ICCJ. Decizia nr. 2101/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2101/2010
Dosar nr. 229/32/2009
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 160 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 229/32/2009, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a fost admisă plângerea formulată de petenţii SC M. & F. SRL, Ploieşti, G.R., M.A.I. şi M.M., împotriva rezoluţiei procurorului emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău la data de 07 aprilie 2008 în Dosarul nr. 752/P/2007.
S-a desfiinţat rezoluţia atacată şi a fost trimisă cauza pentru efectuarea de cercetări organului competent, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia nr. 752/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.S., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 şi P.S., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea 85/2006, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni sub aspectul laturii subiective şi obiective.
Împotriva acestei soluţii s-a formulat plângere de către petenţii M.A.I., M.M., G.R.C. şi SC M.F. SRL Oneşti plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 522 din 09 octombrie 2008 a Tribunalului Bacău a fost respinsă, ca nefondată plângerea.
Prin Decizia penală nr. 172 din 05 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a fost admis recursul declarat de SC M. & F. SRL Oneşti, casată sentinţa recurată şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Bacău, ca instanţă competentă să judece cauza în primă instanţă. A arătat instanţa de recurs că, atât procurorul, cât şi prima instanţă au omis calitatea de avocat a intimatului P.S., situaţie în raport de care, potrivit dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., infracţiunile comise de avocaţi sunt date în competenţa curţilor de apel, în primă instanţă.
Procedând la analiza plângerii în primă instanţă, curtea de apel, în raport şi de considerentele expuse în Decizia menţionată a analizat cu prioritate competenţa organului care a efectuat cercetările în Dosarul nr. 752/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.
S-a reţinut astfel că intimatul P.S. are calitatea de avocat, fiind membru al Baroului Bacău. În mod nejustificat a afirmat intimatul că, în raport de calitatea de practician de insolvenţă, pe care, de asemenea o deţine, competenţa de a efectua cercetări revine parchetului de pe lângă tribunal. Astfel, potrivit art. 28 alin. (2) lit. b) din OUG 86/2006 exercitarea profesiei de practician de insolvenţă este compatibilă cu calitatea de avocat.
Devin astfel aplicabile prevederile art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen. coroborat cu art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., norme procedurale din care reiese că organul competent a efectua cercetări este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în raport de calitatea de avocat a uneia dintre persoanele faţă de care a fost efectuată plângerea.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a fost admisă plângerea, desfiinţată rezoluţia atacată şi trimisă cauza pentru efectuarea de cercetări organului competent, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termenul legal, recursuri intimaţii P.S. şi B.S., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La dosarul cauzei au fost depuse cererile formulate de intimatul B.S., în calitate de recurent, solicitând amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, deoarece nu i-a fost comunicată hotărârea dată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, şi nu a putut motiva recursul, cereri trimise prin fax şi aflate la filele 13-14 dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de judecată de la 18 februarie 2010, în recurs, Înalta Curte apreciind ca întemeiată cererea formulată de recurentul intimat B.S., în vederea angajării unui apărător şi motivării recursului, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la fila 16 dosarul Înaltei Curţi.
La dosarul cauzei a fost depusă o cerere formulată de recurentul P.S., la care a ataşat fotocopia unui act medical, ambele aflate la filele 24-26 dosarul cauzei, în care a solicitat un nou termen de judecată, întrucât starea sănătăţii nu îi permite să se deplasezela Bucureşti din Bacău, întrucât de dată recentă a suferit o intervenţie chirurgicală pe coloana vertebrală.
La termenul de judecată de la 15 aprilie 2010, Înalta Curte apreciind ca întemeiată cererea formulată de recurentul intimat P.S., pentru imposibilitatea de prezentare a acestuia din motive medicale a amânat cauza la 27 mai 2010, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la fila 27 dosarul Înaltei Curţi.
Concluziile apărătorului intimaţilor petiţionari asupra recursurilor declarate de intimaţi, precum şi cele ale reprezentantului parchetului au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursurile declarate de intimaţii B.S. şi P.S. împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursurile intimaţilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că prima instanţă în mod corect şi motivat a dispus în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b C. proc. pen. admiterea plângerii petiţionarilor împotriva rezoluţiei procurorului emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău la data de 07 aprilie 2008 în Dosarul nr. 752/P/2007, a desfiinţat rezoluţia atacată şi a trimis cauza pentru efectuarea de cercetări organului competent, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, faţă de dispoziţiile referitoare la competenţa după calitatea persoanei, respectiv a intimatului P.S. ca avocat, membru al Baroului Bacău, dar şi de practician de insolvenţă, în raport cu dispoziţiile art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen. cu referire la art. 281 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod şi art. 28 alin. (2) lit. b) din OUG nr. 86/2006.
Înalta Curte, în baza propriului examen asupra cauzei, în raport cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. şi cele speciale invocate, respectiv art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen. cu referire la art. 281 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod şi art. 28 alin. (2) lit. b) din OUG nr. 86/2006, faţă de calitatea intimatului P.S., aceea de avocat dar şi de practician de insolvenţă, consideră că prima instanţă în mod judicios a constatat că verificările efectuate cu privire la plângerea formulată de petiţionari au fost făcute de un organ de urmărire penală necompetent, întrucât soluţia dispusă prin rezoluţia din data de 7 aprilie 2008 în Dosarul nr. 752/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău a fost dată de un parchet necompetent sub aspectul competenţei după calitatea persoanei şi anume de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, în loc de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care ar fi fost competent să verifice plângerea formulată.
Astfel, prin rezoluţia de la data de 07 aprilie 2008, în Dosarul nr. 752/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, procurorul în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.S., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată şi art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective şi subiective şi faţă de P.S., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 214 C. pen., art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective şi subiective.
În considerentele rezoluţiei, procurorul a constatat că la data de 24 septembrie 2007, reprezentantul SC M. & F. SRL Oneşti a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva numiţilor B.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals, înşelăciune, folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii, bancrută frauduloasă şi P.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la gestiune frauduloasă, complicitate la înşelăciune şi complicitate la bancrută frauduloasă, motivat de faptul că, la data de 17 ianuarie 2005 au vândut prin licitaţie publică C.P., aparţinând SC P. SRL Ştefan cel Mare, societate în lichidare, către SC C.C. SRL Borzeşti, cu încălcarea prevederilor legale privind procedura falimentului.
În conţinutul rezoluţiei menţionate au fost evidenţiate actele de cercetare efectuate, printre care a fost evidenţiat raportul de activitate din Dosarul nr. 8932/2003/F din 10 ianuarie 2005 al lichidatorului judiciar avocat P.S.
De asemenea, în evidenţierea împrejurărilor faptice, procurorul a evidenţiat în concret că în urma deschiderii procedurilor de lichidare, la data de 3 mai 2004, conform hotărârii judecătoreşti pronunţată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 8932/2002 a fost numit ca lichidator judiciar al SC P. SRL Oneşti, numitul P.S., practician în reorganizare şi lichidare judiciară, aspect consemnat la Oficiul Registrului Comerţului Bacău prin înregistrarea nr. 57578 din 25 august 2004.
Totodată, a mai arătat că în urma întocmirii raportului de activitate, la data de 17 ianuarie 2005, este încheiat contractul de vânzare cumpărare între SC P. SRL prin lichidator judiciar P.S., în calitate de vânzător, şi SC C.C. SRL în calitate de cumpărător, contract care a fost autentificat de către judecătorul sindic Ş.D., prin încheierea din 19 ianuarie 2005.
Împotriva soluţiei date a formulat plângere petiţionara SC M. & F. SRL Oneşti, iar prin rezoluţia dată la 19 mai 2008 în lucrarea cu nr. 235/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, prim procurorul parchetului arătat, în baza art. 278 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de SC M. & F. SRL Oneşti, împotriva soluţiei adoptate în Dosarul nr. 752/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.
Petiţionara SC M. & F. SRL Oneşti şi M.M., mandatar şi administrator al societăţii, G.R.C., asociat şi M.A.I., asociat în numele societăţii comerciale pe care o reprezintă şi în nume personal au formulat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei nr. 235/II/2/2008 din 19 mai 2008 a prim-procurorului, ce a format obiectul Dosarului nr. 4366/110/2008 al Tribunalului Bacău, secţia penală.
Prin sentinţa penală nr. 522/ D de la 9 octombrie 2008 a Tribunalului Bacău, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 4366/110/2008, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petenţii SC M. & F. SRL Oneşti, M.M., G.R.C. şi M.A.I., împotriva rezoluţiei procurorului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 752/P/2007 din 7 aprilie 2008 şi a rezoluţiei prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 235/II/2/2008 din 19 mai 2008, a fost menţinută soluţia din rezoluţiile atacate, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi petenţii la plata sumei de câte 30 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs SC M. & F. SRL Oneşti reprezentată de M.M., mandatar şi administrator, care a făcut obiectul Dosarului nr. 4366/110/2008 al Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Prin Decizia penală nr. 172 de la 5 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 4366/110/2008, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a fost admis recursul declarat de recurenta petentă SC M. & F. SRL Oneşti, judeţul Bacău, împotriva sentinţei penale nr. 522/ D din data de 09 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 4366/110/2008, s-a casat în totalitate sentinţa penală recurată şi a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa competentă, Curtea de Apel Bacău, ca instanţă de fond, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
În considerentele deciziei menţionate, curtea de apel, ca instanţă de recurs a reţinut că la termenul din 5 martie 2009 instanţa de control judiciar a pus în discuţie motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen. vizând nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după calitatea persoanei.
În raport de acest motiv, recursul declarat de petentă este fondat, fiind admis în consecinţă, deoarece, prima instanţă a soluţionat cauza cu încălcarea normelor privind competenţa după calitatea persoanei.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. plângerea reglementată de aceste dispoziţii se adresează judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Faţă de infracţiunile ce au făcut obiectul plângerii penale, competenţa materială revine tribunalului în primă instanţă, dar după calitatea persoanei, aceasta revine Curţii de Apel Bacău, din următoarele considerente:
Intimatul P.S. a fost reclamat pentru infracţiuni ce se pretinde că le-a comis în calitate de practician în reorganizare şi lichidare judiciară, dar intimatul are şi calitatea de avocat în cadrul Baroului de avocat, situaţie cunoscută de instanţa de control judiciar, dar care rezultă şi din înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală (f. 16, 29, 24, 36).
Prin Legea nr. 79 din 26 martie 2007 s-a modificat art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., infracţiunile comise de avocaţi fiind date în competenţa curţii de apel, în primă instanţă.
Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispoziţiile relative la competenţa după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Din considerentele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a fost admis recursul, casată în totalitate sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău, ca primă instanţă.
Prin încheierea de şedinţă de Cameră de Consiliu din data de 06 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 4366/110/2008. În temeiul art. 196 C. proc. pen. s-a dispus înlăturarea omisiunilor vădite din dispozitivul Deciziei nr. 172 din 5 martie 2009, care s-a completat cu următoarele dispoziţii:
În baza art. 3857 alin. (1) C. proc. pen. extinde efectele recursului declarat de SC M. & F. SRL Oneşti, reprezentată de M.M. şi faţă de petenţii G.R.C., M.M. şi M.A.I. Desfiinţează formele de executare emise în baza sentinţa penala nr. 522/D din 9 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bacău.
Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia penală, ca primă instanţă sub nr. 229/32/2009, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 160 de la 19 noiembrie 2009, ce a fost atacată cu recursurile declarate de intimaţii B.S. şi P.S., recursuri ce fac obiectul cauzei de faţă.
Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006, că după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
De asemenea, potrivit art. 28 alin. (2) din OUG nr. 86 din 8 noiembrie 2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, ce nu a fost modificat prin Legea nr. 254 din 19 iulie 2007 pentru aprobarea OUG nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă se stipulează că „Exercitarea profesiei de practician în insolvenţă este compatibilă cu:
a) activităţi şi funcţii didactice în învăţământul superior juridic sau economic;
b) calitatea de avocat, expert contabil, contabil autorizat, evaluator, auditor financiar, arbitru, mediator, conciliator, expert financiar şi expert tehnic judiciar, care lucrează în interiorul profesiei lor."
În condiţiile art. 281 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 79 din 26 martie 2007, publicată în M. Of. nr. 225 din 2 aprilie 2007, curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi.
Totodată, în dispoziţiile art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. este prevăzută în mod concret competenţa procurorului în faza urmăririi astfel:
„(3) Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 155-173, art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. (3)-(6), art. 190, art. 191, art. 211 alin. (3), art. 212, art. 236, art. 239, art. 2391, art. 250, art. 2531-255, art. 257, art. 265-268, art. 273-276, art. 2791, art. 280, art. 2801, art. 3022, art. 317, art. 323 şi art. 356-361 C. pen., în cazurile arătată în art. 27 pct. 1 lit. b), e), art. 281 pct. 1 lit. b) şi pct. 5, art. 282 pct. 1 lit. b) şi art. 29 pct. 1 din prezentul cod, în cazul infracţiunilor împotriva protecţiei muncii, precum şi în cazul altor infracţiuni date prin lege în competenţa sa.
(4) Este competent să efectueze urmărirea penală, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, şi să exercite supravegherea asupra activităţii de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza."
În raport cu situaţia concretă din cauză, precum şi a conţinutului normelor legale mai sus arătate, Înalta Curte consideră că prima instanţă, a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la organul de urmărire penală competent a face verificările asupra plângerii formulată de petiţionarii SC M. & F. SRL Ploieşti, G.R., M.A.I. şi M.M. sub aspectul competenţei după calitatea persoanei, faţă de intimatul P.S., ce are calitatea de avocat, dar şi pe aceea de practician de insolvenţă, aceasta din urmă fiind compatibilă cu aceea de avocat, în condiţiile art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., întrucât urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror în cazurile arătate de art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 79 din 26 martie 2007, publicată în M. Of. nr. 225 din 2 aprilie 2007, curtea de apel judecând în primă instanţă infracţiunile săvârşite de şi de avocaţi.
Altfel spus, în prezenta cauză verificările asupra plângerii formulate de petiţionari au fost făcute de un organ de urmărire penală necompetent, respectiv parchetul de pe lângă tribunal, în concret Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, faţă de calitatea intimatului P.S., aceea de avocat, dar şi de practician de insolvenţă pentru pretinsele infracţiuni comise prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 214 C. pen., art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea 85/2006, calitatea de avocat, regăsindu-se în situaţiile prevăzute expres la lit. b) al art. 281 pct. 1 C. proc. pen., ceea ce atrage competenţa procurorului în efectuarea cercetărilor, a parchetului de pe lângă curtea de apel şi în mod corect a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii intimaţi B.S. şi P.S. împotriva sentinţei penale nr. 160 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga recurenţii intimaţi fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii intimaţi B.S. şi P.S. împotriva sentinţei penale nr. 160 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurenţii intimaţi fiecare la plata sumelor de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2087/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4538/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
