ICCJ. Decizia nr. 2043/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2043/2010
Dosar nr. 33250/3/2009
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 959 din 17 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), raportat la art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata G.M., fiica lui I. şi A., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) raportat la art. 74 lit. c) C. pen. - art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a menţinut starea de arest a inculpatei iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, starea de arest a inculpatei.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,26 gr. substanţă care conţine heroină aflată la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 200 lei, proveniţi din vânzarea către colaboratorul V.I. a câte 2 doze heroină la 18 mai 2009 şi la 19 mai 2009 şi a sumei de 110 lei, sumă consemnată la CEC potrivit recipisei de consemnare şi a chitanţei din 09 iunie 2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 18 mai 2009, în jurul orelor 14,00 la sediul Biroului Antidrog sector 1, investigatorii sub acoperire cu nume de cod S.M. şi G.B. s-au întâlnit cu colaboratorul cu nume de cod V.I. în vederea efectuării unei comparări supravegheate şi filmată de heroină de la inculpata G.M. După ce colaboratoul a fost percheziţionat pentru a nu avea asupra sa substanţe interzise, i s-a înmânat suma de 100 lei compusă din mai multe bancnote pentru a cumpăra două doze. S-au deplasat apoi în zona H.T. unde investigatorii sub acoperire au rămas în supraveghere, iar colaboratorul a mers la domiciliul inculpatei pe str. H., sector 2, a intrat în casă unde a găsit-o pe inculpată de la care, cu banii primiţi a cumpărat o doză de heroină. Inculpata l-a pus pe colaborator să meargă în baie şi să-şi prepare singur doza şi să şi-o injecteze. Acesta a mers în baie unde a găsit seringi, o fiolă spartă şi sare de lămâie şi sub supravegherea inculpatei şi-a injectat doza cumpărată de la aceasta. După ce s-a întors din baie, inculpata i-a dat şi ce-a de a doua doză cumpărată după care a părăsit domiciliul inculpatei şi s-a deplasat la locul de întâlnire cu investigatorii sub acoperire. Colaboratoul le-a dat acestora una din cele două doze cumpărate de la inculpata G.M., respectiv o doză tip bilă conţinând substanţa pulverulentă de culoare bej, pe care au sigilat-o cu sigiliul în vederea expertizării.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că proba cu masa de 0,13 grame conţine heroină.
La data de 19 mai 2009, colaboratorul V.I. s-a întâlnit cu investigatorii sub acoperire S.M. şi G.B. în vederea efectuării unei cumpărări supravegheată şi filmată de heroină de la inculpata G.M.
S-a procedat ca în precedent, respectiv, colaboratorul a fost percheziţionat pentru a nu deţine substanţe interzise, a primit suma de 100 lei compusă din mai multe bancnote pentru a cumpăra de la inculpată două doze de heroină şi s-au deplasat împreună la locuinţa inculpatei. în timp ce investigatorii au rămas în supraveghere, colaboratorul a intrat în locuinţa inculpatei, i-a spus acestuia că vrea să cumpere două doze de heroină, inculpata a numărat banii, după care a ieşit din casă, revenind la scurt tip cu o doză de heroină pe care o avea în gură, a aruncat-o pe pat şi i-a spus colaboratorului să meargă în baie, şi să şi-o prepare singur.
După ce colaboratorul şi-a injectat doza de heroină în baie, inculpata i-a dat acestuia şi ce-a de a doua doză, după care a plecat. S-a întâlnit apoi cu investigatorii sub acoperire cărora le-a înmânat doza de heroină tip bilă, aceştia au sigilat doza în vederea expertizării, iar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că ceasta conţinea 0,11 gr. heroină.
La data de 25 mai 2009, cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatei G.M. s-au găsit într-o gaură din tencuiala casei, două doze cu heroină, destinate comercializării şi consumului propriu iar în baia locuinţei au fost găsite 10 seringi hipodermice folosite, o fiolă spartă, 2 capacele de seringă şi o folie de plastic de pachet de ţigări, fiola spartă prezentând urme de heroină, instrumente de preparare şi injectare a drogurilor folosite de persoanele cărora le comercializa heroina şi le punea la dispoziţie locuinţa în vederea consumului ilicit de droguri.
S-a reţinut că inculpata nu are ocupaţie, iar anterior a mai fost condamnată la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prin sentinţa penală nr. 1978/2001 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă. A fost arestată la data de 16 februarie 2001 şi liberată la 22 februarie 2005, având de executat un rest de pedeapsă de 723 zile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata G.M.
Ministerul Public a criticat hotărârea atacată cu privire la greşita individualizare a pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante cât şi sub aspectul nelegalităţii aplicării pedepsei complementare.
Inculpata a solicitat redozarea pedepsei, având în vedere cantitatea mică de droguri comercializate, faptul că are în întreţinere un copil şi are grave probleme de sănătate.
Prin Decizia penală nr. 33/ A din 8 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpata G.M. împotriva sentinţei penale nr. 959 din 17 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a desfiinţat în parte hotărârea apelată şi rejudecând:
1. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpata G.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru trafic de droguri de mare risc.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. interzicându-i inculpatei pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru punerea la dispoziţie a locuinţei pentru consumul ilicit de droguri.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
3. În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru deţinerea iară drept de droguri de mare risc pentru consum propriu.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatei, pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit aceste pedepse, urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatei pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a dispus restituirea către inculpată a sumei de 110 lei depusă la C.E.C. Bank conform recipisei de consemnare din 9 iunie 2009.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus prevenţia de la 21 mai 2009 la zi.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, constând în esenţă în aceea că la datele de 18 mai 2009 şi 19 mai 2009, în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, inculpata G.M. a vândut colaboratorului cu nume de cod V.I. câte 2 doze heroină contra sumei de 100 lei, după încheierea fiecărei tranzacţii, punându-i acestuia la dispoziţie locuinţa sa în vederea consumului de droguri. Totodată, efectuându-se la data de 21 mai 2009 o percheziţie la domiciliul inculpatei, au fost găsite într-o gaură din tencuiala peretelui exterior al casei, 3 doze heroină destinate comercializării şi consumului propriu, iar în baie au fost găsite 10 seringi hipodermice folosite, o fiolă spartă, două capacele de seringă şi o folie de plastic de pachet de ţigări, fiola spartă prezentând urme de heroină, toate acestea servind la prepararea şi injectarea drogurilor vândute de inculpată altor persoane.
Situaţia de fapt a fost stabilită pe baza declaraţiilor martorilor cu identitate protejată G.B., S.M., V.I., procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziţiei domicilare la locuinţa inculpatei, declaraţiile martorului asistent la percheziţie Ţ.C.A., procesele verbale de redare a convorbirilor purtate de colaboratorul cu nume de cod V.I. cu inculpata, rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică, copia fişei medicale a inculpatei, care confirmă consumul de droguri.
În raport de situaţia de fapt reţinută, instanţa de apel a constatat că încadrarea juridică este corectă în sensul că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ale unei infracţiuni de punere la dispoziţie a locuinţei în vederea consumului ilicit de droguri în formă continuată prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi ale unei infracţiuni de deţinere de droguri în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere că anterior, inculpata a mai fost condamnată la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1978/2001 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, s-a reţinut starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatei, instanţa de apel a constatat că aceasta nu este proporţională cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite şi nici de împrejurarea că inculpata a mai fost condamnată pentru acelaşi gen de fapte, aşa încât a apreciat că apelul parchetului este întemeiat cu privire la greşita individualizare a pedepsei.
S-a mai reţinut că prima instanţă a dispus în mod greşit aplicarea unei pedepse complementare direct la final, după stabilirea pedepsei principale rezultate ca urmare a contopirii, conform art. 33, 34 C. pen., acest procedeu contravenind dispoziţiilor art. 65 şi art. 35 C. pen.
În ce priveşte apelul declarat de inculpată, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond în mod greşit a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 110 lei găsită în casă cu ocazia percheziţiei domiciliare, deşi din probele dosarului rezultă că sumele obţinute din vânzarea drogurilor au fost cele din zilele de 18 şi respectiv 19 mai 2009, câte 100 lei.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs inculpata, criticând-o cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o consideră exagerată faţă de circumstanţele sale personale şi faţă de faptul că a formulat un denunţ la D.I.I.C.O.T., materializat prin cercetarea în stare de arest a două persoane, pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. în dovedirea celor susţinute, a depus la Dosar adresa D.I.I.C.O.T. nr. 604/D/P/2010.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi reducerea pedepsei inculpatei.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpată este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, persoana care în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspunderea penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege.
În cauza de faţă, inculpata a fost condamnată de instanţa de apel la pedeapsa principală de 10, ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Atât situaţia de fapt cât şi încadrarea juridică dată faptelor au fost corect stabilite de instanţa de apel, iar la aplicarea pedepselor au fost avute în vedere pericolul social deosebit al infracţiunilor comise şi starea de recidivă a inculpatei care a mai fost condamnată pentru acelaşi gen de fapte, dar şi cantitatea mică de droguri comercializată şi împrejurarea că inculpata are în întreţinere un copil minor.
Din adresa din 19 aprilie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti, depusă la dosarul cauzei, rezultă că la data de 10 martie 2010, inculpata G.M. a formulat un denunţ faţă de mai multe persoane printre care şi M., în urma căruia au fost identificaţi inculpata V.D. zisă M. şi inculpatul P.I., cercetaţi în stare de arest preventiv pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, urmând întocmirea rechizitoriului şi trimiterea acestora în judecată.
Fată de adresa menţionată, Înalta Curte constată că denunţul a fost formulat de inculpată în timpul judecăţii cauzei, după judecarea apelului, recursul declarat fiind întemeiat sub aspectul individualizării pedepselor principale, reţinându-se existenţa cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.
În consecinţă, admiţând recursul, Înalta Curte va casa Decizia atacată în limita acestui motiv, urmând ca pedepsele principale aplicate inculpatei G.M. să fie reduse prin reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, reţinerea şi arestarea preventivă.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata G.M. împotriva Deciziei penale nr. 33/ A din 8 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor principale şi în consecinţă:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare în pedepsele componente pe care le reduce prin reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, după cum urmează: de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsă principală aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare, pedeapsă aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 33-35 C. pen. contopeşte pedepsele şi aplică inculpatei pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară. Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei reţinerea şi arestarea preventivă de la 21 mai 2009 la 25 mai 2010.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 50 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4512/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2076/2010. Penal → |
|---|
