ICCJ. Decizia nr. 2258/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2258/2010
Dosar nr. 217/35/2010
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 317/ P din 6 noiembrie 2007, Tribunalul Bihor a hotărât următoarele:
I. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.Z.K., fiul lui l. şi L., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
II. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.A.J., fiul lui Ş. şi E., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 1101 corelat cu art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 1101 alin. (1) şi art. 863 C. pen. a obligat inculpatul ca pe toată durata termenului de încercare să se supună următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte periodic la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. b) – d) C. pen. pe care le impune în sarcina sa mai jos arătate;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de încercare, prin comunicare scrisă, după rămânerea definitivă a hotărârii.
III. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi lit. v) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. şi art. 74 lit. a) corelat cu art. 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.A.D., fiul lui V. şi A.L., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie la pedeapsa de: 2 ani închisoare.
În baza art. 1101 corelat cu art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 1101 alin. (1) şi art. 863 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe toată durata termenului de încercare să se supună următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte periodic la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. b) - d) C. pen. pe care le impune în sarcina sa mai jos arătate;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de încercare, prin comunicare scrisă, după rămânerea definitivă a hotărârii.
IV. În baza art. 221 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul L.P.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire la pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenţie.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat că partea vătămată l.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat că prejudiciul părţii civile l.Ş. de 50 lei a fost reparat prin restituire.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii V.Z.K., B.A.J. şi B.A.D. la plata a câte 500 lei fiecare şi pe inculpatul L.P.M. la plata a 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariile apărătorilor din oficiu din faza de urmărire penală C.E., de 450 lei, conform delegaţiilor şi din faza de judecată P.S., de 150 lei conform delegaţiei, P.F., de 150 lei, conform delegaţiei, P.C., de 150 lei conform delegaţiei şi B.V., de 150 lei conform delegaţiei, au fost avansate în favoarea Baroului de Avocaţi Bihor din fondurile M.J.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, fără dubiu, că inculpaţii B.A.l. şi B.A.D. au exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate l.Ş. pentru a sustrage bunuri de la aceasta, şi au sustras efectiv o geacă de piele, un telefon mobil marca A. şi suma de 500 RON; a rezultat, de asemenea, că inculpatul V.Z. a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate l.L. pentru a sustrage bunuri de la aceasta şi a sustras efectiv o geacă de piele, un telefon mobil marca N. şi suma de 50 RON. Vinovăţia inculpaţilor rezultă fără dubiu din modul în care s-au obiectivat aceste fapte. Astfel, inculpaţii au condus părţile vătămate intr-un loc retras, unde le-au atacat si le-au deposedat de bunuri; au determinat părţile vătămate să-i însoţească în acest loc sub pretextul de a căuta alte persoane cu care anterior a avut un scandal. Este evident că inculpaţii au preconizat şi au dorit să deposedeze părţile vătămate de bunurile pe care le deţineau asupra lor şi pe care să şi le însuşească.
În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului L.P., instanţa a reţinut că acesta a primit suma de 10 lei de la inculpatul V.Z., cunoscând împrejurarea că aceasta provine din săvârşirea de către ceilalţi 3 inculpaţi a infracţiunilor de tâlhărie asupra părţilor vătămate, şi totodată, în scopul de a obţine pentru sine un folos material, ilustrativă fiind sub acest aspect însăşi afirmaţia inculpatului, că i se părea firesc să primească bunuri sustrase de la victime, întrucât a mers pe acelaşi drum cu inculpaţii. în opinia instanţei, vinovăţia inculpatului L.P. se limitează strict la cele arătate mai sus, neputându-se reţine în sarcina vreo formă de participaţie la fapta de tâlhărie a celorlalţi inculpaţi. Deşi inculpatul V.Z. a susţinut în faţa instanţei că inculpatul L.P. i-ar fi instigat la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, afirmaţia sa nu se poate corela cu alte date din dosarul cauzei, în plus inculpatul V.Z. a avut în ce priveşte acest aspect, o poziţie oscilantă, ceea ce creează suspiciuni asupra sincerităţii sale. De asemeni, în momentul comiterii tâlhăriei, rezultă fără echivoc că inculpatul L.P. se afla la distanţă de ceilalţi inculpaţi, însăşi părţile vătămate care vorbesc doar despre aceştia din urmă, nepercepând prezenţa sa. Nu se poate reţine astfel vinovăţia sa în ce priveşte o eventuală complicitate morală, neexistând date care să obiectiveze o astfel de intenţie a inculpatului L., respectiv de încurajare a celor trei inculpaţi în momentul comiterii faptei. în plus, de la locul faptei, cei trei inculpaţi au plecat separat de inculpatul L.P., care i-a ajuns apoi din urmă. S-a reţinut în sarcina inculpatului L.P. şi dobândirea sumei de 10 lei şi nu a sumei de 150 lei, cum a declarat inculpatul V.Z. în faţa instanţei, întrucât atât partea vătămată cât şi inculpatul B.A.D. vorbesc doar de dobândirea sumei de 10 lei.
Faţă de cele arătate, instanţa a reţinut în drept următoarele:
Faptele inculpaţilor B.A.l. şi B.A.D. de a exercita violenţe asupra părţii vătămate l.Ş. şi urmare acestor violenţe de a sustrage bunuri de la partea vătămată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi lit. c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 74 lit. a) corelat cu art. 76 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe fiecare inculpat la câte o pedeapsa de cate 2 ani închisoare.
Fapta inculpatului V.Z., de a exercita violenţe asupra părţii vătămate l.L. şi, urmare acestor violenţe, de a sustrage bunuri de la partea vătămată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi lit. c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 74 lit. a) corelat cu art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Fapta inculpatului L.P.l. de a dobândi suma de 10 lei, cunoscând că aceasta sumă provine din săvârşirea infracţiunii de tâlhărie de către ceilalţi trei inculpaţi asupra părţilor vătămate, în scopul obţinerii pentru sine a unui folos material, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prevăzută şi pedepsită de art. 221 C. pen., text de lege în baza căruia instanţa a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat că partea vătămată l.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză - fila 10 dosar u.p.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat că prejudiciul părţii civile l.Ş. de 50 lei, rămas nerecuperat, a fost reparat prin restituire conform dovezii aflate la fila 16 dosar u.p.
B. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.A.J., solicitând instanţei a considera apelul ca fiind declarat în termen şi apoi a fi analizat.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că a fost plecat în străinătate, nu a avut cunoştinţă de proces şi a declarat apel abia când a fost arestat în străinătate. Prin prisma acestor elemente a solicitat a-i fi analizat apelul, ca fiind declarat în termenul prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 15/ A din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.A.J. împotriva sentinţei penale nr. 3127 din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului Bihor.
Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a constatat că în conformitate cu dispoziţiile art. 346 C. proc. pen. apelul poate fi considerat ca fiind declarat în termen, întrucât inculpatul a aflat de condamnarea sa în prezenta cauză abia după ce a fost arestat în altă cauză şi a declarat apel în 10 zile de la arestare.
A fost încarcerat în România la 11 februarie 2010.
Interogat fiind de către instanţa de apel inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Criticile inculpatului privind nelegalitatea hotărârii instanţei de fond au fost apreciate ca neîntemeiate, vinovăţia inculpatului fiind stabilită pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în raport de care s-a dat faptei săvârşite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare. De altfel, inculpatul a recunoscut împrejurările concrete în care, împreună cu alte persoane, a săvârşit infracţiunea de tâlhărie.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
C. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.A.J.
Pentru termenul din 9 iunie 2010, recurentul - inculpat, prin apărătorul ales, a depus declaraţia autentificată la B.N.P. C.L.C. sub nr. 1947 din 27 mai 2010, solicitând a se lua act de retragerea recursului declarat în cauză.
În aceste împrejurări, văzând şi dispoziţiile art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de declaraţia de retragere a recursului declarat de inculpatul B.A.J. împotriva Deciziei penale nr. 15/ A din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2239/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 994/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
