ICCJ. Decizia nr. 2234/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2234/2010
Dosar nr. 2426/111/2008
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98/ P din 2 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Satu Mare s-au respins cererile formulate de inculpaţii l.F. şi L.A.N. de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina lor, din infracţiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat a fost condamnat inculpatul L.A.N., fiul lui I.N. şi M., la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu privare de libertate, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedepse accesorii.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o dorată de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat a fost condamnat inculpatul I.F.E., fiul lui R. şi N., la o pedeapsă de 8 ani închisoare cu privare de libertate, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedepse accesorii.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o dorată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998-999 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţii civile S.B.D., suma de 1.112 lei pretenţii civile, suma de 100.000 lei reprezentând daune morale, suma de 2.380 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocat.
S-a constatat că partea vătămată Spitalul clinic judeţean de Urgenţă Cluj Napoca nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu P.F. şi P.M. în sumă de câte 100 lei se vor avansa din fondul M.J.
A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 1500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 25 aprilie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor L.A.N. şi I.F.E., ambii pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că la data de 31 martie 2007, în jurul orelor 17,00, folosind bâte de baseball au lovit pe partea vătămată S.B.D., mai mult în zona capului, iar dacă acesta nu s-ar fi apărat ţinând mâinile în acea zonă, i-ar fi fost fracturată cutia craniană, cu consecinţe imprevizibile, astfel că a suferit leziuni care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii.
În cauză au fost administrate probe, respectiv acte medico-legale, plângerea părţii vătămate, declaraţia părţii vătămate, constituirea de parte civilă, declaraţiile martorilor Z.Z., M.D., P.S., Z.E.E., B.N., S.E., V.V., C.V., D.I., M.M.M., G.S.G., G.R.D.I.R., planşe foto pentru recunoaştere şi proces verbal, testul poligraf, referate de evaluare, caziere judiciare.
Din probele menţionate s-a reţinut că la data de 31 martie 2007, în jurul orelor 17,00, partea civilă S.B.D. s-a aflat împreună cu martorii M.M., Z.Z., Z.E., M.D. şi P.S. pe terasa restaurantului V. de la popasul turistic P.C., jud. Bihor pentru a servi masa. Nici una dintre aceste persoane nu a consumat băuturi alcoolice întrucât erau cu motocicletele şi cu o maşină. La un moment dat, o maşină marca M.L. de culoare roşie condusă de inculpatul L.A.N., lângă care în dreapta se afla inculpatul I.F.E. a întors pe DN Cluj-Oradea, tăind linia continuă şi calea unui motociclist care venea din spate, existând pericolul accidentării acestuia, din care cauză, între şoferul autoturismului şi motociclist a avut un schimb de cuvinte, după care motociclistul a plecat spre Oradea.
Grupul în care se afla partea civilă a reproşat şoferului autoturismului că a efectuat o manevră neregulamentară şi că ar fi trebuit să-şi ceară scuze de la motociclist.
În timp ce inculpatul L.A.N. stătea în faţa maşinii şi vorbea la telefon, celălalt inculpat a rămas în autoturism unde, pe bancheta din spate se aflau două persoane de sex feminin, rămase neidentificate şi pe care, conform declaraţiilor inculpaţilor, le-au transportat până în P.C., de ocazie.
Apoi, inculpatul L.A.N. a întors maşina pe partea unde stătea partea civilă la terasă şi la scurt timp a apărut o altă maşină, marca S.L. tot de culoare roşie din care au coborât mai mulţi tineri având bâte de baseball şi împreună cu cei doi inculpaţi, care au luat şi ei câte o bâtă de baseball din portbagajul maşinii s-au îndreptat spre terasa unde se afla partea civilă cu grupul de prieteni.
Anticipând că tinerii sunt puşi pe scandal, partea civilă s-a ridicat de la masă şi încercând să-i liniştească şi-a declinat identitatea spunând că este ofiţer de poliţie. în acel moment agresorii în fruntea cărora se afla inculpatul L.A.N. s-au îndreptat spre el şi au început să-l lovească cu bâtele, vizând în special zona capului din care cauză, partea civilă şi-a ridicat mâinile pentru a se apăra, astfel că a fost lovită peste mâini, fiindu-i fracturată mâna stângă.
De menţionat că partea civilă era îmbrăcată cu un tricou deoarece şi-a lăsat peste mijloc geaca de la costumul de motociclist, iar pe cap nu purta nimic şi cu toate că a primit o lovitură şi peste picioare, nu a căzut ci s-a ghemuit la pământ.
Unul dintre agresori şi-a pierdut bâta şi a luat un scaun pe care l-a aruncat dar nu a nimerit pe nimeni.
În apărarea părţii civile a intervenit martorul M.M. care a fost lovit de agresori, însă având costumul de motociclist nu a simţit loviturile şi nu a avut nevoie de îngrijiri medicale.
Totul s-a desfăşurat foarte repede şi a durat până când inculpatul L.A.N. a dat semnalul de plecare, el urcându-se în autoturism împreună cu inculpatul I.F.E., iar ceilalţi agresori în celălalt autoturism.
Părţii civile i s-au acordat îngrijiri sumare, dar acuza dureri la nivelul mâinii.
Fiind anunţate organele de poliţie, acestea s-au deplasat la faţa locului, după care partea civilă împreună cu martorii M.M., Z.E. şi M.D. s-au prezentat la Postul de poliţie Bratca unde au dat declaraţii şi unde s-a prezentat şi inculpatul I.F.E. împreună cu tatăl său.
Între declaraţiile inculpaţilor au existat numeroase contradicţii şi nici unul nu a recunoscut că a participat la agresarea părţii civile, cu toate că martorii oculari i-au identificat şi au declarat că ambii au fost înarmaţi cu câte o bâtă de baseball şi au lovit-o pe partea civilă, fără însă a putea preciza numărul de lovituri aplicate întrucât totul a durat foarte puţin şi cei prezenţi au fost în stare de şoc, nevenindu-le să creadă ce se întâmplă.
Ceilalţi agresori nu au fost identificaţi, iar martorii au declarat că au fost în număr de 2 până la 5, fără însă să fie cunoscuţi de cineva.
Ca urmare a loviturilor primite, partea civilă a prezentat leziuni vindecabile în 50-55 zile de îngrijiri medicale, fiind diagnosticat cu „politraumatism prin agresiune, fractură cominutivă 1/3 mediodistală cubitus stâng prin mecanism direct, contuzie forte umăr stâng, contuzie forte hemitorace stâng cu echimoză cu diametru de aproximativ 10 cm., plagă contuză cot stâng, echimoză de aproximativ 6 cm. în regiunea frontală dreapta". Loviturile primite de partea civilă, cui toate că nu i-au pus în pericol viaţa, vizând zona capului, o zonă vitală, puteau provoca moartea acesteia în situaţia în care nu şi-ar fi protejat capul cu mâinile.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a respins cererile inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice din tentativă de omor în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
La individualizarea pedepselor inculpaţilor s-au avut în vedere împrejurările în care s-a comis fapta şi gravitatea deosebită a acesteia, atitudinea nesinceră a inculpaţilor deşi s-a făcut dovada că au participat la agresarea părţii civile, inculpatul L.A.N. dovedindu-se chiar ca un lider al unui grup de tineri bine organizat.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul L.A.N. a criticat hotărârea instanţei de fond în sensul că organul de urmărire penală i-a încălcat dreptul la apărare, ne încunoştiinţând apărătorul ales despre data şi ora efectuării unor acte de urmărire penală, ceea ce atrage nulitatea absolută a activităţii procurorului; eludarea de către procuror a prevederilor art. 116 C. proc. pen. privind procedura expertizei întrucât a dispus efectuarea expertizei anterior începerii urmăririi penale ceea ce atrage nulitatea absolută a actului. A mai fost invocată nulitatea absolută a procesului verbal din 21 aprilie 2008 şi a majorităţii actelor de urmărire penală, pentru care s-a solicitat restituirea cauzei la procuror.
S-a mai criticat hotărârea instanţei de fond cu privire la stabilirea situaţiei de fapt şi a încadrării juridice, solicitând achitarea inculpatului, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen.
Inculpatul I.F.E. a criticat hotărârea instanţei de fond cu privire la publicitatea şedinţei de judecată, cu privire la încadrarea juridică dată faptei, cu privire la situaţia de fapt, susţinând că participarea sa la comiterea faptei nu a fost dovedită, solicitând achitarea.
Ambii inculpaţi au criticat hotărârea şi cu privire la latura civilă, susţinând că daunele acordate sunt nejustificate.
Prin Decizia penală nr. 81/ A din 22 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii L.A.N. şi I.F.E. împotriva sentinţei penale nr. 98 din 2 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor pe care a desfiinţat-o în sensul că a redus pedeapsa aplicată inculpatului L.A.N. la pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare, iar pedeapsa aplicată inculpatului I.F.E. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a limitat conţinutul pedepselor accesorii şi complementare la ipoteza prevederilor de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut în ce priveşte recursul declarat de inculpatul L.N.A. că nu s-au constatat încălcări ale dreptului la apărare, din materialul de urmărire penală rezultând că ulterior începerii urmăririi penale, toate declaraţiile luate şi activităţile efectuate sunt n conformitate cu dispoziţiile legale, la care a participat apărătorul desemnat din oficiu, delegaţia apărătorului ales nefiind la dosar.
De asemenea, criticile privind procedura efectuării expertizei s-au dovedit a fi nefondate, atâta vreme cât nu există o dispoziţie legală care să sancţioneze efectuarea unei astfel de probe în afara cadrului procesual, nefiind incidente dispoziţiile art. 197 C. proc. pen.
S-a mai arătat că neconsemnarea în declaraţiile testimoniale a orei de începere şi de încheiere a declaraţiilor martorilor, nu constituie un motiv de nulitate absolută, iar în ce priveşte procesul verbal din 21 aprilie 2008 s-a arătat că împrejurarea că nu este semnat pe fiecare pagină, la sfârşit existând semnăturile tuturor participanţilor procesuali, nu este un caz de nulitate.
S-a constatat de către instanţa de apel că cererea de restituire a cauzei la procuror este lipsită de fundament juridic, situaţiile de acest gen fiind reglementate în mod expres de dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen.
În ce priveşte criticile formulate de recurentul inculpat I.F.E. s-a arătat că şi acestea sunt nefondate. S-a arătat că termenul de pronunţare a unei hotărâri, adus la cunoştinţa părţilor de către judecător, părţilor, oral sau inserat în condica de şedinţă are un caracter de recomandare, iar nerespectarea acestuia nu poate atrage sancţiunea nulităţii absolute pe considerentul încălcării dispoziţiilor referitoare la publicitatea şedinţei de judecată.
În legătură cu critica formulată de inculpaţi privind încadrarea juridică dată faptelor, s-a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă vinovăţia inculpaţilor, apreciindu-se în mod corect şi încadrarea juridică dată infracţiunilor săvârşite.
S-a reţinut că ambii inculpaţi au aplicat lovituri victimei, folosind corpuri contondente, zonele vizate fiind vitale, în special capul, iar intensitatea acestora materializată în leziunile grave prezentate, ca urmare a unor activităţi de apărare, evidenţiază intenţia de a ucide a inculpaţilor.
Având în vedere elementele concrete ale cauzei, natura conflictului între părţi pornit de la un incident în trafic, instanţa de apel a apreciat că se impune reducerea pedepselor fiecărui inculpat.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii.
Inculpatul L.N.A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea dosarului la parchet pentru refacerea urmăririi penale întrucât toate actele de procedură efectuate după data de 15 aprilie 2008 sunt lovite de nulitate absolută, fiind întocmite în lipsa apărătorului ales al inculpatului.
S-a mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond întrucât hotărârile pronunţate în cauză nu sunt motivate cu privire la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, nu s-a pus în discuţia părţilor desistarea prevăzută de art. 22 C. pen. întrucât din probe rezultă că inculpatul L. a fost cel care a solicitat încetarea agresiunii, iar pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor se află în curs de instrumentare Dosarul nr. 430/P/2008 privind pe inculpaţii T., B. şi M., constituit ca urmare a disjungerii de prezenta cauză, iar faţă de declaraţiile date în acest dosar, se conturează o nouă situaţie de fapt. S-a mai arătat că hotărârile nu au motivat acordarea despăgubirilor civile în special a daunelor morale către partea civilă.
A mai solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen. şi reţinerea art. 22 C. pen. privind desistarea, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, iar în subsidiar, reţinerea stării de provocare din partea părţii vătămate.
Recurentul inculpat I.F.E. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi achitarea întrucât nu se face vinovat de lovirea părţii civile, vinovaţi fiind numiţii B.A.M. şi T.I., cercetaţi în dosarul disjuns din prezenta cauză, iar în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării în complicitate la infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 26 raportat la art. 181 C. pen.
A mai criticat hotărârea atacată şi cu privire la pedeapsa aplicată, solicitând suspendarea executării acesteia.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Recurentul inculpatul L.A.N., a solicitat trimiterea dosarului la organul de urmărire penală întrucât toate actele de urmărire penale sunt lovite de nulitate absolută, nefiind întocmite în prezenta apărătorului ales al inculpatului şi a fost vătămat în dreptul de a administra probe în apărare;
A mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.); nu s-a pus în discuţia părţilor incidenţa dispoziţiilor art. 22 C. pen.; instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.); greşita încadrare juridică dată faptei (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.) şi în cauză s-a făcută o greşită aplicare a legii cu consecinţa încadrării juridice greşite şi încălcarea principiilor procesului penal, (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.)
În subsidiar a solicitat să se aibă în vedere că a fost provocat de partea vătămată care prin comportamentul său a adus atingere demnităţii inculpatului.
Recurentul inculpat I.F.E. a criticat hotărârea atacată cu privire la greşita condamnare a sa, cu privire la încadrare juridică dată faptei în aceea de tentativă de omor şi cu privire la pedeapsa aplicată, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen.
În ce priveşte primul motiv de recurs invocat de inculpatul L.N.A., se constată că în faza de urmărire penală, inculpatul a fost asistat de apărător ales, avocat L.G., toate declaraţiile fiind date în prezenţa acestuia.
De la data de 15 aprilie 2008 până la prezentarea materialului de urmărire penală din data de 22 aprilie 2008 nu s-au întocmit acte de urmărire penală în prezenţa inculpatului neasistat de apăsător, iar procesul verbal din 21 aprilie 2008 a fost semnat conform legii de toate părţile participante la identificarea persoanelor care au agresat pe partea vătămată.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu s-au constatat încălcări ale dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care să atragă nulitatea absolută a actelor de urmărire penală.
În situaţia în care, apărătorul inculpatului nu a fost încunoştiinţat de procuror despre întocmirea vreunui act de procedură, ceasta nu numai că nu atrage nulitatea absolută a acelui act, dar potrivit alin. 6 al art. 172 C. proc. pen., apărătorul avea dreptul să se plângă potrivit art. 275 din acelaşi cod.
De altfel, din procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 22 aprilie 2008, rezultă că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi şi nu au avut obiecţiuni de formulat.
În ce priveşte desistarea, aceasta nu există în cauza de faţă nici în ce priveşte pe inculpatul L.N.A. care susţine că a intervenit pentru a pune capăt agresiunii, nici în ce priveşte pe inculpatul I.F.E.
Potrivit art. 22 C. pen. „este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului".
Or, din datele dosarului rezultă că inculpatul L. se afla la conducerea grupului de tineri care au agresat pe partea vătămată, agresiunea încetând la comanda inculpatului, ceea ce nu-i totuna cu desistarea.
Ambii inculpaţi au invocat temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. în sensul că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică.
Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 31 martie 2007, în jurul orelor 17,00, în timp ce partea vătămată S.B.D. se afla cu un grup de prieteni pe terasa restaurantului V. de la popasul turistic P.C., jud. Bihor, inculpaţii L.N.A. şi I.F.E., împreună cu alţi tineri chemaţi de inculpatul L. în ajutor, au lovit pe partea vătămată cu bâte de baseball în special în zona capului, provocându-i multiple leziuni inclusiv fracturarea unui braţ cu care şi-a apărat capul.
Din actele medico-legale aflate la dosar rezultă că loviturile primite, deşi nu i-au pus în primejdie viaţa, au vizat zona capului, deci o zonă vitală şi puteau provoca moartea victimei, dacă aceasta nu s-ar fi protejat cu mâinile. Pentru vindecare a avut nevoie de 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Fapta săvârşită de cei doi inculpaţi este aceea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., aceasta rezultând din obiectele contondente folosite de inculpaţi, intensitatea loviturilor având drept consecinţă leziunile grave provocate victimei şi zonele vitale vizate, în special capul şi numai activitatea de apărare a părţii vătămate a făcut ca activitatea infracţională a inculpaţilor să nu aibă consecinţe mai grave.
Deşi incidentul dintre părţi a fost relativ spontan, în plan subiectiv, astfel cum rezultă din materialitatea faptei, inculpaţii au acţionat cu intenţia indirectă de a suprima viaţa victimei.
Nu numai încadrarea juridică este corect reţinută de cele două instanţe ci şi situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, hotărârile fiind temeinic motivate, în raport de întreg ansamblul probator de la dosar.
Astfel, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă fără urmă de îndoială că cei doi inculpaţi au lovit cu bâtele de baseball pe partea vătămată, provocându-i leziunile prezentate în certificatul medico-legal, iar împrejurarea că ceilalţi participanţi la agresiune sunt cercetaţi separat într-un alt dosar de urmărire penală, nu are relevanţă cu privire la vinovăţia lor.
Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului I.F.E., prezentată în declaraţia dată în faţa instanţei de recurs, în sensul că nu a participat la agresarea părţii vătămate, cei vinovaţi fiind T. şi B., întrucât din declaraţiile martorilor rezultă vinovăţia sa şi oricum nu a recunoscut săvârşirea faptei.
Având în vedere împrejurările cauzei, nu se poate reţine că inculpatul L.N.A. a fost provocat de atitudinea părţii vătămate. împrejurarea că aceasta i-a atras atenţia cu privire la manevra greşită făcută în trafic, nu a fost de natură a provoca o tulburare atât de gravă, care să justifice comportamentul inculpatului. împrejurarea că pentru un incident minor, inculpatul L.N. a apreciat ca fiindu-i lezată demnitatea şi a considerat necesar să aplice o corecţie părţii vătămate, chemând în ajutor alţi tineri înarmaţi cu bâte de baseball, demonstrează un comportament deosebit de agresiv şi periculos.
Faţă de pericolul social deosebit al infracţiunii săvârşite şi consecinţele acesteia, împrejurările cauzei, atitudinea violentă şi lipsită de responsabilitate a inculpaţilor, pedepsele aplicate acestora sunt just individualizate, atât în ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare.
Întrucât şi latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii L.N.A. şi I.F.E. sunt nefondate, urmând a fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACERSTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii L.N.A. şi l.F.E. împotriva Deciziei penale nr. 81/ A din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 700 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărare din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2233/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4563/2010. Penal → |
|---|
