ICCJ. Decizia nr. 2076/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2076/2010
Dosar nr. 1022/91/2009
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin Decizia penală nr. 101/ A din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul - condamnat C.I.R. privind sentinţa penală nr. 140 din 18 mai 2001 a Tribunalului Vrancea.
Pentru a decide în acest sens, instanţa a reţinut următoarele:
1. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 17/P/1999 din 20 ianuarie 1999 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I.R., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut că, la data de 12 iulie 1998, în timp ce se afla în localitatea Kladova din Republica Serbia, inculpatul a lovit în cap cu o bară metalică de 1,5 m pe B.N., cauzându-i acestuia o fractură deschisă cu înfundare craniană.
2. Prin sentinţa penală nr. 86 din 10 mai 1999 a Tribunalului Vrancea, inculpatul C.I.R. a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă durata de 3 luni executată în baza sentinţei din 10 septembrie 1998 a Tribunalului Comunal Kladova, precum şi arestul preventiv de la 14 ianuarie 1999 la zi.
A fost obligat inculpatul la 10.000.000 lei către partea civilă B.N., la 1.170.000 lei către Serviciul de Ambulanţă Vrancea şi la 739.575 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă P.D.B. Bucureşti.
3. Prin Decizia penală nr. 398/ A din 03 septembrie 1999 a Curţii de Apel Galaţi s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul C.I.R., s-a desfiinţat sentinţa penală nr. 86 din 10 mai 1999 a Tribunalului Vrancea şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a respins ca tardiv apelul părţii vătămate B.N.
S-a indicat instanţei de trimitere să efectueze procedura de recunoaştere a hotărârii din 10 septembrie 1998, pronunţată de Tribunalul Comunal din Kladova.
4. Prin sentinţa penală nr. 327 din 01 noiembrie 2000 a Tribunalului Vrancea s-a recunoscut hotărârea din 10 septembrie 1998 a Tribunalului Comunal Kladova - Republica Federativă Iugoslavia, prin care inculpatul C.I.R. a fost condamnat la 3 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă şi, constatându-se existenţa autorităţii de lucru judecat, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi art. 10 lit. j) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.I.R. pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., 174, 175 lit. i) C. pen.
S-a constatat că nu poate fi soluţionată latura civilă a cauzei privind cheltuielile de spitalizare efectuate de Spitalul Judeţean Turnu Severin şi Spitalul Clinic P.D.B. Bucureşti.
5. Prin Decizia penală nr. 45/ A din 31 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a desfiinţat sentinţa penală nr. 327 din 01 noiembrie 2000 a Tribunalului Vrancea şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut că nu se putea impune instanţei române autoritatea de lucru judecat a instanţei străine şi că se impune judecarea inculpatului şi, în eventualitatea condamnării sale, să se deducă din pedeapsă perioada executată în baza hotărârii străine, după recunoaşterea acesteia.
6. În rejudecare Dosarul a fost înregistrat la nr. 403/P/2001.
Prin sentinţa penală nr. 140 din 18 mai 2001 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 365/ A din 14 august 2001 a Curţii de Apel Galaţi, inculpatul C.I.R. a fost condamnat în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 12 ianuarie 1999 şi până la 29 octombrie 1999.
În baza art. 519 alin. (2) C. proc. pen. s-a recunoscut hotărârea penală pronunţată la 10 septembrie 1998 de Tribunalul Comunal Kladova, Republica Moldova.
În conformitate cu art. 89 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi perioada de 3 luni executată de inculpatul C.I.R. de la 14 iulie 1998 la 14 octombrie 1998, conform hotărârii penale pronunţată la data de 10 septembrie 1998 de Tribunalul Comunal Kladova, Republica Serbia.
A fost obligat inculpatul C.I.R. să plătească părţii civile B.N. din comuna Vidra, satul Burca, judeţul Vrancea suma de 3.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul la 1.170.000 lei către Serviciul de Ambulanţă Vrancea şi la 739.575 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă P.D.B. Bucureşti, plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitelor.
S-a constatat că Spitalul Judeţean Drobeta Turnu Severin nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul C.I.R. la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpatului în sumă de 250.000 lei să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Vrancea a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În cursul anului 1998 inculpatul C.I.R., împreună cu tatăl şi fraţii săi, a lucrat într-o comună din apropierea localităţii Kladova din Republica Serbia, unde se găsea şi partea vătămată B.N. împreună cu rudele sale. Cele două familii sunt din comuna Vidra, judeţul Vrancea şi între ele există o veche duşmănie.
La data de 12 iulie 1998, fiind zi de duminică, partea vătămată B.N. şi fratele său, B.C. au mers la un cafe-bar din localitatea Liubicevac pentru a bea bere şi a cumpăra ţigări.
Pe drum, B.C. s-a oprit pentru a înmâna o sumă de bani unei cunoştinţe, care urma să se întoarcă în România, iar B.N. şi-a continuat drumul intrând în local.
Aici partea vătămată a întâlnit pe D.V., G.I.V., G.A.V. şi C.S.
La un moment dat, G.A.V. şi D.V. s-au ridicat de la masa lor şi s-au aşezat la masa părţii vătămate B.N. pentru a bea bere cu acesta.
Gestul acestora l-a revoltat pe C.S. şi pe fiii lui, C.l.R., C.I. şi C.V., care se aflau în duşmănie cu partea vătămată.
În aceste condiţii, inculpatul C.l.R., cu fratele său I., vărul său V. şi tatăl său C.S. au ieşit din local şi dintr-o curte alăturată au luat nişte bare de fier cornier. În momentul în care D.V. a ieşit din bar, a fost lovit în cap de C.I. Următorul a ieşit din local partea vătămată B.N. care, prin surprindere, a fost lovită în cap cu o bară de fier cornier de 1,5 m lungime de inculpatul C.l.R. După ce partea vătămată a căzut la pământ, a mai fost lovită de inculpat de câteva ori peste cap. în acest moment, la locul conflictului a venit şi fratele părţii vătămate B.C., care a fost şi el lovit de C.J.R., C.S., C.I. şi C.V.
În urma agresiunii, partea vătămată B.N. a suferit o fractură parietală stângă cu înfundare şi lipsă de substanţă osoasă, fiind trimis în ţară şi internat la Spitalul Judeţean Turnu Severin, după care la Spitalul Clinic P.D.B. Bucureşti unde, a suferit o intervenţie chirurgicală.
Leziunile au necesitat 45 -50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
S-a mai reţinut că prin hotărârea din 10 septembrie 1998, Tribunalul Comunal Kladova l-a condamnat pe inculpatul C.l.R. la trei luni închisoare, pedeapsă pe care acesta a executat-o în perioada 14 iulie - 14 octombrie 1998.
Hotărârea din 10 septembrie 1998 a Tribunalului Comunal Kladova a fost recunoscută de Tribunalul Vrancea conform dispoziţiilor art. 519 alin. (2) C. proc. pen., constatându-se că sunt întrunite condiţiile prevăzute de C. proc. pen., în sensul că a fost pronunţată de o instanţă competentă, aşa cum a rezultat din adresa (fila 45 Dosar nr. 4120/1999 a Tribunalului Vrancea), că hotărârea nu contravenea ordinii publice din România şi că poate produce efecte juridice.
Conform art. 89 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de 3 luni executată în Republica Serbia de la 14 iulie 1998 la 14 octombrie 1998.
7. Împotriva acestei hotărâri, condamnatul C.I.R. a formulat contestaţia în anulare de faţă invocând cazul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. precum şi dispoziţiile art. 10 lit. j) C. proc. pen.
S-a susţinut că instanţele de judecată române, în speţă Tribunalul Vrancea şi Curtea de Apel Galaţi, trebuiau să constate că hotărârea din 10 septembrie 1998 a Tribunalului Comunal Kladova prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru aceeaşi faptă şi pe care a executat-o, reprezintă „autoritate de lucru judecat", împrejurare în care trebuia să se dispună încetarea procesului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea sentinţei penale nr. 140/2001 a Tribunalului Vrancea.
Examinând contestaţia în anulare, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi normele legale incidente, instanţa a constatat că principiul personalităţii legii penale - reglementat prin art. 4 C. pen. potrivit căruia legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă, neavând nici o cetăţenie, are domiciliul în ţară - fundamentează aplicarea exclusivă şi necondiţionată a legii penale române pentru infracţiunile săvârşite în străinătate de cetăţenii români sau apatrizii domiciliaţi în România, făcând posibilă astfel pedepsirea oricărei infracţiuni prevăzute de codul penal român.
Aflat într-o asemenea situaţie (săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat), infractorul nu va putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti străine în faţa autorităţilor judiciare române, întrucât legea penală română se aplică indiferent dacă făptuitorul a fost condamnat sau achitat de către autorităţile judiciare ale statului pe teritoriul căruia s-a săvârşit fapta, regula non bis in idem aplicându-se doar prin deducerea din pedeapsa stabilită pentru aceeaşi faptă de instanţele române, a duratei reţinerii sau arestării preventive ori a pedepsei executate în străinătate, potrivit art. 89 C. pen.
În acest context, nu a fost primită obiecţiunea condamnatului C.I.R. cum că a fost pus în situaţia de a fi tras la răspundere penală şi condamnat de două ori pentru aceeaşi faptă penală, prin sentinţa penală contestată aplicându-se întocmai principiul care a instituit în favoarea statului român un drept de jurisdicţie exclusivă şi necondiţionată.
S-a mai reţinut că pentru a fi incident cazul de contestaţie invocat era necesar ca instanţele judecătoreşti române să fi pronunţat împotriva contestatorului două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, împrejurare în care s-ar fi putut invoca autoritatea de lucru judecat.
B. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul - condamnat C.I.R., reiterând criticile din apel.
La termenul din 26 mai 2010, contestatorul - condamnat a arătat că înţelege să retragă recursul declarat în cauză.
În aceste împrejurări, văzând şi dispoziţiile ari 385/4 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de declaraţia de retragere a recursului declarat de contestatorul condamnat C.I.R. împotriva Deciziei penale nr. 101/ A din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul contestator condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2043/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4524/2010. Penal → |
|---|
