ICCJ. Decizia nr. 2498/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2498/2010
Dosar nr.5458/1/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală - în Dosarul nr. 14632/3/2009 s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului D.N. conform dispoziţiilor art. 3002 C. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Pericolul pentru ordinea publică, reţine instanţa de apel, rezultă din gravitatea faptelor săvârşite de inculpat dar şi din modalitatea concretă de comitere a acestora.
De asemenea, s-a reţinut că infracţiunile au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, fapt ce reflectă perseverenţă infracţională.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.N. solicitând casarea hotărârii şi în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive, apreciindu-se că nu este îndeplinită condiţia pericolului concret pentru ordinea publică.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma dispoziţiilor invocate dar şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 207/ F din 18 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală - în Dosarul nr. 14632/3/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului D.N. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, cu reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei judiciare atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.
În fapt s-a reţinut că în data de 18 martie 2009, inculpatul a vândut martorei U.D. două doze de 0,18 gr. heroină în schimbul sumei de 150 RON, deţinând, totodată, pentru consum propriu, o doză de 0,06 gr. heroină.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul D.N., cauza formând obiectul Dosarului nr. 14632/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
La termenul de judecată fixat pentru data de 8 iunie 2010, instanţa de control judiciar, verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Alin. (3) al aceluiaşi articol arată că atunci când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheierea motivată menţinerea arestării preventive.
În cauza dedusă judecăţii, arestarea preventivă a inculpatului D.N. s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Condiţia privind pericolul concret pentru ordinea publică rezidă, pe de o parte, din modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptelor - depistarea inculpatului fiind posibilă ca urmare a acceptului dat de martora U.D.V. de a colabora cu organele de poliţie în vederea prinderii în flagrant a inculpatului - dar şi din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Sub acest aspect, astfel cum s-a reţinut şi în hotărârea atacată, Înalta Curte constată că inculpatul a săvârşit, cele două infracţiuni, în stare de recidivă postcondamnatorie ceea ce reflectă, implicit, o periculozitate sporită a acestuia.
Se adaugă existenţa unei hotărâri de condamnare în primă instanţă care - chiar nedefinitivă - justifică în continuare detenţia provizorie a inculpatului D.N.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva încheierii din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva încheierii de şedinţă din 08 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 14632/3/2009 (862/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2433/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2612/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
