ICCJ. Decizia nr. 2514/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2514/2010
Dosar nr. 509/42/2009
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 7 de la 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 509/42/2009, în baza dispoziţiei art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., tentativă la infracţiunea de înşelăciune, faptă din data de 28 noiembrie 2008 a fost condamnată inculpata V.D., fiica lui G. şi E., la pedeapsa principală de 3 luni închisoare.
Conform dispoziţiilor art. 71 C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepţia dreptului de a alege, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate, pe durata unui termen de încercare calculat conform art. 82 C. pen., ca fiind compus din durata pedepsei, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, fiind deci de 2 ani şi 3 luni.
Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii din nou a unei infracţiuni pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a constatat că persoana vătămată L.G. nu exercită acţiune civilă în procesul penal, fapta neproducându-i nici un prejudiciu.
În baza dispoziţiilor art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sume de 270 lei către persoana vătămată L.G., cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând cheltuieli de transport.
Conform art. 192 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 665/P/2008 din 12 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei V.D., fiica lui G. şi E., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut, în fapt, în sarcina inculpatei că, la data de 28 noiembrie 2008 în calitate de avocat în cadrul Baroului Dâmboviţa, folosindu-se pe nedrept de funcţia şi numele lui D.V. (şeful departamentului administrativ din cadrul Tribunalului Dâmboviţa), dar uzând şi de o prezentare mincinoasă a realităţii, a încercat să obţină de la martorul L.G. din comuna Ulmi, judeţul Dâmboviţa, suma de 1.600 euro în vederea întreprinderii unor aşa-zise demersuri pentru angajarea respectivului pe un post de conducător auto în cadrul menţionatei instanţe.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.V., şeful compartimentului administrativ în cadrul Tribunalului Dâmboviţa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la înşelăciune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de acesta.
În cursul urmăririi penale au fost administrate probatorii cu: procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatei, proces-verbal de consemnare a plângerii şi denunţul oral, declaraţia şi denunţul martorului L.G., planşele foto întocmite de către lucrătorii de poliţie, tabelul avocaţilor definitivi din Baroul Dâmboviţa, lista abonaţilor la telefonia fixă a oraşului Pucioasa, ordonanţa nr. 665/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cazierul judiciar al inculpatei V.D., procesul-verbal privind conţinutul discuţiei purtate de către denunţătorul L.G. şi inculpata V.D. în momentul realizării flagrantului, încheierea din 02 decembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în Dosarul nr. 1267/42/2008, fotocopiile actului de identitate, declaraţiile martorului D.V., declaraţiile inculpatei, aceasta recunoscând comiterea faptei şi descriind pe larg contextul în care a fost săvârşită.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate probatorii cu depoziţia martorului L.G., această persoană fiind audiată în calitate de martori, dat fiind împrejurarea că nu a înţeles să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată şi cu atât mai puţin de parte civilă, potrivit dispoziţiilor art. 82 C. proc. pen. Acesta nu a formulat nici un fel de pretenţii civile în cauză, solicitând acordarea doar a cheltuielilor judiciare reprezentate de costul transportului la instanţă, sens în care a depus bonuri fiscale pentru carburant.
Audiată fiind în cursul cercetării judecătoreşti, inculpata a recunoscut fapta ce formează obiectul judecăţii, precum şi vinovăţia sa, neformulând nici un fel de solicitări în apărare, solicitând numai administrarea de probatorii în circumstanţiere.
Examinând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a constatat existenţa faptei şi vinovăţia inculpatei, după cum a arătat în continuare:
La data de 26 noiembrie 2008, în jurul orelor 09,00 inculpata V.D. a fost transportată cu maşina din centrul oraşului Pucioasa, de către martorul-denunţător L.G., zis B. în vârstă de 28 ani. Martorul conducea autoturismul personal, marca F., iar inculpata dorea să ajungă la Tribunalul Dâmboviţa.
Pe durata deplasării, între inculpată şi martor s-au purtat discuţii în contextul cărora martorul L.G., înţelegând că inculpata are o serie de cunoştinţe, a rugat-o pe aceasta să-l ajute să se angajeze ca şofer. Inculpata a promis să-l ajute şi a cerut în acest sens numărul personal de telefon mobil pe care martorul i l-a dat.
Astfel, la data de 26 noiembrie 2008, aproximativ orele 16,00, de pe telefonul fix de la domiciliu, inculpata a fost cea care l-a apelat pe L.G., propunându-i să se întâlnească a doua zi dimineaţa în faţa cinematografului din Pucioasa şi să aibă asupra lui, în copie, mai multe documente personale necesare pentru angajare.
Cei doi s-au întâlnit conform celor convenite, iar inculpata l-a invitat pe martor la domiciliul său situat în apropiere, spre a discuta pe marginea posibilei sale angajări.
Aici, inculpata l-a abordat pe martori întrebându-l câţi bani este dispus să dea pentru angajare. După ce a declinat oferta martorului ce afirmase că are disponibil 200 euro şi 400.000 lei vechi, inculpata a afirmat că a vorbit pentru el cu un anume domn V., director al Serviciului de aprovizionare la Tribunalul Dâmboviţa", care ar fi fost de acord să-l angajeze contra unei sume de 1.600 euro după ce era, în persoană a negociat o reducere de la 2.500 euro (fila 4, 107 verso dosar urmărire penală).
Postul pe care urma să se facă angajarea era cel de „şofer la Tribunalul Dâmboviţa, la aprovizionare."
În vederea angajării pe acest post, inculpata i-a explicat modul în care urma să se desfăşoare lucrurile în continuare: martorul trebuia să-i procure ei imediat sau oricum în cel mai scurt timp, cei 1.600 euro pe care ar fi urmat să-i plaseze mai departe acelui domn V. ce trebuia să-i împartă şi cu un judecător, membru al comisiei ce trebuia să-l examineze pe el pentru a obţine postul. I-a mai spus că va începe munca pe 15 ianuarie 2009, că va câştiga lunar aproximativ 1.500 lei, că a mai „angajat prin aceeaşi metodă tot acolo alte două persoane, că-l va însoţi la examinare, care va consta doar într-un interviu şi că-i va întocmi un curriculum vitae."
La data de 27 noiembrie 2008 martorul i-a telefonat inculpatei, anunţând-o că nu dispune de suma de bani necesară, dar aceasta i-a solicitat ca până la sfârşitul zilei să procure cel puţin suma de 500 euro pentru a fi remişi persoanei intermediare, pentru a fi păstrat postul.
Cei doi au fixat, la iniţiativa inculpatei, o nouă întâlnire, în cursul aceleiaşi zile, la sediul Judecătoriei Pucioasa.
Însă, devenind suspicios martorul s-a deplasat la poliţie, denunţând fapta, astfel încât a fost declanşată o supraveghere operativă a inculpatei.
Sub supravegherea operativă a organelor de poliţie, L.G. s-a întâlnit în faţa Judecătoriei Pucioasa cu inculpata, în autoturismul personal (filele 8,9 dosar urmărire penală).
Organele de poliţie au realizat o înregistrare video de la distanţă identificând-o acum pe inculpată în persoana avocatei V.D. (filele 10-14 dosar urmărire penală).
Inculpata a discutat cu martorul L.G. în maşina acestuia din urmă, conversaţia a fost înregistrată în secret şi din proprie iniţiativă de către martor cu ajutorul unui reportofon împrumutat de la un prieten.
Convorbirea a şi fost redată sub forma unui proces-verbal şi a conturat intenţia inculpatei de inducere în eroare a martorului denunţător (filele 15-18 dosar urmărire penală).
În urma acestei discuţii, cei doi s-au înţeles să se întâlnească a doua zi, după orele 14,00 şi până în orele 16,00, moment până când banii trebuiau obţinuţi şi daţi domnului V. de la Tribunalul Dâmboviţa.
Urmare actelor premergătoare efectuate pe marginea denunţului lui L.G., Poliţia oraşului Pucioasa a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa cu propunere de declinare a cauzei astfel formate la nivelul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, având în vedere calitatea suspectei, aceea de avocat şi indiciile cu privire la săvârşire infracţiunii de trafic de influenţă (filele 21, 22 dosar urmărire penală).
După înregistrarea cauzei la nivelul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti ca urmare a declinării competenţei, martorul L.G. a fost din nou audiat în amănunt, ocazie cu care şi-a menţinut în totalitate denunţul şi declaraţia iniţială (filele 24-27 dosar urmărire penală).
Începând cu orele 17,00 s-a procedat la autorizarea provizorie, pe o durată de 48 de ore, a interceptării convorbirilor purtate prin intermediul telefoanelor mobile ale martorului şi inculpatei V.D.
Prin încheierea din data de 02 decembrie 2008 Curtea de Apel Ploieşti a dispus (fila 133-134 dosar urmărire penală), conform art. 912 alin. (3) C. proc. pen., confirmare ordonanţei nr. 665/P/2008 emisă de procuror privind autorizarea provizorie asupra interceptării de sunete şi imagini în legătură cu realizarea momentului operativ din data de 28 noiembrie 2008.
La această dată, inculpata a fost surprinsă în flagrant, în timp ce primea de la martor suma de 1.600 euro, care în prealabil, potrivit procesului-verbal de la fila 109 dosar urmărire penală, au fost inventariaţi şi marcaţi cu substanţă chimică de culoare galben-fluorescentă, cu inscripţia „înşelăciune".
În drept, fapta învinuitei V.D., săvârşită în condiţiile stării de fapt expusă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în forma atipică a tentativei, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., deoarece executarea rezoluţiei infracţionale a inculpatei a fost întreruptă.
Esenţiale în stabilirea acestei încadrări juridice a faptei sunt, atât faptul că persoana - numitul D.V. - ce ar fi urmat să efectueze angajarea nu avea, potrivit dispoziţiilor legale, în atribuţiile sale de serviciu, nici un fel de aspecte de acest gen, recrutarea personalului efectuându-se doar pe bază de concurs, desfăşurat la nivelul instanţei superioare ierarhic, de către o comisie în competenţa căreia nu poate face parte persoana nominalizată de către inculpată, precum şi faptul că inculpata a urmărit să obţină de martorul denunţător un avantaj de ordin patrimonial. Aşa cum a recunoscut în mod constant în declaraţiile sale, inculpata traversa o perioadă instabilă financiar, aceasta fiind motivaţia şi scopul faptei, latura subiectivă fiind circumscrisă aşadar strict urmării imediate specifice infracţiunii de înşelăciune, aceea de obţinere pentru sine a unui folos material injust.
În temeiul acestui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatei, iar la individualizarea sancţiunii s-au avut în vedere criteriile expuse la art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei, modul şi împrejurările de comitere, calitate inculpatei, dar şi circumstanţele personale ale acesteia, constând în lipsa antecedentelor penale (condiţie indispensabilă de altfel exercitării profesiei de care s-a folosit la săvârşirea faptei), vechimea acesteia în profesie, precum şi conduita procesuală sinceră de care a dat dovadă pe întreg parcursul procesului penal şi comportamentul onest în comunitatea locală, aşa cum a reieşit din caracterizările de la filele 53-54 dosar fond.
În raport de acestea, curtea de apel a aplicat inculpatei o pedeapsă situată la limita minimă prevăzută de textele legale incriminatoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, conform art. 81 C. pen., apreciindu-se că prin această modalitate de executare, scopul preventiv-educativ şi sancţionator avut în vedere de legiuitor a fost în mod eficient atins.
Conform dispoziţiilor art. 71 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, cu excepţia dreptului de a alege, lit. b) şi lit. c) C. pen., ultima dintre acestea dată fiind calitate inculpatei de care s-a folosit la săvârşirea faptei.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a constatat că persoana vătămată L.G. nu a exercitat acţiune civilă în procesul penal, fapta neproducându-i nici un prejudiciu.
În baza dispoziţiilor art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 270 lei către persoana vătămată L.G., cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând cheltuieli de transport, justificare potrivit bonurilor de combustibil de la filele 14 şi 21 dosar fond.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs inculpata V.D., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 6502 la 23 februarie 2010, adresa Curţii de Apel Ploieşti, prin care se comunică trimiterea alăturată pentru a fi ataşate dosarului două corpuri delicte (2 CD-uri), aflate în plicuri distincte (fila 5 dosarul Înaltei Curţi), la care au fost anexate procesele-verbal din 12 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, procesul-verbal privind conţinutul discuţiei purtate denunţătorul L.G. şi învinuita V.D. în momentul realizării flagrantului (filele 6-11 dosarul Înaltei Curţi).
De asemenea, la dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 10772 la 30 martie 2010 o cerere formulată de recurenta inculpatei V.D. prin care a solicitat acordarea unui nou termen, întrucât din motive medicale nu se poate prezenta la termenul din 1 aprilie 2010, anexând şi o adeverinţă medicală, aflate la filele 21-22 dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de judecată de la 1 aprilie 2010, în recurs, Înalta Curte a apreciat ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurenta inculpată pentru a i se da posibilitatea să se prezinte în faţa instanţei, amânând cauza la 13 mai 2010, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la fila 24 dosarul Înaltei Curţi.
La dosarul cauzei a fost depusă o cerere formulată de recurenta inculpată V.D. şi trimisă prin fax (fila 32 dosarul Înaltei Curţi), prin care a solicitat desemnarea unui apărător din oficiu, întrucât posibilităţile sale materiale nu-i permit un apărător ales.
La termenul de judecată de la 13 mai 2010, Înalta Curte faţă de lipsa apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, asistenţa juridică fiind obligatorie în cauză a amânat cauza la 24 iunie 2010 şi a dispus efectuarea unei adrese la Baroul Bucureşti în vedere desemnării unui apărător din oficiu, aşa cum rezultă din încheierea de la acea dată, aflată la fila 33 dosarul Înaltei Curţi.
La dosarul cauzei a fost depusă delegaţia pentru asistenţă juridică obligatorie cu nr. 019595 a doamnei avocat G.N. pentru inculpata V.D., emisă la 10 iunie 2010, aflată la fila 40 dosarul Înaltei Curţi.
La dosarul cauzei a fost depusă o cerere formulată de recurenta inculpată V.D., prin care aceasta a solicitat că până la mandatarea legală a apărătorului numit din oficiu, a se lua act că renunţă la calea de atac a recursului, sens în care nu îl mai susţine şi nu îl motivează şi acordarea unui termen pentru depunerea mandatului, cerere aflată la fila 41 dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de astăzi, la apelul nominal făcut în şedinţă publică a lipsit recurenta inculpată V.D., aflată în stare de libertate, pentru apărarea sa prezentându-se apărător desemnat din oficiu, avocat G.N., procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a referit că recurenta inculpată a depus o cerere la dosar prin care solicită să se ia act de retragerea recursului.
Apărătorul recurentei inculpate a solicitat a se lua act de retragerea recursului declarat de recurenta inculpată.
Reprezentantul M.P. a pus concluzii în sensul de a se lua act de manifestarea de voinţă a recurentei inculpate.
Înalta Curte, în raport cu declaraţia recurentei inculpate V.D., în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, în baza art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurenta inculpată V.D. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de recurenta inculpată V.D. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4593/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2517/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
