ICCJ. Decizia nr. 2118/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2118/2010
Dosar nr. 1578/54/2009
Şedinţa publică din 28 mai 2010
Prin rezoluţia nr. 337/P/2009 din 20 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.I., pentru infracţiunea de tortură prev de art. 2671 C. pen., în temeiul art. 249 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Această rezoluţie a fost atacată de petentul B.I. la procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a apreciat că este neîntemeiată, deoarece soluţia dată de procuror în cauză corespunde întregului probatoriu posibil administrat, conform dispoziţiilor instanţei de control judiciar, dispunând respingerea prin rezoluţia nr. 825/II/2/2009 din 22 aprilie 2009.
Împotriva acestor rezoluţii, petentul a formulat plângere la instanţa competentă, în condiţiile prev de art. 2781 C. proc. pen., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând - în principal - admiterea plângerii, judecarea pe fond a cauzei şi condamnarea persoanelor vinovate, în situaţia în care se apreciază că există indicii suficiente cu privire la săvârşirea faptelor menţionate, iar în subsidiar, restituirea cauzei la Parchet, în vederea începerii urmăririi penale.
Astfel, petentul critică rezoluţia, întrucât apreciază că parchetul a ignorat dispoziţiile instanţelor privind desfăşurarea unei urmăriri penale complete şi a început formal începerea urmăririi împotriva făptuitorului A.I. întrucât, deşi a solicitat expres administrarea unor probatorii şi citarea acestuia în vederea administrării lor, parchetul s-a limitat la a delega un procuror care s-a deplasat la Târgu Cărbuneşti, a reaudiat superficial aceleaşi persoane, iar soluţia adoptată a fost de scoatere de sub urmărire penală; s-a invocat faptul că această cauză a parcurs mai multe cicluri procesuale, care au avut - în esenţă - aceeaşi soluţionare, aspect care contravine standardelor C.E.D.O. care arată că orice persoană are dreptul să se adreseze unei instanţe de judecată şi că are dreptul la un dublu grad de jurisdicţie, respectiv, accesul la justiţie trebuie să fie unul real, efectiv şi nu unul iluzoriu, ca în cazul de faţă, în care acest circuit juridic a fost repetat de mai multe ori, datorită relei voinţe a reprezentanţilor Parchetului care au soluţionat cauza şi nu au ţinut cont de indicaţiile magistraţilor.
Instanţa, verificând rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, a constatat că soluţia procurorului este una legală şi temeinică şi a respins-o ca nefondată.
În continuare petentul a exercitat şi calea de atac a recursului, criticând hotărârea ca nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea plângerii, judecarea pe fond a cauzei şi condamnarea persoanelor vinovate, în situaţia în care se apreciază că există indicii suficiente cu privire la săvârşirea faptelor menţionate, sau restituirea cauzei la Parchet, în vederea începerii urmăririi penale.
Instanţa de recurs reţine următoarele:
La data de 26 iunie 2002, Centrul Rromilor Pentru Intervenţie Socială şi Studii (R.C.), a sesizat Parchetul Militar Craiova, solicitând efectuarea de cercetări împotriva unor ofiţeri şi subofiţeri din cadrul Poliţiei oraşului Tg. Cărbuneşti, pentru infracţiunile de supunere la rele tratamente prev de art. 267 C. pen. şi tortură prev de art. 2671 C. pen., întrucât numitul B.N. - de etnie rromă - aflat în Arestul Poliţiei, ar fi fost bătut pentru a recunoaşte săvârşirea unei infracţiuni de furt, iar ca urmare a agresiunii, acesta a decedat la Spitalul Penitenciar Jilava.
Numiţii B.I., D.V. şi C.D. au formulat plângere la Parchetul Militar Craiova, învederând faptul că fii acestora – B.N., D.D. şi C.M. - aflându-se în stare de arest preventiv ca urmare a cercetărilor efectuate în Dosarul nr. 7711P/2002 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbuneşti, au fost torturaţi de către inspectorul principal de poliţie A.I. - din cadrul Poliţiei oraşului Tg. Cărbuneşti, pentru a recunoaşte şi alte fapte pe care nu le comiseseră.
Prin ordonanţa nr. 733/PMT/2002 din 18 septembrie 2003, pachetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de colonel-doctor M.D. de la Penitenciarul Tg. Jiu, pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu, prin aceeaşi ordonanţă dispunându-se disjungerea cauzei şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru continuarea cercetărilor faţă de A.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tortură prev de art. 2671 C. pen.
După efectuarea cercetărilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.I., pentru fapta menţionată mai sus, reţinând că fapta sesizată nu există, soluţie împotriva căreia s-a formulat plângere la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Craiova.
Prin sentinţa penală nr. 46 din 09 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis plângerile formulate de petenţii C.M., P.D. şi B.I., a desfiinţat rezoluţia Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova din 27 octombrie 2003, trimiţând cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva inspectorului principal A.I., sub aspectul săvârşirii de tortură prev de art. 2671 C. pen.
Sentinţa de mai sus a fost recurată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de către A.I., iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 214 din 12 ianuarie 2005, a admis recursul Parchetului, a casat sentinţa de mai sus numai cu privire la plângerile formulate de petenţii C.D., D.V. şi P.D., pe care le-a respins ca inadmisibile, menţinând hotărârea cu privire la făptuitorul A.I. şi, totodată, respingând recursul acestuia din urmă, ca nefondat (şi a apreciat că instanţa de fond a reţinut în mod just necesitatea efectuării de cercetări penale în continuare, în vederea stabilirii dacă făptuitorul A.I. ori alţi lucrători de poliţie se fac vinovaţi de supunere la rele tratamente ori tortură, faţă de victima B.N.).
După completarea probatoriului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, prin rezoluţia nr. 337/P/2003 din 08 mai 2005, neînceperea urmăririi penale faţă de subcomisarul de poliţie A.I., V.I.M. - inspector de poliţie în cadrul LP.J. al Judeţului Gorj - Serviciul Cercetări Penale şi C.I. - agent şef de poliţie la Poliţia oraşului Tg. Cărbuneşti, pentru infracţiunea de tortură, pe acelaşi temei al inexistenţei faptei.
Împotriva acestei rezoluţii, a formulat plângere petentul B.I. în ceea ce priveşte dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de subcomisarul de poliţie A.I., iar Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 110 din 04 noiembrie 2005 a apreciat că plângerea este nefondată, dispunând respingerea acesteia.
Sentinţa de mai sus a fost recurată de către petentul B.I., care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 1473 din 07 martie 2006, a admis recursul petentului, a casat sentinţa atacată, a desfiinţat rezoluţia nr. 337/P/2005 din 08 mai 2005 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova (s-a apreciat că organul de urmărire penală era obligat să dispună, pe baza hotărârii instanţei - respectiv sentinţa penală nr. 46 din 09 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, începerea urmăririi penale, cu aducerea la îndeplinire a dispoziţiei de a efectua acte de urmărire complete în vederea aflării adevărului şi pentru a se stabili dacă A.l. se fac ori nu vinovat de comiterea infracţiunii prev. de art. 2671 C. pen., urmând ca la finalizarea acestei faze procesuale să dispună fie trimiterea în judecată, fie scoaterea de sub urmărire penală, sau încetarea urmăririi penale în cauza respectivă, după caz).
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a efectuat cercetări în cauză şi, prin rezoluţia nr. 337/P/2003 din 23 august 2006, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.l. pentru infracţiunea de tortură, constatându-se că fapta nu există.
Rezoluţia a fost atacată de către petentul B.I., iar Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 110 din 11 septembrie 2007, a apreciat plângerea ca fondată şi, ca urmare, a dispus admiterea acesteia, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de învinuitul A.I. (s-a apreciat că organul de urmărire penală avea obligaţia de a efectua toate demersurile necesare pentru a audia în mod nemijlocit pe numiţii T.D., B.P. şi D.I., persoane care s-au aflat în aceeaşi celulă cu deţinutul B.N., în Arestul Poliţiei Tg. Cărbuneşti; de a stabili cine au fost persoanele care s-au aflat în celulă cu victima B.N. atât la Penitenciarul Tg. Jiu, cât şi la Spitalul Penitenciar Jilava şi să procedeze la audierea acestora, interesând mai ales identificarea numitului P. care, în scrisoarea trimisă lui E. a relatat aspecte esenţiale privitoare la starea generală a victimei la Penitenciarul Tg. Jiu şi la faptul că acesta i-a spus că a fost bătut la anchetă şi ameninţat să nu spună despre aceste aspecte; de asemenea, s-a apreciat că se impune audierea persoanelor care au format patrula de jandarmi ce a procedat la reţinerea numitului B.N., precum şi celelalte persoane agenţi şi ofiţeri de poliţie cu care acesta a venit în contact pe parcursul cercetărilor efectuate în cauza ce-l privea; s-a stabilit în sarcina organului de urmărire penală efectuarea de cercetări pentru a se lua cunoştinţă de soluţia pronunţată în plângerea formulată împotriva colonelului doctor M.D.G. şi să se aibă în vedere şi faptul că expertiza medico-legală efectuată iniţial în cauză a avut ca obiectiv principal "existenţa unei posibile culpe medicale", situaţie în care s-ar impune efectuarea unei noi expertize medico-legale care, în raport de actele medicale existente la dosar şi de prima expertiză, să stabilească dacă insuficienţa multiplă de organe ce a apărut şi s-a dezvoltat pe fondul unei insuficienţe renale acute, menţionată drept cauză a decesului, putea fi produsă şi datorită unor lovituri pe care le-ar fi primit deţinutul în zona rinichilor).
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 1332 din 09 aprilie 2008, a respins recursul ca nefondat.
În consecinţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, conform dispoziţiilor instanţei de judecată, a dispus redeschiderii urmăririi penale cu privire la învinuitul A.I., prin ordonanţa din 13 octombrie 2008.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, s-a constatat în fapt că în noaptea de 04/05 aprilie 2002, o patrulă de jandarmi a observat la ieşirea din oraşul Tg. Cărbuneşti o căruţă în care se aflau mai mulţi tineri, iar în momentul au oprit-o spre verificate, persoanele aflate în căruţă au fugit, fiind reţinut numitul B.N., care a fost reţinut pe o perioadă de 24 de ore, iar la data de 06 aprilie 2002, s-a dispus arestarea preventivă a acestuia de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbuneşti pentru infracţiunea de furt calificat, inculpatul fiind asistat de către avocatul O.A.
La data de 05 aprilie 2002, B.N. a fost prezentat la Camera de Primiri-urgenţe a Spitalului Tg. Cărbuneşti, iar în urma examinării de către medicul B.L. s-a constatat că acesta este clinic sănătos, aspect ce rezultă din copia registrului de consultaţii.
În perioada 05 aprilie 2002 - 14 mai 2002, B.N. s-a aflat în Arestul Poliţie Târgu Cărbuneşti, în aceeaşi cameră cu T.D., B.P. şi D.I., fiind transferat ulterior la Penitenciarul cu Regim de Siguranţă Tg. Jiu, iar la 04 iunie 2002 la Spitalul Penitenciar Jilava unde, la data de 05 iunie 2002 a decedat.
În raportul de autopsie medico-legală, se menţionează că moartea sa datorat insuficienţei renale acute, complicată cu bronho-pneumonie la un organism cu multiple afecţiuni organice (TBC pulmonar, miocardită subacută, leziuni hepatice, pielonefrită subacută). Medicul legist a opinat că diagnosticarea afecţiunii tanatogeneratoare, în perioada de carantină şi compartimentul sanitar al acestuia, într-o unitate sanitară cu posibilităţi terapeutice adecvate, ar fi oferit şase de supravieţuire numitului B.N., iar leziunea traumatică constată la autopsie - respectiv un infiltrat sanguin epicranian a fost produsă prin lovire cu sau de corp dur, cu până la 1-2 zile anterior decesului, dar nu are legătură de cauzalitate cu acesta şi în caz de supravieţuire ar fi necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale.
La 04 iulie 2003, I.N.M.L. M.M. Bucureşti a întocmit raportul de nouă expertiză medico-legală şi a stabilit că evoluţia nefavorabilă spre deces a numitului B.N., a fost influenţată de: patologia respiratorie gravă preexistentă - tuberculoză pulmonară fibronodulară, cu focare bronho-pneupneumotice, forma rapid progresivă a afecţiunii grave renale, cu precizarea că cele două elemente nu au permis stabilirea unui diagnostic precoce şi, implicit, aplicarea unui tratament optim.
Comisia Superioară de medicină leală din cadrul I.N.M.L. M.M., prin avizul din 11 octombrie 2006, a confirmat diagnosticul şi a stabilit că nu pot fi întrunite elementele unei erori de conduită medicală care să fi avut ca urmare decesul bolnavului, opinia că diagnosticul unei potenţiale glomerulonefrite la o dată anterioară şi tratamentul prin dializă ar fi oferit şanse de supravieţuire, este cu totul neîntemeiată la o persoană asimptomatică în momentul postulat a fi util terapeutic.
În momentul în care deţinutul a fost transferat la Penitenciarul Tg. Jiu, medicul M.D. a primit de la lucrătorii de poliţie rezultatul examenului radio scopit efectuat la Dispensarul TBC Tg. Cărbuneşti cu menţiunea ITM, rezultatul examenului pentru depistarea sifilisului şi a examenului coprologic, consemnându-se în fişa medicală a deţinutului, diagnosticul "clinic sănătos". Deţinutul a fost introdus în camera de carantină, unde trebuia să rămână 21 de zile, însă la data de 29 mai 2002, B.N. a solicitat un consult medical, susţinând că prezintă dureri în hipocondrul drept şi regiunea epigastrică, la examenul obiectiv acuzând epigastralgii, vărsături alimentare şi biloase, motiv pentru care i-a fost administrat tratament medicamentos.
La data de 03 iunie 2003, B.N. s-a prezentat din nou la cabinet, fiind trimis de medicul penitenciarului la Spitalul Judeţean Tg. Jiu, unde a fost examinat de către medici interni, radiologi şi chirurgi, care au stabilit că prezenta pleurezie bazală stângă şi au recomandat internarea în Spitalul Penitenciar Jilava, motiv pentru care, acesta a fost transferat la 04 iunie 2002, fiind asistat în timpul transportului de un cadrul medical.
Reaudierea martorului T.D. nu s-a putut efectua - aşa cum a dispus instanţa - întrucât, din procesul-verbal întocmit la 15 decembrie 2008, rezultă că acesta ar fi plecat de mai mult timp în Italia, iar cea a martorului B.P., de asemenea nu a putut fi efectuată, deoarece, din procesul verbal încheiat la 16 decembrie 2008, rezultând că se află într-o stare de sănătate care nu-i permite audierea.
Esenţial de redat este însă că cei doi martori au fost audiaţi, aşa cum rezultă din actele dosarului, la data de 14 iunie 2006 şi respectiv 12 iunie 2006, după începerea urmăririi penale cu privire la A.I., din declaraţiile lor rezultând că victima B.N. nu a prezentat leziuni de violenţă şi nu a fost agresat de lucrătorii de poliţie în perioada în care s-au aflat în aceeaşi cameră din Arestul Poliţiei Tg. Cărbuneşti. De asemenea, la dosarul cauzei au fost depuse în copie declaraţiile martorilor D.I., P.D., D.E., O.I.A. şi B.P., care au fost audiaţi în Dosarul nr. 372/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dosar în care s-au efectuat cercetări faţă de medicul M.D.
În declaraţia martorului B.P. dată la 20 august 2008, se menţionează că victima B.N. nu a fost scos pe timpul nopţii pentru a fi anchetat de poliţişti, nu l-a auzit spunând că ar fi fost bătut de către poliţişti şi nu a observat urme de violenţă pe corpul său.
Martorul D.D. a menţionat că a discutat prin geamul de aerisire al camerei de detenţie din Arestul Poliţiei Tg. Cărbuneşti, cu victima B.N. - aflat în camera alăturată - şi că aceasta din urmă i-ar fi spus în limba romani că ar fi fost agresată de către poliţişti, declaraţia fiind singulară în acest sens.
Martorii C.M. şi C.M., a căror audiere a fost dispusă de către instanţă în sarcina procurorului, nu a putut fi efectuată, deoarece aceştia nu au fost găsiţi, fiind plecaţi din ţară, la dosarul cauzei a fost însă ataşată declaraţia martorului T.D., dată anterior în cauză, din care rezultă că acesta s-a aflat în aceeaşi cameră cu victima B.N. la Poliţia Tg. Cărbuneşti, însă nu a văzut leziuni de violenţă pe corpul acestuia şi nu a auzit ca poliţiştii să fi exercitat acte de violenţă.
De asemenea, în ceea ce priveşte martorul D.I., a cărei reaudiere a fost dispusă de instanţă, s-a constatat că, în prezent, acesta se află internat la Secţia de Psihiatrie a Spitalului Tg. Jiu, motiv pentru care nu s-a putut proceda la reaudiere.
Petentul B.I., din actele dosarului, se constată că acesta a fost citat la data de 19 ianuarie 2009, în vederea aducerii la cunoştinţă a obiectivelor expertizei medico-legale, însă nu s-a prezentat şi, de asemenea, atât petentul cât şi fratele acestuia – P.D. - au fost citaţi, în vederea audierii la 16 decembrie 2008 şi, mai mult, procurorul s-a deplasat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbuneşti în acest scop, însă aceştia nu s-au prezentat pentru a oferi informaţii în vederea identificării numitului P.
S-au efectuat demersuri şi la Penitenciarul Tg. Jiu, pentru aflarea adreselor persoanelor care au fost încarcerate în aceeaşi cameră cu numitul B.N. în perioada 14 mai 2002 - 04 iunie 2002, pentru o eventuală audiere, însă, prin adresa din 12 septembrie 2008, Penitenciarul Tg. Jiu a comunicat faptul că fişele de cameră nu aveau termen de păstrare şi nu se regăsesc în nomenclatorul arhivistic, conform Ordinului M.J. nr. 1900/C din 27 decembrie 2005 şi al Ordinului Direcţiei Generale a Penitenciarelor nr. S/160 din 30 ianuarie 1996, motiv pentru care nu au putut comunica datele personale ale persoanelor respective.
În ceea ce priveşte dispoziţia instanţei, în sensul stabilirii şi audierii jandarmilor şi a altor persoane care s-au aflat în contact cu numitul B.N. în noaptea de 04/05 aprilie 2002, s-a stabilit, conform adresei Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Gorj că, echipajul de jandarmi ce a surprins în noaptea respectivă, pe raza numitului Tg. Cărbuneşti pe numitul B.N., a fost format din plutonierul major V.C. şi jandarmii C.G. şi R.M.
Procurorul a procedat la audierea acestora, declaraţiile aflându-se la dosarul cauzei, V.C. declarând că nu a agresat persoana pe care a surprins-o având asupra sa bunuri sustrase, ci a predat-o numitului A.I., iar R.M. şi C.G. au declarat că nu-şi amintesc dacă în noaptea respectivă au efectuat serviciul de patrulare împreună cu V.C., dar nu au fost împreună cu acesta în momentul în care a fost surprins B.N.
Au fost audiaţi şi martorii S.T., U.S., A.S.D. - agenţi de poliţie în anul 2002 în cadrul Arestului Poliţiei Tg. Jiu, care au arătat că scoaterea la anchetă în timpul nopţii a unei persoană aflată în arest preventiv, nu era posibilă, deoarece cheile de la celulă erau la ofiţerul de serviciu pe subunitate, acesta deschizând celulele numai dacă era adusă pentru încarcerare o persoană reţinută sau arestată preventiv după ora 1600.
Totodată, martorul U.S. - care a făcut parte din escorta ce l-a însoţit pe B.N. la Parchet, pentru audieri, a arătat că acesta nu a fost agresat de către lucrătorii de poliţie ce asigurau paza, sau care au luat legătura cu deţinutul.
Conform notelor de scoatere din arest, verificate de către organul de urmărire penală, deţinutul B.N. nu a fost scos din camera de deţinere a arestului, pe timpul nopţii.
În raport de dispoziţia Curţii de Apel Craiova în sensul efectuării unei noi expertize medico-legale, în raport de actele aflate la dosar şi de prima expertiză medico-legală, care să stabilească dacă insuficienţa multiplă de organe ce a apărut putea fi produsă şi datorită unor lovituri pe care le-ar fi primit deţinutul în zona rinichilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin ordonanţa din 26 ianuarie 2009, a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale de către IN.M.L. M.M. Bucureşti, având ca obiective: stabilirea cauzei decesului numitului B.N. şi dacă insuficienţa multiplă de organe ce a apărut şi s-a dezvoltat pe fondul unei insuficienţe renale acute, putea fi produsă şi datorită unor lovituri pe care victima le-ar fi primit în zona rinichilor, în raport de toate actele medicale şi declaraţiile martorilor aflate la dosar.
Prin adresa din 06 martie 2009, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N .M.L. M.M. Bucureşti a comunicat avizul cu EI/7821/2006, precizând că îşi menţine avizele anterioare, făcând o serie de precizări, în sensul că moartea numitului B.N. a fost neviolentă, cauza decesului a fost insuficienţa multiplă de organe survenită în evoluţia unei insuficienţe renale acute la un pacient cu glomerulonefrită, miocardită acută, infecţie tuberculoasă cronică fibronodulară; patologia renală de care suferea sus-numitul nu putea fi produsă "datorită unor lovituri pe care le-ar fi primit victima în zona rinichilor".
În aceeaşi adresă, s-a menţionat că, în conformitate cu art. 28 alin. (1) din Regulamentul de Aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 271/2004, "în cazul în care Comisia Superioară de Medicină Legală a eliberat un aviz, organele judiciare nu mai pot solicita efectuarea unei noi expertize medico-legale, decât dacă au apărut date noi medicale sau de anchetă", ceea ce nu se constată în cazul de fată.
Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a verificat rezoluţia atacată pe baza tuturor actelor şi lucrărilor dosarului Parchetului, în raport de criticile formulate de petent. Din analiza tuturor actelor de urmărire penală efectuate de procuror, care au stat la baza rezoluţiei din 20 martie 2009 dată în Dosarul nr. 337/P/2003 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a constatat cu deplin temei că, în mod corect şi temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petiţionarului, ce a fost examinată în concret şi căreia i s-a respins argumentat, procurorul a dispus soluţia scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului A.I. pentru infracţiunea de tortură.
Prin dispoziţiile penale reclamate se prevede că – fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obţine de această persoană sau de la o persoană terţă infirmaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis, ori este bănuită că l-a comis, de a intimida sau a face presiuni asupra ei, ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt aplicate de către un agent al autorităţii public sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial, sau la instigarea ori consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane - constituie infracţiunea de tortură.
Din analiza tuturor actelor şi lucrărilor, nu rezultă că numitul A.I. ar fi exercitat acte de violenţă care să provoace suferinţe fizice ori psihice numitului B.N., în sensul celor menţionate mai sus şi, ca urmare, în mod legal procurorul a constatat că, în cauză, nu rezultă existenta infracţiunii de tortură în sarcina învinuitului.
Ca urmare, motivele invocate de petiţionar în plângerea sa, sunt neîntemeiate.
Astfel, iniţierea unei asemenea proceduri, în care rolul declanşator al suplimentărilor probatorii, precum şi în cazul de faţă, cade în sarcina persoanei private interesate, se necesită ca şi comportamentul său procesual să fie unul ce să intre sub auspiciile unei bune credinţe, cu ieşirea din starea de totală pasivitate manifestată. Ori deşi acesta a solicitat expres administrarea unor probatorii şi citarea sa, aceste manifestări nu le-a mai susţinut. Şi aceasta, în contextul în care, aşa cum s-a arătat mai sus, procurorul care a instrumentat cauza s-a conformat dispoziţiilor din sentinţa penală nr. 110 din 11 septembrie 2007, definitivă prin Decizia penală nr. 1332 din 09 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că a efectuat toate actele de urmărire penală învederate prin hotărârea menţionată mai sus, cu excepţia celor care nu au putut fi administrate din motive total obiective. Cu privire la reaudierea martorilor dispusă de instanţă, obligaţie neîndeplinită de către procuror, nu au fost încălcate dispoziţiile legale, deoarece, chiar şi în conformitate cu jurisprudenţa C.E.D.O., obţinerea convocării şi interogării martorilor nu poate merge dincolo de orice limite concrete, mai ales în situaţia în care, în dosarul cauzei există alte elemente concludente pentru soluţionarea ei. Reaudierea martorilor nu s-a putut realiza întrucât aceştia sunt plecaţi din ţară de mai mult timp, sau din motive de sănătate a acestora, motiv pentru care s-a dispus anexarea la dosarul cauzei a declaraţiilor date anterior în cauză, mult mai ataşate de momentul evenimentului, şi în consecinţă cel mai apropiate de adevăr, sau a declaraţiilor date în alte cauze care au legătură cu cauza de faţă.
Ca urmare, în mod corect organul de urmărire penală a constatat că, în cauza de faţă nu s-au identificat indicii din care să rezulte că învinuitul A.I. ar fi săvârşit vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală a acestuia, astfel încât, rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., este legală şi temeinică, fiind cu deplin temei menţinută de instanţă.
În speţă organele judiciare române chemate în a efectua o anchetă judiciară efectivă şi completă, cu toate pârghiile de verificare a acesteia, s-au preocupat pe deplin de desluşirea celor mai mici amănunte în aşa fel încât să nu existe suspiciuni şi mai ales, persoane netrase la răspundere penală,în măsura în care se necesită acest lucru.
Contextul legal a fost abordat prin prisma prevederilor Convenţiei europene a drepturilor omului în materie, art. 3, cu toate principiile, regulile impuse, desfăşurările de anchetă, ce se necesită şi ce decurg şi din practica Curţii Europene, în funcţie de situaţia specială în care se afla cel ulterior decedat.
În măsura în care s-a dovedit că nu există o culpă efectivă a autorităţilor, că persoana decedată suferea de afecţiuni grave, împrejurări atestate de specialişti, chiar în mai multe etape, că până şi foştii colegi ai acestuia nu confirmă supoziţiile rudelor sale, că obiectiv s-au derulat toate demersurile pentru a se desluşii detaliile, cu justificare s-au emis dispoziţiile penale menţionate, privite astfel ca adecvate.
În raport de considerentele de mai sus, recursul petentului este nefondat, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, menţinându-se sentinţa atacată ca legală şi temeinică.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 173 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2105/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4555/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
