ICCJ. Decizia nr. 2434/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2434/2010
Dosar nr. 5340/1/2010
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
Prin încheierea din 4 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor L.F., M.M. şi D.A., apreciindu-se că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, solicitând casarea încheierii şi punerea în libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate conform disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Inculpata D.A. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.; inculpatul L.F. sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), iar inculpatul M.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 124 din 18 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii la pedepse cu închisoarea pentru infracţiunile respective, dispunându-se ca acestea să se execute în regim de detenţie.
Pentru inculpata D.A. s-a reţinut că la data de 30 octombrie 2008 împreună cu inculpatul C.C.M. au vândut colaboratorului cu nume de cod C.F. cantitatea de 3,27 grame heroină contra sumei de 650 lei, iar în cursul lunii septembrie 2008 au aprovizionat cu heroină pe inculpatul I.I. din com. Chiajna, sat Roşu.
Inculpatul L.F., în perioada 26 decembrie 2008 - 17 ianuarie 2009, atât împreună cu inculpata P.C., cât şi singur, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au vândut colaboratorului cu nume de cod M.F. cantitatea totală de 1,13 grame heroină contra sumei de 590 lei.
Inculpatul M.M., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, implicându-l pe minorul C.M., au vândut colaboratorului C.F. cantitatea de 0,31 grame heroină contra sumei de 160 lei.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând conform disp. art. 160b.
Constatând că sunt întrunite condiţiile art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., Curtea de Apel a dispus în mod legal menţinerea stării de arest a inculpaţilor. Temeiurile care au determinat arestarea acestora impunând în continuare privarea de libertate.
Astfel, pedeapsa prevăzută pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea infracţiunilor comise, modalitatea de săvârşire, frecvenţa acestui gen de infracţiuni, probabilitatea ca puşi în libertate inculpaţii să comită infracţiuni legate de traficul de droguri.
Pe de altă parte, recurenţii inculpaţi sunt recidivişti în modalitatea prev. de art. 37 lit. a) sau art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), aspect ce dovedeşte că inculpaţii perseverează în activitatea infracţională, existând temerea că puşi în libertate vor relua această activitate.
Inculpaţii sunt legal deţinuţi, faţă de aceştia fiind pronunţată o hotărâre de condamnare, chiar dacă împotriva acesteia s-a exercitat calea de atac.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în raport de art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.F., M.M. şi D.A. împotriva încheierii din 4 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 21312/3/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2432/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2446/2010. Penal → |
|---|
