ICCJ. Decizia nr. 2446/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2446/2010
Dosar nr. 379/36/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19 din 26 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea, în baza art. 174 - 175 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G. la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 175 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 17 iulie 2009 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata către fiecare dintre părţile civile B.S. şi B.E. a sumei de 60.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act că Spitalul judeţean de Urgenţă Tulcea nu s-a constituit parte civilă.
S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 170/P/2009 din 20 iulie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B.G. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
S-a reţinut în esenţă că în dimineaţa zilei de 19 iunie 2009, inculpatul B.G., în timp ce se afla la domiciliul său din corn. Lăstuni, jud. Tulcea a înjunghiat-o cu un cuţit de mari dimensiuni în zona spatelui pe soţia sa B.V., după care i-a secţionat complet ţesuturile gâtului, provocându-i decesul.
Înainte de citirea actului de sesizare, părţile vătămate B.E. şi B.S. au depus un înscris de constuire de părţi civile înţelegând să solicite câte 60.000 lei daune morale de la inculpat.
La termenul de 26 ianuarie 2010 inculpatul a precizat că nu doreşte să dea declaraţii în cauză, îşi exercită dreptul la tăcere şi este de acord să despăgubească părţile civile cu suma solicitată.
La acelaşi termen au fost audiaţi martorii C.D., A.F. şi R.M.
În urma probelor administrate în cauză, respectiv procesul verbal de sesizare a procurorului, procesul verbal de cercetare la faţa locului, raportul medico-legal, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, depoziţiile martorilor şi declaraţiile inculpatului, s-a reţinut că în dimineaţa de 19 iunie 2009, inculpatul B.G. se pregătea să-şi spele autoturismul proprietate personală, fiul său B.S. a plecat la stână, de unde a adus laptele acasă, iar mama sa se pregătea să facă pâine de casă.
La scurt timp, B.S. a plecat cu treburi şi a lăsat pe părinţii săi acasă, iar între timp, martorul B.V., împreună cu soţia sa au transportat mai multe tăvi la locuinţa unei cumnate pentru a coace pâine la cuptorul acesteia. Când a făcut ultimul transport l-a văzut pe inculpat rezemat de bara de protecţie a autoturismului martorului şi a constatat că acesta prezenta o tăietură la nivelul gâtului.
Martorul a întrebat se s-a întâmplat cu el, dar inculpatul nu putea vorbi, motiv pentru care a chemat ambulanţa. În timp ce a lăsat pe inculpat la ambulanţă, martorul a primit telefon de la B.S. care l-a anunţat că a găsit în bucătăria locuinţei cadavrul mamei sale şi i-a cerut să se întoarcă.
Echipa de cercetare penală a descoperit la faţa locului, în bucătăria locuinţei familiei B., în decubit dorsal cadavrul numitei B.V. care avea secţionat tot ţesutul moale al gâtului, dispus într-un spaţiu aflat între un pat de campanie şi o măsuţă de bucătărie. în aceeaşi încăpere, pe patul din apropierea cadavrului a fost găsit un cuţit de vânătoare, iar pe măsuţă mai multe obiecte de veselă, iar pe un cuptor din apropiere o tavă în care se afla aluat pentru pâine.
După ce a suferit mai multe intervenţii chirurgicale în zona gâtului, inculpatul a declarat că el este cel care i-a tăiat gâtul soţiei sale, dar a susţinut că victima l-a atacat cu un cuţit în timp ce el s-ar fi aşezat pe patul din apropierea mesei de bucătărie şi ar fi aţipit.
Inculpatul a mai relalat că şi-a prins soţia în timp ce încerca să fugă cu cuţitul de vânătoare, a lovit-o în piept sau în spate o dată sau de două ori, apoi a apucat-o de păr cu mâna stângă, a întors-o şi i-a secţionat gâtul parţial prin înjungiere după care a tăiat ţesuturile moi cu totul.
Din concluziile raportului medico-legal rezultă că moartea victimei B.V. în vârstă de 44 ani a fost violentă. Cauza morţii a fost hemoragia acută cu exsanguinare provocate de lezarea arterelor carotide, venelor jugulare şi laringelui de ambele părţi, prin tăierea gâtului cu un cuţit foarte ascuţit.
Plaga tăiată a gâtului cu transsecţionarea tuturor formaţiunilor anatomice ale gâtului a fost asociată cu numeroase plăgi înjunghiate penetrante a hemitoracelui stâng pe faţa posterioară, cu lezarea plămânului stâng, aorte toracice şi splinei, ultimele fiind provocate prin înjunghiere cu un cuţit cu o lăţime a lamei de aproximativ 1,7-2 cm. şi o lungime a lamei de aproximativ 15-25 cm. ascuţite progresiv către vârf.
Obiectul vulnerant a tăiat gâtul de la stânga la dreapta şi uşor de sus în jos, secţionând toate formaţiunile anatomice din jumătatea anterioară a gâtului printr-o incizie principală profundă, cu atingerea vertebrelor cervicale, pornind de pe faţa laterală stângă a gâtului, trecând pe deasupra cartilagiului tiroidian şi terminându-se de partea opusă a gâtului, imediat inferior de unghiul mandibular drept.
Datorită tăieturilor în zona gâtului pe care inculpatul le prezenta, s-a efectuat raportul medico-legal din 22 iunie 2009 care atesă existenţa unei leziuni traumatice, posibil produsă cu un corp tăietor pentru care necesită 25 -30 zile îngrijiri medicale.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului rezultă că acesta a prezentat tulburare de personalitate emoţională instabilă dar a avut discernământ la momentul comiterii faptei.
Instanţa de fond a mai reţinut că după ce a suferit mai multe intervenţii chirurgicale în zona gâtului, inculpatul a recunoscut că el este cel care a tăiat gâtul soţiei sale însă a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală, spunând că victima l-a atacat cu un cuţit de vânătoare, iar în timp ce se afla în tratament medical, a fost vizitat de fiul său şi de fratele său în prezenţa cărora a recunoscut că el şi-a ucis soţia după care a încercat să se sinucidă.
Mai mult decât atât, inculpatul nu a putut explica prezenţa celor patru plăgi înjunghiate situate pe cadavrul soţiei sale, toate în zona spatelui în partea stângă, ceea ce infirmă teza atacului victimei asupra inculpatului.
S-a mai reţinut că din relatările martorilor rezultă că inculpatul este cunoscut ca fiind o persoană deosebit de violentă mai ales cu membrii familiei sale, în nenumărate rânduri şi-a agresat soţia care se refugia pe la diverse rude sau prieteni.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel partea vătămată B.E. şi inculpatul B.G.
Partea civilă a solicitat admiterea apelului şi majorarea pedepsei inculpatului, iar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 48/ P din 13 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă B.E. şi inculpatul B.G.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea pereventivă de la 26 ianuarie 2010 la zi.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că în baza probelor administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt conformă cu dovezile produse, corespunzătoare actelor materiale din conţinutul laturii obiective a infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
S-a arătat că deşi inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a susţinut că victima l-a determinat să o comită, provocându-l.
Din probele dosarului însă nu a rezultat incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., adică acţiunea inculpatului să fie rezultatul unei puternice tulburări sau emoţii determinate de o provocare din partea victimei, ci dimpotrivă, a recunoscut că şi-a ucis soţia, după care a încercat să se sinucidă.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, s-a reţinut că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a ţinut seama de pericolul social deosebit al faptei, de împrejurările şi modalitatea în care s-a comis, de limitele de pedeapsă şi de circumstanţele personale ale inculpatului.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., susţinând că a fost provocat de victimă care a încercat să-l omoare.
Recursul declarat este nefondat.
În urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului se constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută de cele două instanţe, respectiv că în dimineaţa zilei de 19 iunie 2009, inculpatul a înjunghiat-o pe soţia sa B.V. cu un cuţit în zona spatelui după care i-a secţionat complet ţesuturile gâtului, provocându-i decesul, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, susţinând însă că a fost provocat de victimă, care a încercat să-l omoare, ca apoi să recunoască faţă de fiul său B.S. şi de fratele său B.V. că şi-a ucis soţia, după care a încercat să se sinucidă, provocându-şi rana de la gât.
Faţă de împrejurările şi modalitatea în care s-a comis fapta, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii în condiţiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Potrivit acestui text de lege, pentru reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării este necesar ca fapta să fie comisă în condiţiile unei puternice tulburări sau emoţi determinată de comportamentul victimei. Or, în cauză nu s-a făcut dovada acestei împrejurări.
S-a făcut însă dovada poziţiei nesincere a inculpatului pe parcursul procesului penal, prin încercarea de a induce în eroare organele de anchetă când a afirmat că victima a încercat să-l omoare, în realitate provocându-şi singur rana de la gât, precum şi a comportamentului violent al inculpatului asupra membrilor familiei sale în special al soţiei, din declaraţiie martorilor reieşind că nu de puţine ori, aceasta era nevoită să plece de acasă, refugiindu-se la rude sau vecini.
Având în vedere modalitatea în care s-a comis fapta, multitudinea de lovituri aplicate cu cuţitul, plaga tăiată la nivelul gâtului, asemănător practicilor folosite la sacrificarea animalelor, astfel cum rezultă din raportul medico-legal, în final ferocitatea cu care inculpatul şi-a ucis soţia, pedeapsa aplicată este just îndividualizată, răspunzând criteriilor prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen.
Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul a fost provocat în vreun fel de victimă, nefiind incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., iar pedeapsa aplicată este just individualizată, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. şi se va deduce din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 48/ P din 13 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 iulie 2009 la 21 iunie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2434/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 245/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
