ICCJ. Decizia nr. 2428/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2428/2010
Dosar nr. 5230/1/2010
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, având pe rol soluţionarea cauzei privind pe inculpaţii S.B.C. şi alţii, în baza art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen. a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, pe care a menţinut-o.
Pentru a dispune astfel, instanţa Curţii de Apel a motivat că măsura arestării preventive faţă de inculpat a fost luată şi menţinută cu respectarea dispoziţiilor legale, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
A reţinut că există în cauză probe din care rezultă că inculpatul a săvârşit fapte prevăzute de legea penală pentru care este cercetat prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000.
Pe de altă parte, a mai motivat că este realizată şi condiţia prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
În acest sens, s-a arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cu care a fost sesizată instanţa este închisoarea de la 3 la 15 ani. S-a mai arătat că inculpatul S.B.C. s-a folosit de calitatea de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul unei anchete penale pentru a dobândi foloase materiale ilicite. Această împrejurare creează sentimentul de insecuritate în societate prin discreditarea instituţiilor statului din sistemul judiciar.
Instanţa Curţii de Apel a citat în sprijinul soluţiei de menţinere a arestării preventive a inculpatului jurisprudenţa C.E.D.O.
Împotriva încheierii menţionate, a declarat recurs S.B.C. care solicită casarea acesteia, revocarea măsurii arestării preventive şi, eventual, înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai puţin restrictivă de libertate.
Recursul nu este fondat.
În mod corect instanţa Curţii de Apel a reţinut că există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală ce s-ar încadra în infracţiunea de luare de mită.
Pe de altă parte, în mod temeinic s-a constatat că sunt incidente în continuare dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., că inculpatul este cercetat pentru o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este pertinentă motivarea potrivit căreia prin faptele sale inculpatul - poliţist - creează sentimentul insecurităţii, lipsa de încredere în organele sistemului judiciar, faptele de corupţie prezentând un pericol social concret deosebit de grav, atât prin conţinutul lor, cât şi prin frecvenţa cu care sunt comise.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.B.C. împotriva încheierii din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 4158/2/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 999/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2432/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
