ICCJ. Decizia nr. 2274/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 2274/2010
Dosar nr. 3543/97/2009
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 298 din 9 noiembrie 2009 a Tribunalului Hunedoara au fost condamnaţi inculpaţii:
1. K.M. la:
- 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a menţinut starea de arest preventiva inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 mai 2009 la 09 noiembrie 2009.
În baza art. 94 din OUG nr. 194/2002 şi art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului K.M. în Turcia după executarea pedepsei.
2. B.F. la:
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.;
- 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiune a prev. de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a menţinut starea de arest preventiva inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 mai 2009 la 09 noiembrie 2009.
În baza art. 94 din OUG nr. 194/2002 şi art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului B.F. în Turcia după executarea pedepsei.
3. I.I. ş.
4. E.F. la:
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.;
- 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-au interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a menţinut starea de arest preventiva inculpaţilor şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 mai 2009 la 09 noiembrie 2009.
5. S.A.V. la:
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5), art. 81 şi art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 29 mai 2009 la 16 septembrie 2009.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.A.V. pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii B.F., I.I., E.F. şi S.A.V. să plătească statului câte 1.600 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare iar pe inculpatul K.M. la plata sumei de 2.000 lei cu acelaşi titlu.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul K.M., în sumă de 400 lei, s-a stabilit a fi achitat din fondurile M.J.L.C.
În baza art. 196 C. proc. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 178/1997 sa stabilit suma de 520,80 lei reprezentând plata onorariului cuvenit interpretului de limba turcă, dl. R.M., desemnat pentru inculpaţii B.F. şi K.M., sumă care va fi suportată din fondurile M.J.L.C.
În motivare instanţa a reţinut că pe teritoriul Turciei a funcţionat un grup infracţional organizat care în schimbul unor sume de bani, a racolat cetăţeni turci pe care îi transportau spre ţările Europei de Vest - în principal Germania - procurându-le documente, vize, mijloace de transport şi cazare cu ajutorul cărora cetăţenii turci pătrund în primă fază legal pe teritoriul unui stat membru U.E. - Bulgaria sau România - după care aceştia erau trecuţi fraudulos frontierele de stat bulgaro-române, româno-ungară, etc, spre Germania.
Existenţa acestui grup infracţional a fost probată prin declaraţiile martorilor R.H., T.K., T.D., A.E., K.S., Y.Ş., R.E. şi B.M., care au relatat detaliat modul în care au fost contactaţi pe teritoriul Turciei, sumele de bani date pentru a fi conduşi până în Germania şi prenumele sau poreclele persoanelor din Turcia care s-au ocupat de aceste activităţi (filele 188-203 dosar urmărire penală).
Aceiaşi martori au confirmat existenţa pe teritoriul României, în Bucureşti, a unor persoane care primesc şi cazează transfugi turci în apartamente proprietate privată, organizând grupuri de câteva persoane, îndrumate ulterior spre frontiera de vest a României, frontiera cu Ungaria, urmând să fie preluate de călăuze şi trecute fraudulos frontiera în Ungaria.
Identitatea persoanelor care primesc, cazează şi organizează transfugi turci nu a fost stabilită, aceste persoane nu au fost trimise în judecată în prezentul dosar, însă existenţa acestor persoane, constituite în grup organizat, este certă şi a rezultat din declaraţiile celor 8 martori nominalizaţi mai sus şi din prezenţa acestora în Deva, constituiţi în grup, pregătiţi în vederea continuării călătoriei spre Ungaria.
În ceea ce priveşte activitatea celor cinci inculpaţi trimişi în judecată:
Grupul constituit din cei opt martori nominalizaţi mai sus a fost trimis din Bucureşti la Deva, pentru a se afla mai aproape de frontiera cu Ungaria, urmând să fie preluat aici de cei cinci inculpaţi, dintre care I.I. are domiciliul în Ungaria - în scopul trecerii frauduloase a frontierei dintre România şi Ungaria.
Inculpatul K.M. şi inculpatul B.F. au parcurs distanţa Deva-Bucureşti împreună, cu un autoturism, aşa cum a rezultat chiar din declaraţiile lor în faza de urmărire penală şi în faţa acestei instanţe.
Instanţa a respins ca neprobată şi ilogică apărarea acestora
În sensul că au venit la Deva pentru a achita inculpatului I.I. o datorie de 1000 euro rezultată din acte de comerţ, întrucât audiat de instanţă, inculpatul K.M. a declarat că nu a avut asupra sa această sumă de bani, deplasarea celor doi inculpaţi pe ruta Bucureşti-Deva şi a inculpatului I.I. pe ruta Budapesta-Deva implica cheltuieli apropiate de cuantumul datoriei invocate, nu s-a prezentat factura restantă de 1000 euro, este ilogic ca cei doi comercianţi cu experienţă să nu poată regla o plată nesemnificativă ca sumă prin telefon, e-mail. transfer bancar, etc.
Cei doi inculpaţi s-au întâlnit la Deva cu inculpatul E.F., după care într-un bar, cei trei inculpaţi au preluat patru transfugi turci care au fost transportaţi cu autoturismul B. cu care au venit de la Bucureşti inculpaţii K.M. şi B.F., la pensiunea P. din Deva.
Aceste activităţi au fost urmări te şi filmate de organele de poliţie în baza unei autorizaţii de interceptare a unor imagini în mediu ambiental, fiind fixate în procesul verbal de la filele 30-41 din dosarul de urmărire penală.
Tot la pensiunea Pacific au fost transferaţi de la pensiunea F.C. din Deva alţi cetăţeni turci.
Împreună cu persoanele de cetăţenie turcă sosite la Deva cu trenul, la pensiunea P. a fost cazaţi de inculpaţii K.M., B.F. şi E.F. opt cetăţeni turci.
Aceste aspecte au rezultat din declaraţiile martorilor (cei opt turci R.H., T.K., T.D., A.E., K.S., Y.Ş., R.E. şi B.M. şi V.E., R.T., G.D.G.).
În data de 26 mai 2009, inculpatul I.I. a venit din Ungaria în România.
Inculpaţii E.F., K.M. şi B.F. au părăsit Deva şi s-au întâlnit cu inculpatul I.I. la popasul turistic V. din zona I., unde au pus la punct detaliile trecerii frauduloase a migranţilor turci peste frontiera româno-ungară. Din procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice a rezultat că inculpatul I.I. era persoana care organiza trecerea propriu-zisă peste frontieră a migranţilor.
Numele inculpatului E.F. este expres menţionat în aceste convorbiri interceptate (fila 103 dosar urmărire penală) rezultând că acesta cunoştea în detaliu toate datele operaţiunilor membrilor grupului infracţional organizat.
În seara de 27 mai 2009, inculpaţii E.F., K.M. şi B.F. au închiriat un microbuz cu care, sub supravegherea organelor de urmărire penală, care au infiltrat un investigator sub acoperire, au fost transportaţi pe ruta Deva-Lipova.
În gara Lipova, migranţii turci au fost transferaţi în două autoturisme şi transportaţi până în zona frontierei de vest, în vecinătatea municipiului Arad, de această operaţiune ocupându-se inculpatul S.A.V., care a închiriat cele două autovehicule şi a coordonat pe şoferii acestora.
Faţă de modul în care s-a desfăşurat deplasarea - noaptea, cu manevre de depistare a unei eventuale supravegheri operaţi ve, cu un autoturism destinat strict supravegherii traficului (în care nu au fost transportaţi niciunul din migranţi) instanţa nu a putut accepta scuza inculpatului S.A.V. în sensul că nu a realizat că participă la săvârşirea infracţiunii de călăuzire în vederea trecerii frauduloase a frontierei.
Faţă de împrejurarea că inculpatul S.A.V. nu a avut legături anterioare cu ceilalţi inculpaţi, iar în noaptea de 27/28 mai 2009 a acţionat punctual, fiind plătit cu 400 euro pentru această activitate unică, instanţa a concluzionat că acest inculpat nu a avut reprezentarea existenţei unui grup infracţional organizat care desfăşura activităţi infracţionale repetate, bine coordonate, astfel că faţă de acest inculpat s-a dispus achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
În apropierea P.C.T.F. Nădlac, migranţii turci au fost coborâţi din cele două autoturisme care îi preluaseră din gara Lipova şi lăsaţi să aştepte în zona unei benzinării. Întrucât nu au putut fi trecuţi peste frontieră, au fost preluaţi din nou de cele două autoturisme coordonate de inculpatul S.A.V. şi readuşi la Deva.
În dimineaţa următoare, inculpaţii K.M., B.F., I.I. şi E.F. au fost ridicaţi de organele de urmărire penală din barul C. din Deva, unde se aflau împreună (fila 176 şi urm. dosar urmărire penală).
Pe baza declaraţiilor de martori citate mai sus,, a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate (filele 46-57 dosar urmărire penală), procesele verbale de transcriere a unor convorbiri interceptate în mediu ambiental (filele 21-29 dosar urmărire penală), a procesului verbal întocmit de investigatorul cu identitate protejată (filele 30 şi urm. dosar urmărire penală), declaraţiile inculpaţilor, instanţa a concluzionat că inculpaţii K.M., B.F., I.I. şi E.F. se fac vinovaţi de faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi, în consecinţă, au fost condamnaţi.
Instanţa a observat că inculpaţii au acţionat pe o perioadă mare de timp, au creat un sistem de contacte transfrontalier din Turcia, până în Ungaria, că au roluri bine determinate, respectiv K.M. se ocupă de constituirea şi cazarea unor grupuri de migranţi la Bucureşti, inculpatul B.F. asigură transportul şi legătura dintre inculpaţi, inculpatul E.F. studiază terenul, asigură cazarea pe traseu şi cazarea migranţilor pe traseul dintre Bucureşti şi frontiera cu Ungaria, iar I.I. asigură trecerea migranţilor fraudulos peste frontiera româno-ungară, toate aceste activităţi fiind făcute cu acordul şi sub comanda inculpatului K.M.
S-a apreciat aşadar prezenţa unui grup infracţional organizat în sensul prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, este cert din probele expuse şi analizate mai sus că toţi cei cinci inculpaţi, K.M., B.F., I.I. şi E.F. şi, de această dată şi inculpatul S.A.V. au acţionat expres în scopul de a călăuzi pe martorii R.H., T.K., T.D., A.E., K.S., Y.Ş., R.E. şi B.M. spre frontiera româno-ungară, pe cate urma să o treacă fraudulos, inculpaţii făcându-se astfel vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, pentru care au fost condamnaţi.
Avându-se în vedere criteriile de individualizare a pedepselor, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), rolul efectiv jucat de către inculpaţi, instanţa a condamnat pe inculpaţi la următoarele pedepse:
- inculpatul K.M. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, având în vedere rolul său de coordonator al activităţii tuturor celorlalţi inculpaţi şi 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001.
- inculpatul B.F. la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., reţinându-se ca circumstanţă atenuantă conduita bună anterior săvârşirii faptei, lipsa antecedentelor penale, rolul mai redus decât cel al inculpatului K.M. şi posibilitatea ca acesta să fi fost motivat să se implice în activitatea infracţională şi de legăturile de familie cu inculpatul K.M.
Pentru infracţiunea prev.de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 inculpatul a fost condamnat la 1 an şi 8 luni închisoare cu reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., pentru aceleaşi considerente;
- inculpaţii I.I. şi E.F. au fost condamnaţi la câte 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. şi la câte 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., reţinându-se în favoarea acestora, ca circumstanţă atenuantă, lipsa antecedentelor penale şi conduita bună anterior săvârşirii faptelor;
- inculpatul S.A.V. a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., retinându-se în favoarea sa circumstanţa atenuantă determinată de conduita bună anterior săvârşirii faptei, sinceritatea de care a dat dovadă şi lipsa condamnări lor anterioare.
Pentru aceleaşi considerente, instanţa a apreciat că o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei este suficientă, motiv pentru care, faţă de inculpatul S.A.V. se va face aplicarea dispoziţiilor art. 81, 82 C. pen.
Având în vedere lipsa de respect faţă de valorile ocrotite de legea penală, gravitatea faptelor săvârşite, instanţa a apreciat că cei cinci inculpaţi sunt nedemni de a fi aleşi în funcţiile publice şi de a exercita funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev. de art. 64lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
Având în vedere că pedeapsa închisorii ce a fost aplicată inculpatului S.A.V. s-a suspendat condiţionat, în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la acest inculpat s-a dispus şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Cu privire la măsura arestării preventive a inculpaţilor K.M., B.F., I.I. şi E.F. în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., aceasta a fost menţinută, temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea şi menţinerea ulterioară a acestei măsuri subzistând.
Având în vedere că inculpaţii K.M. şi B.F., cărora statul român Ie-a permis accesul pe teritoriul său, stabilirea domiciliului pe teritoriul său, desfăşurarea unor activităţi comerciale şi Ie-a recunoscut drepturi în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenilor români, au dat dovadă de lipsă de respect faţă de legislaţia acestui stat, şi dovedind că prezintă pericol pentru ordinea de drept, în temeiul art. 94 din Legea nr. 194/2002 şi art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpaţilor B.F. şi K.M. în Turcia, după executarea pedepselor la care au fost condamnaţi.
Împotriva hotărârii au declarat apel inculpaţii I.I., E.F., B.F., K.M. şi S.A.V.
Inculpatul S.A.V. a declarat că îşi retrage apelul declarat depunând în acest sens înscrisul de la fila 84 din dosar.
Inculpatul B.F. a solicitat să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) şi d) C. proc. pen., întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de care a fost acuzat, singurul act comis de acesta constând în faptul că l-a transportat la Deva pe inculpatul K.
Inculpatul K.M. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de care a fost acuzat.
În subsidiar solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul I.I. şi E.F. au solicitat achitarea atât pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, invocând faptul că nu a existat un grup infracţional, inculpatul I.I. se afla în Deva pentru recuperarea sumei de 1.000 euro de la inculpatul K.M.
Prin Decizia penală nr. 15/ A din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală, au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaţilor I.I., E.F., B.F., K.M. şi s-a luat act de retragerea apelului inculpatului S.A.V.
S-a dedus preveneţia la zi pentru inculpaţii arestaţi preventive şi s-a menţinut starea de arest a acestora.
Au fost obligaţi apelanţii la câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate şi sub toate aspectele, instanţa a constatat că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a stabilit o corectă stare de fapt, pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată.
În esenţă, s-a reţinut că inculpaţii E.F., I.I., K.M. şi B.F., ultimii doi cetăţeni turci au preluat, cazat şi transportat un număr de 8 cetăţeni turci pe care i-au reunit la motelul P. din Deva, urmând ca, de aici să îi îndrume şi să-i călăuzească în vederea trecerii frauduloase a frontierei româno-maghiare.
În drept, fapta fiecăruiinculpat de a constitui un grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii de trafic de imigranţi, constituie infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003.
De asemenea, fapta fiecărui inculpat de a îndruma şi călăuzi mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, constituie infracţiunea de trafic de imigranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001. Cu toate că inculpaţii au negat constant comiterea infracţiunilor de care sunt acuzaţi, probele administrate dovedesc în mod cert implicarea apelanţilor în activitatea infracţională.
Probele la care Curtea de Apel a făcut referire constau îndeosebi în: declaraţiile martorilor migranţi (filele 188-203 dup), declaraţiile martorilor V.E., R.T., G.A.G., C.A.C., R.M.V., R.G., Y.M.M. şi Y. /filele 204-220 d.u.p.), procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, procesele verbale de identificare a cetăţenilor turci cazaţi la motelul F.C. şi la pensiunea P. procesul verbal de redare a mesajelor aflate în memoria telefonului mobil folosit de inculpatul I.I., precum şi activitatea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorilor autorizaţi în cauză.
Astfel, martorii migranţi R.H., T.K., T.D., A.E., K.S., Y.S., R.E. şi B.M. au relatat în detaliu modul în care s-au desfăşurat evenimentele atât pe teritoriul Turciei, cât şi în România.
Martorul R.H. (f. 188 dup) a relatat modul în care l-a întâlnit pe inculpatul K.M., într-un apartament din Bucureşti unde a fost cazat împreună cu alţi 8-9 cetăţeni turci (care doreau şi ei să -l treacă frontiera României), inculpat care venea aproape zilnic însoţit de inculpatul B.F. Aceeaşi doi inculpaţi i-au aşteptat pe migranţi la pensiunea P.
Martorul T.O. face referire în declaraţia sa tot la cei doi inculpaţi K.M. şi B.F., fiind aşteptat de aceştia în gara Deva şi condus la aceeaşi pensiune P.
Martorul declară expres faptul că inculpatul K. şi B. le-au spus că îi vor ajuta să ajungă unde vor.
Aceleaşi împrejurări sunt relatate şi de martorii emigranţi T.F., P.E., Z.Ş., A.E., K.S. şi B.M. (f. 193-202 d.u.p.).
Apărările inculpaţilor K.M. şi B.F. în sensul că s-ar fi deplasat la Deva pentru a achita inculpatului I.I. o datorie de 1.000 euro rezultată din acte de comerţ mai vechi, au fost înlăturate de instanţă, atât faţă de probele invocate mai sus, cât şi faţă de împrejurarea că susţinerile inculpaţilor nu sunt dovedite cu nici un mijloc de probă, suma despre a cărei plată s-a făcut vorbire nefiind găsită asupra inculpatului şi nu a fost emisă nicio factură care să constate datoria invocată.
Implicarea inculpaţilor E.F. şi I.I. în activitatea infracţională este dovedită atât prin declaraţiile martorilor (care fac referire la participarea unor persoane de cetăţenie română) care se coroborează cu procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate (f. 46-57 dup), procesele verbale de transcriere a unor convorbiri interceptate în mediul ambiental (f. 21-29 dup) şi procesul verbal întocmit de investigatorul cu identitate protejată (f. 30 şi urm. dup).
S-au exemplificat în acest sens discuţiile din 25 mai 2009, din cuprinsul cărora rezultă că cei doi inculpaţi se înţeleg ca inculpatul I.I. să vină la Deva şi apoi, în cursul aceleiaşi zile inculpatul I.I. îi comunică lui E.F. că la recepţia pensiunii P. aşteaptă doi migranţi pe care "să-i rezolve", E.F. răspunzându-i lui I.I. printr-un sms "Au ajuns i-au cazat".
Relevante sunt şi discuţiile din 26 mai 2009, I.I. comunicându-i lui E.F. faptul că a sosit în Deva şi inculpatul K.M., atrăgându-i totodată atenţia să fie atent ca migîanţii să nu fie supravegheaţi "Da, vezi să nu aibă ceva în spate când vin. înţelegi! Numai să ... când vin aici să nu aibă spate. Înţelegi tu?"
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.I., s-a reţinut şi faptul că la data de 28 mai 2009 a purtat discuţii cu o persoană necunoscută. Cu care a stabilit variante pentru trecerea frauduloasă a frontierei românoungare.
De asemenea, în discuţia telefonică din aceeaşi zi (ora 13,17 - fii. 103-104 d.u.p.) este expres menţionat numele lui E.F., rezultând că acesta cunoştea activitatea membrilor grupului infracţional.
Inculpatul E.F. s-a prezentat la 22 mai 2009 la pensiunea P. şi solicitând să discute cu proprietarul, a vorbit de fapt cu un colaborator autorizat faţă de care a recunoscut că se ocupă cu traficul cetăţenilor turci din România spre Germania şi Austria, că se ocupă de casarea migranţilor, că aceştia sosesc la locurile de cazare în grupuri mici de 2-4 persoane, pentru a nu stârni suspiciuni şi că aceştia se deplasează atât cu autoturisme cât şi cu trenul. Tot cu această ocazie a afirmat că urmează să sosească apoi 20 de persoane, cetăţeni turci (f. 21 şi următoarele dup).
Curtea a constatat astfel căprobeleadministrate dovedesc comiterea infracţiunilor de inculpaţii apelanţi, instanţa de fond pronunţând în mod corect condamnarea acestora.
În mod just s-a constatat că sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003. Din probele administrate rezultă cu claritate legăturile dintre inculpaţi, că aceştia au desfăşurat activităţile cu un scop precis determinat, atribuţiile acestora fiind distincte, unii ocupându-se de cazarea migranţilor, alţii de transportul acestora, iar alţii de trecerea frontierei României.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate coinculpaţilor, nu există cauze care să justifice diminuarea acestora, instanţa de fond dând eficientă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu referire atât la pericolul social al faptei(care este unul ridicat), cât şi în concret la persoana fiecărui inculpat, având în vedere contribuţia diferită la comiterea faptelor şi antecedentele penale ale acestora( în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.I.).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii B.F., K.M., I.I. şi E.F. pentru motivele arătate pe larg în practicarea prezentei decizii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate Înalta Curte reţine următoarele:
În ce priveşte infracţiunea prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aceasta incriminează iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.
Potrivit art. 2 lit. a) din aceeaşi lege, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane,care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul uneia sau mai multor infracţiuni grave.
Una dintre aceste infracţiuni grave este şi traficul de migranţi,pedepsită de art. 71 din OUG nr. 105/2001, care constă, în varianta tip, în racolarea,îndrumarea sau călăuzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum şi organizarea acestei activităţi.
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că cei patru inculpaţi au constituit în România un grup infracţional organizat, parte dintr-un grup infracţional transfrontalier al cărui lider se află în Turcia şi care în esenţă organiza activităţi de trecere frauduioaseă a frontierei de stat a României de către cetăţeni turci, care încearcă astfel să ajungă în spaţiul Schengen.
În cadrul acestui grup mai mare, activitatea membrilor din România consta în preluarea migranţilor, cazarea .transportul până în apropierea frontierei de vest şi trecerea acesteia în mod fraudulos.
Aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, în urma administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului,activitatea inculpaţilor nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, ci s-a desfăşurat în timp şi a implicat o organizare a acţiunilor infracţionale, fiecare având rolul său bine determinat.
Astfel, inculpatul K.M. se ocupa cu cazarea migranţilor în Bucureşti, inculpatul B.F. asigura transportul şi legătura dintre inculpaţi, inculpatul E.F. se ocupa cu cazarea pe traseul dintre Bucureşti şi zona de frontieră, iar inculpatul I. era cel care asigura trecerea frauduloasă a frontierei.
Toate aceste aspecte rezultă în principal din declaraţiile martorilor.inclusiv cele ale migranţilor, din procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice şi procesele-verbale care consemnează activităţile desfăşurate de către investigatorul acoperit şi colaboratorii autorizaţi, mijloace de probă care contrazic apărările pe care inculpaţii şi le-au făcut şi care în esenţă încearcă să acrediteze ideea că prezenţa lor la Deva a fost întâmplătoare şi că nu au avut nimic de-a face cu traficul de migranţi.
În ce priveşte infracţiunea prev.de art. 71 din OUG nr. 105/2001, pentru reţinerea acesteia în formă consumată nu este necesar să se realizeze efectiv trecerea frauduloasă a frontierei, fiind suficient, aşa cum este situaţia în speţă, să se fi comis măcar una dintre acţiunile prevăzute în mod alternativ (racolare, îndrumare, călăuzire sau organizarea vreuneia dintre acestea) subsumate însă unui scop comun, acela de trecere frauduloasă a frontierei de stat.
Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu este incident cazul de casare invocat de către inculpaţi în motivarea solicitării de achitare a lor pentru cele două infracţiuni, neexistând nicio gravă eroare în stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei lor;dimpotrivă, soluţia de condamnare a inculpaţilor îşi găseşte susţinere în probatoriul cauzei, neexistând nicio contradicţie între acesta şi concluzia la care au ajuns atât instanţa de fond, cât şi cea de apel.
Nici critica referitoare la individualizarea pedepselor nu este întemeiată.în ciuda conduitei lor procesuale şi a gradului de pericol social concret al faptelor săvârşite, inculpaţii (cu excepţia lui K.M.) au beneficiat de circumstanţa atenuantă a bunei conduite anterior comiterii faptelor, constând în principal din lipsa antecedentelor penale, ceea ce a condus la stabilirea unor pedepse sub minimul special.
Atât în cazul acestor inculpaţi, cât şi a inculpatului K.M., Curtea apreciază că nu există nicio justificare pentru clemenţa solicitată instanţei de recurs, căci prin reducerea cuantumului pedepselor nu s-ar mai putea realiza nici funcţia de constrângere şi nici cea de reeducare înscrise în art. 52 C. pen.
Singura critică întemeiată dintre cele formulate de inculpaţi în recurs are în vedere măsura expulzării dispuse împotriva inculpatului B.F.
Curtea reţine că această măsură de siguranţă are un caracter facultativ,urmărind înlăturarea unei stări de pericol ce decurge din prezenţa condamnatului pe teritoriul ţării şi după executarea pedepsei principale.
În aplicarea acestei măsuri trebuie avută în vedere nu doar gravitatea infracţiunii săvârşite, ci şi consecinţele pe care ea le-ar putea avea pentru condamnat şi familia acestuia.
Din înscrisurile prezentate în faţa Înaltei Curţi rezultă că acesta este căsătorit cu o româncă, cu care are un copil minor în vârstă de 8 ani, situaţie în care prin luarea măsurii expulzării s-ar încălca dispoziţiile art. 8 din C.E.D.O., datorită inexistenţei unei proporţionalităţi între măsură şi ţelul urmărit; executa rea unei asemenea măsuri afectează viaţa de familie a condamnatului, fie că este vorba despre deplasarea soţiei şi a copilului minor, cu titlu definitiv, într-un stat a cărui limbă nu o cunosc şi cu care nu au legături (ceea ce ar crea dificultăţi de adaptare şi ar impune escaladarea unui mare număr de obstacole practice şi juridice, vezi cauza B. c. Franţa), fie că familia condamnatului optează pentru rămânerea în ţara de origine.
În aceste limite, recursul inculpatului B.F. este fondat şi va fi admis.fiind incident cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., cauza rejudecată conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,iar măsura expulzării acestuia înlăturată.
În cazul celorlalţi inculpaţi, recursurile lor vor fi respinse ca nefondate conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Va fi dedusă prevenţia la zi pentru toţi recurenţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat B.F. împotriva Deciziei penale nr. 15/ A din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală.
Casează Decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 298 din 9 noiembrie 2009 a Tribunalului Hunedoara, numai cu privire la dispoziţia de expulzare a inculpatului B.F., pe care o înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei sus-menţionate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi K.M., I.I. şi E.F. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 29 mai 2009 la 10 iunie 2010.
Obligă recurenţii inculpaţi K.M. şi E.F. la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Obligă recurentul inculpat I.I. la plata sumei de 275 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea recurentului inculpat B.F., în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul M.J.
Onorariul interpretului de limba turcă desemnat pentru recurenţii inculpaţi K.M. şi B.F. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 843/2010. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3289/2010. Penal → |
|---|
