsurile asigurătorii.
Evaluarea bunurilor sechestrate trebuia să se facă la valoarea reală de circulaţie, această operaţiune având drept scop protejarea patrimoniului inculpatului faţă de eventuale abuzuri ale organelor în drept să instituie astfel de măsuri.
Întrucât nu s-a făcut evaluarea acestor bunuri, s-au luat măsuri asigurătorii cu mult peste valoarea sumelor de bani care ar putea face obiectul măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
La sfârşitul cercetării penale, procurorul a stabilit că ar fi primit mită suma de 24.600 euro (fila 566 rechizitoriu), sumă care însă nu s-a găsit asupra sa la data constatării faptei.
Într-o atare situaţie, conform prev. art. 254 alin. (3) C. pen., condamnatul este obligat la plata echivalentului în bani a sumelor primite drept mită. Cu alte cuvinte, sumele de bani care au fost găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare (9.750 euro şi 35.400 lei) reprezintă bani personali, dar asupra cărora s-a dispus măsura sechestrului asigurător.
Transformaţi în euro, la data aplicării sechestrului, suma de 35.400 lei reprezenta echivalentul a 9.860 euro (1 euro la 16 iulie 2008=3,59 lei).
Adunând suma de 9.750 euro cu 9.860 euro, rezultă o sumă de 19.610 euro, iar scăzând din suma de 24.600 euro (valoarea totală a presupusei mite), suma de 19.610 euro (sumă de bani asupra căreia s-a luat deja măsura asiguratorie), rezultă o sumă de 4.990 euro.
Mai mult, din suma rămasă, de 4.990 euro, trebuia scăzută şi suma de 1.500 euro, despre care s-a afirmat în rechizitoriu că a fost restituită de subsemnatul inculpatului D.E.C., astfel încât, rămâne o sumă de 3.490 euro.
În concluzie, consideră că, doar până la concurenta sumei de 3.490 euro se putea institui sechestru asigurător pe oricare dintre bunurile mobile/imobile enumerate mai sus.
Or, procurorul a instituit sechestru asigurător asupra mai multor bunuri mobile sau imobile, depăşind astfel cu mult, valoarea sumei care, în mod ipotetic, ar putea face obiectul confiscării speciale.
3. La finalizarea urmăririi penale, prin rechizitoriul cu care sesizează instanţa de judecată, în conformitate cu prev. art. 267 alin. (4) C. proc. pen., procurorul era obligat să dispună asupra menţinerii sau revocării măsurilor asigurătorii.
Întrucât acesta a sesizat diferenţa foarte mare dintre valoarea bunurilor sechestrate şi a bunurilor (sumelor de bani) despre care susţine că au făcut obiectul luării de mită, prin dispozitivul rechizitoriului, s-a dispus menţinerea doar a următoarelor măsuri asigurătorii:
- sechestrul pe sumele de bani (9.750 euro şi 35.400 lei);
- asupra apartamentului situat în Piteşti, jud. Argeş, însă numai până la concurenta sumei de 6.000 euro.
Prin urmare, din interpretarea prev. art. 267 alin. (4) C. proc. pen., s-ar deduce că, per a contrarie în cazul în care măsurile asigurătorii au fost menţinute doar în parte, cele care exced dispoziţiei de menţinere, trebuie revocate ori au fost revocate în mod implicit.
4. Menţinerea unor măsuri asigurătorii peste valoarea sumei de 23.100 euro (cuantumul acestei sume l-am explicat mai sus) nu poate fi justificată nici de faptul că din, prezentul dosar au fost disjunse alte infracţiuni, indicate la fila 869 din rechizitoriu.
Inculpatul D.E., în plângerea sa, a solicitat ridicarea sechestrului asigurător dispus asupra a trei autoturisme B., A.R. şi V.G. şi restituirea acestora către inculpat, deoarece situaţia sa financiară este dificilă, iar valorificarea acestor bunuri reprezintă singura soluţie de ieşire din criză.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a apreciat că în ceea ce priveşte plângerea inculpatului D.E.C., aceasta reprezintă o problemă de executare, rămasă fără obiect deoarece din interpretarea conţinutului ordonanţei procurorului din 10 iulie 2008 dată în Dosarul nr. 26/P/2008 rezultă că măsura sechestrului asigurător s-a menţinut doar asupra unor bunuri individualizate expres (sume de bani 18.950 euro, 4.750 RON, autoturism A.A. până la concurenţa sumei de 10.900 euro, restul bunurilor fiind libere de orice sarcină).
Referitor la plângerea inculpatului V.V. s-a apreciat că, întrucât cauza sa este în curs de instrumentare, acest fapt poate conduce la dezvăluirea unor noi aspecte care să justifice că în mod legal şi temeinic au fost indisponibilizate bunurile sale mobile şi imobile.
În ceea ce priveşte valoarea bunurilor indisponibilizate, la baza aprecierii acesteia au stat acte materiale în care au fost indicate valoarea certă a acestor bunuri.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs, inculpaţii D.E.C. şi V.V., considerând-o netemeinică şi nelegală, fără însă a motiva recursul şi nici a se prezenta pentru susţinerea acestuia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. le consideră nefondate pentru următoarele considerente.
Sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor unui inculpat reprezintă o măsură de constrângere reală ce constă în indisponibilizarea bunurilor, până la soluţionarea definitivă a cauzei, în vederea asigurării reperării pagubelor cauzate prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepselor pecuniare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sechestrul asigurător, dispus asupra bunurilor inculpaţilor a fost corect dispus şi materializat, neexistând nici un motiv de nelegalitate care să justifice admiterea plângerii.
Deşi măsura asigurătorie durează până la soluţionarea definitivă a cauzei, ea poate fi revocată şi înainte de această dată, dacă au dispărut temeiurile pentru care a fost luată, ceea ce, în cauză, nu se poate constata.
Astfel, în mod corect, instanţa de fond a respins plângerile împotriva măsurii sechestrului asigurător, apreciind fondat ca, în cazul inculpatului V.V., în raport de infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată (constituirea unui grup organizat, luare de mită în formă continuată – 13 acte materiale, permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii care nu sunt destinate publicităţii în forma continuată, fals intelectual, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor) măsura asiguratorie dispusă de procuror împotriva bunurilor inculpatului nu este una excesivă, raportat la sumele de bani ce se susţine că inculpatul le-ar fi primit prin intermediari de la terţi. Mai mult, cauza fiind în curs de instrumentare în faţa instanţei, prin administrarea probatoriilor se pot releva noi aspecte privind activitatea infracţională a inculpatului, fapt de natură a justifica existenţa acestei măsuri.
Critica petentului inculpat cu privire la greşita stabilire a valorii bunurilor supuse sechestrului apare ca nefondată, în condiţiile în care la stabilirea acestei valori au fost avute în vedere înscrisurile autentice notariale, care nu au fost contestate de inculpat, şi au exprima voinţa acestuia.
Referitor la plângerea petentului D.E.C. şi aceasta este nefondată, deoarece, în rechizitoriu, în subcapitolul 6, pag. 839 se menţionează în mod expres, asupra căror bunuri s-a instituit măsura sechestrului asigurător, rezultând că cele trei bunuri mobile asupra cărora se solicită ridicarea sechestrului sunt libere de orice sarcină, nefiind supuse acestei măsuri.
Faţă de cele reţinute, încheierea instanţei de fond apare ca fiind legală şi temeinică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.V. şi D.E.C. împotriva încheierii din 7 mai 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 614/43/2008.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2082/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4536/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
