ICCJ. Decizia nr. 2508/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2508/2010
Dosar nr. 352/36/2010
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 43 din 05 februarie 2010 a Tribunalului Constanta, în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul M.C. la pedeapsa închisorii de 17 (şaptesprezece) ani şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului M.C.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la data de 25 august 2009 la zi.
S-a constatat că nu s-au formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 189 C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 300 lei, se va vira din fondul M.J., către Baroul de Avocaţi Constanţa, pentru avocat N.A.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.C. la suma de 1600 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţate în sensul celor menţionate tribunalul a reţinut următoarele;
La data de 23 august 2009, în jurul orelor 21,00 organele de poliţie au fost anunţate prin apel la numărul 112 de către numita M.E. care a observat că la gheenele de gunoi din apropierea blocului aflat pe strada S.N.G. Constanţa se află o persoană decedată.
Deplasându-se la locaţia comunicată de martoră, organele de poliţie au constatat că la intersecţia străzilor S.N.G. şi prelungirea L. din cartierul Kilometrul 4-5 al Municipiului Constanţa, se afla cadavrul numitului V.I. cunoscut drept "om al străzii", în şezut pe un bidon de plastic de 60 de litri plin cu haine, la faţa locului aflându-se şi personalul medical al ambulanţei care constatase decesul la ora 21,15, victima prezentând o înţepătură la piept, în dreptul inimii, care la manevrele de resuscitare a sângerat.
Lângă victimă se afla un alt "om al străzii", martorul B.D. care a relatat că victima a avut un conflict cu un cetăţean de etnie turco-rromă, acesta rugând locatara să anunţe poliţia telefonic.
În urma efectuării constatării la faţa locului s-a stabilit că victima îşi amenajase pe platoul cu ghenele de lângă blocul X un culcuş împreună cu martorul B.D., prin aşezarea a două saltele în spaţiul dintre cele II pubele şi gradul din plasă care mărgineşte grădiniţa blocului X.
În urma efectuării necropsiei, potrivit raporHui de constatare medico-legală din 02 octombrie 2009 al Serviciului de Medicină Legală Constanţa,s-a stabilit că moartea victimei V.I. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cadrio-respiratorie acute consecutivă hemotoraxului şi hemopericardului, ca urmare a plăgii înjunghiate toracice cu interesarea aortei ascendente.
Medicul legist a mai precizat că leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovire cu corp dur tăietor - înţepător, posibil cuţit cu dimensiunile de circa 1,5 cm lăţime şi profunzimea de 5 cm, cu direcţia anterior - posterior, uşor de sus înjos şi că au legătură directă cu decesul.
Victima mai prezenta nişte leziuni de violenţă la nivelul abdomenului (o echimoză gălbuie supraombilicală) care ar fi putut fi produse cu 4,5 zile înainte şi nu au legătură cu decesul.
Martorul B.D. a declarat că locuieşte de doi ani pe stradă şi împreună cu victima V.I. s-au hotărât să improvizeze acel loc aflat între gheene unde practic locuiau, dormind sub cerul liber. Pe data de 23 august 2009, în jurul orelor 18,00 pe când stătea împreună cu victima V.I. au observat un cetăţean care arunca un televizor vechi la gunoi.
Acel obiect a fost dorit atât de victimă cât şi de alte trei persoane, acestea fiind inculpatul M.C. (pe care martorul nu îl cunoştea după nume însă l-a descris iniţial ca fiind o persoană de etnie turcă-rromă, chior, de statură mică, pe care de altfel l-a recunoscut în urma examinării fotografiilor judiciare prezentate de poliţie), concubina acestuia (descrisă de martor ca fiind o femeie gravidă, identificată în persoana martorei Ş.N.), un inidivid nominalizat ca I.I., poreclit C., persoană care nu a putut fi identificat datorită datelor insuficiente şi mult prea neclare oferite de martor şi inculpat. Victima şi inculpatul au început să se certe şi să se îmbrâncească pentru a obţine acel televizor şi apoi M.C. a scos cuţitul din rucsacul sau traista purtată în spate şi a lovit în piept pe V.I. cu acel cuţit. După altercaţie inculpatul a plecat cu televizorul iar victima a venit lângă martor, aşezându-se pe scaunul de lângă bidon, fără a mai putea vorbi datorită stării în care se afla. Realizând că acesta nu se simte bine, martorul a alertat pe M.E., pentru a chema salvarea şi poliţia.
Martora B.D. a arătat că îl ştia pe V.I. de doi ani de zile,acesta fiind frate cu mama fostului concubin Ş.S., îl ştie şi pe inculpat care îl vizita pe concubinul ei şi îi aducea spirt de băut, iar ea îl gonea din această cauză, mai ales că ştia că inculpatul obişnuieşte să poarte asupra sa cuţit, ascuns "la brâu sau la ciorap".
Martora a explicat că în ziua de 23 august 2009, în jurul orelor 18,00, când se deplasa pe lângă gheenele de gunoi, i-a văzut pe inculpat şi victimă certându-se, probabil pentru nişte haine (de altfel, mai multe obiecte de îmbrăcăminte împrăştiate au fost identificate în zona gheenelor de gunoi în cursul cercetării la faţa locului). După aceea martora a văzut-o pe victimă pregătind mâncare la locuinţa gazdei ei, iar după ce victima a plecat să împartă mâncarea gătită cu colegul său, adică martorul B.D., martora l-a auzit dinspre stradă pe inculpat cum o ameninţa pe victimă cu expresia că "atunci când se înserează tot îl face el", pentru ca peste circa două ore martora să afle de la un colocatar că "V. este mort şi că a fost înjunghiat în inimă". De altfel şi martora B.D. l-a indicat organelor de poliţie pe inculpat, recunoscându-l ca şi celălalt martor din fotografiile prezentate.
Aceleaşi respecte sunt redate şi în declaraţia dată de martoră în faţa instanţei.
Martora Ş.N., concubina inculpatului şi din aceeaşi etnie cu acesta a declarat că are patru copii împreună cu inculpatul şi că este din nou gravidă, iar că la data de 23 august 2009 au venit împreună de la Cobadin în municipiul Constanţa, cu trei dintre copii, pentru a aduna de la gunoaie fier vechi, bronz sau cupru, iar că atunci când se însera au ajuns în cartierul lan 4-5, unde au pregătit nişte cartofi, curăţaţi cu un cuţit mic (cuţit aruncat probabil de copii într-un loc necunoscut, aşa cum a menţionat martora), apoi la tomberoane inculpatul s-a certat cu "doi bărbaţi români" pentru un televizor vechi, iar concubinul ei şi unul dintre cei doi "români" s-au şi împins. Martora a susţinut că nu a văzut ca inculpatul să fi avut cuţit, însă ea i-a atras acestuia atenţia "să nu se certe că altfel merge la puşcărie", după care concubinul ei a luat televizorul, pe care l-a şi spart pentru a scoate cuprul, apoi s-au deplasat spre cartierul A., unde au dormit.
Audiată în cursul cercetării judecătoreşti, aceasta s-a exprimat cu foarte mare dificultate, reuşind să susţină că inculpatul cu care se află în relaţii de concubinaj a lovit în data de 23 august 2009 de două ori un bărbat cu un cuţit în piept şi în faţă. Cei doi s-au certat pentru un televizor abandonat la gunoi. Martora s-a speriat şi a fugit.
Fiind audiat, inculpatul M.C. a tăgăduit săvârşirea faptei şi a declarat că în ziua de 23 august 2009 a consumat circa un litru de spirt medicinal, iar în jurul orelor 1900 - 2000, împreună cu concubina sa şi o cunoştinţă pe nume I.I., zis C. (despre care a explicat că nu poate da alte relaţii, deoarece este om al străzii şi care de altfel nici nu a putut fi identificat în cursul cercetărilor), s-a deplasat în cartierul lan 4-5 din Constanţa, pentru a căuta materiale refolosibile, precum fier vechi, cupru şi altele asemenea. La ghene s-a întâlnit cu un bărbat şchiop (identificat ca fiind martorul B.D., care poartă baston) şi cu un altul mai tânăr (despre care a afirmat că ar avea vreo 20 de ani) şi care i-au reproşat că el le-ar fi furat nişte haine, apoi cel tânăr l-a şi înjurat că umblă la acele tomberoane. în acest timp un cetăţean a aruncat la gunoi un televizor stricat, pe care el l-a luat cu gândul de a-l sparge să extragă materialul din cupru, însă dintre cei doi cu care se certa cel mai tânăr şi care îl înjurase mai devreme a venit spre el şi l-a lovit cu pumnul în partea dreaptă a feţei. Atunci el şi cu C. au fugit de lângă tomberoane, lăsând acolo televizorul, însă la ţipetele concubinei sale ar fi apărut "trei băieţi români" necunoscuţi pe stradă, care l-au certat pe cel care îl lovise şi de aceea el s-a întors şi a luat televizorul de jos şi a plecat, fără a mai avea vreo altercaţie cu individul care îl lovise. A dus televizorul în spatele unei cârciumi, unde l-a spart şi a extras cuprul, apoi împreună cu concubina şi cunoştinţa sa au revenit în cartierul A. Inculpatul a negat că ar purta tot timpul cuţit asupra sa, astfel cum a susţinut martora B.D. ori că în seara respectivă ar fi ameninţat-o pe victimă şi chiar a încercat să acrediteze ideea că nici măcar nu a avut conflict cu victima, ci cu o totul altă persoană. De asemenea, a motivat relatarea martorului ocular B.D. prin aceea că martorul respectiv îl bănuia că i-a furat nişte îmbrăcăminte, deşi tot el a precizat că şi cu o zi în urmă trecuse pe la gheenele de gunoi şi îi întâlnise pe martor şi victimă, dar că nu se certase cu ei.
Audiat de instanţă, inculpatul a negat de asemenea că ar fi înjunghiat pe victimă şi chiar existenţa vreunui conflict cu aceasta. A susţinut că doar a luat acel televizor de la tomberoane unde fusese lăsat de proprietar şi nu a intrat cu nimeni în vreun conflict.
Nu ar fi real nici ceea ce declară martora B. că poartă cuţit asupra sa. Consideră că cele spuse de Ş.N. în declaraţia dată la parchet se datorează presiunilor exercitate de politie.
În ultimul cuvânt a susţinut că de fapt concubina sa împreună cu o altă persoană a omorât pe victimă.
Având în vedere declaraţiile martorilor Ş.N., B.D. şi B.D., certificatul medical de necropsie, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, rezultatul testului poligraf, instanţa apreciază că aceste probe se coroborează în sensul existenţei unui conflict spontan între victima V.I. şi inculpatul M.C., la data de 23 august 2009, pentru un televizor vechi aruncat la gunoi pe care ambii vroiau să ii obţină, care a degenerate prin lovirea de către inculpate cu cuţitul în zona stângă a pieptului victimei şi i-a provocat astfel leziuni incompatibile cu viata.
În drept, fapta inculpatului M.C., care la data de 23 august 2009, în jurul orelor 2000, pe platoul cu gheene de gunoi de la intersecţia străzilor S.N.G. şi P.L. din cartierul km 4-5 al municipiului Constanţa, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în cursul unui conflict spontan generat de cearta pentru revendicarea unui televizor aruncat la gunoi de un cetăţean, a ucis-o pe victima V.I., de 51 de ani, pe care a înjunghiat-o cu un cuţit în partea stângă a pieptului şi i-a provocat o plagă înţepată-tăiată cu interesarea aortei ascendente, ce a dus la moarte, prin insuficienţă cardiorespiratorie acută, consecutivă hemotoraxului şi hemopericardului, întruneşte elementele constitutive ale in fracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen.
La alegerea şi individualizarea sancţiunii, instanţa a avut în vedere dispoziţiile generale prevăzute de art .72 C. pen.: dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială de la 15 la 25 ani, pericolul social concret reflectat de modalitatea în care a fost comisă fapta (în urma unui conflict spontan, pentru a câştiga un televizor aruncat la gunoi; inculpatul obişnuia să poarte cuţit asupra sa), precum şi de persoana inculpatului (are 32 de ani, necăsătorit, 4 copii rezultaţi din concubinaj, îşi câştigă mijloacele de subzistenţă valorificând obiecte aruncate la gunoi; devine agresiv pe fondul consumului de alcool; trecutul infracţional reflectat de cele cinci condamnări menţionate în fişa de cazier, pentru infracţiuni împotriva patrimoniului dar şi a persoanei,a fost eliberat la data de 21 martie 2008), atitudinea manifestată de acesta - explicaţiile contradictorii şi mincinoase oferite din dorinţa de a se disculpa, valorile sociale lezate prin fapta comisă de inculpat privind viaţa unei persoane.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.C., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în legătură cu greşita sa condamnare.
În esenţă, inculpatul apelant a susţinut că nu el este autorul faptei de omor şi că probatoriul administrat în cauză nu face dovada faptului că el este persoana care a înjunghiat-o pe victimă.
În concluzie, apelantul inculpat M.C. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii de fond şi urmare rejudecării, după completarea probatorului, să se dispună achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 42/ R din 2 aprilie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a dedus prevenţia la zi şi s-a meţinut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând hotărârea apelată, în raport de critica din apelul inculpatului M.C., a probatoriului administrat, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen. curtea a constatat că este legală şi temeinică iar apelul nefondat pentru următoarele considerente;
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, pe baza declaraţiilor martorilor oculari B.D. şi Ş.N., coroborate cu declaraţiile martorei B.D., cu certificatul medical de necropsie a victimei, cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat a inculpatului, la data de 23 august 2009, la intersecţia străzilor S.N.G. şi P.L. din cartierul KM 4-5 al Municipiului Constanţa, pe fondul consumului în exces de alcool şi în urma unui conflict spontan, inculpatul M.C. l-a înjunghiat pe victima V.I., provocându-i în partea stângă a pieptului o plagă înţepată tăiată ce i-a provocat decesul.
Apărarea inculpatului apelant, în sensul că nu a fost probată vinovăţia sa este neîntemeiată, câtă vreme întregul material probator menţionat anterior îl identifică fără nici un dubiu ca fiind acela care i-a aplicat lovitura de cuţit victimei, urmare conflictului născut spontan între ei pentru a-şi apropia un televizor aruncat la gunoi în scopul valorificării de la acesta a componentelor de cupru.
Apelantul inculpat M.C. a mai susţinut că, declaraţiile martorei Ş.N., concubina sa, nu trebuie reţinute în condiţiile în care aceasta a fost determinată de organele de poliţie să îl indice pe el ca autor al faptei şi că, în realitate autorii sunt concubina sa şi numitul I.I. zis C.
Afirmaţiile apelantului-inculpat făcute la momentul audierii sale de către instanţa de apel nu pot fi primite deoarece nu sunt probate cu nici un mijloc de probă şi mai mult decât atât, sunt în mod evident contrazise de probele administrate în cauză.
Din situaţia de fapt reţinută pe baza probatoriului menţionat anterior, rezultă că inculpatul a aplicat victimei I.V. o singură lovitură de cuţit, iar obiectul vulnerant nu a mai fost găsit.
În lipsa obiectului vulnerant (cuţit) cu care a acţionat inculpatul expertiza A.D.N solicitată de acesta nu a putut fi administrată, motivat de inexistenţa unor urme de referinţă.
În privinţa audierii martorului I.I. zis C., aceasta a fost imposibilă, întrucât demersurile de identificare au rămas fără rezultat. De altfel, declaraţiile martorilor oculari exclud posibilitatea ca acesta să fie persoana care l-ar fi în junghiat pe victimă, aspecte ce confirmă o dată în plus netemeinicia apărărilor formulate de inculpatul-apelant.
Netemeinicia apărărilor pe care Ie-a formulat apelantul inculpat este evidenţiată şi de faptul că, potrivit raportului de constatare tehnic-ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat la întrebările esenţiale inculpatul a avut reacţiile specifice unei persoane care încearcă disimularea adevărului, astfel că prin respectivul raport s-a concluzionat că inculpatul M.C. nu a fost sincer.
Raportat la cele ce preced curtea constată că, în cauză vinovăţia inculpatului-apelant M.C. a fost temeinic probată şi că nu se mai impune administrarea altor probe, aşa cum nejustificat a solicitat acesta.
Legătura de cauzalitate între lovitura de cuţit aplicată de inculpatul M.C. şi decesul victimei V.I. este stabilită prin concluziile raportului de necropsie nr. 580/2 din 02 octombrie 2009 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa, potrivit cărora moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute prin hemotorax şi hemopericard, consecutiv unei plăgi înjunghiate toracale cu interesarea aortei.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă şi că a dat o încadrare juridică legală atunci când a stabilit că fapta inculpatului, astfel cum a fost reţinută de instanţă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Raportat la cele cinci condamnări anterioare suferite de inculpatul apelant, aşa cum rezultă ele din fişa de cazier judiciar, în mod corect s-a reţinut şi starea de recidivă post executorie a inculpatului M.C., în conformitate cu prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Dovedindu-se fără echivoc faptul că inculpatul-apelant M.C. este autorul faptei de omor asupra victimei V.I., condamnarea acestuia la pedea.esa închisorii în regim de detenţie este temeinică şi legală.
În privinţa individualizării pedepsei aplicată inculpatului-apelant de instanţa de fond, curtea constată că este judicioasă, în consens cu toate criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Examinând din oficiu, hotărâre a de fond, Curtea de Apel a constată că nu există motive pentru o eventuală reformare a acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.C., susţinând atât printr-un memoriu depus la dosar, cât şi în ultimul cuvânt acordat de către Înalta Curte că nu el este autorul infracţiunii pentru care a fost condamnatei concubina sa S.N. şi numitul I.I.
Cu ocazia dezbaterilor, prin apărătorul desemnat din oficiu s-a solicitat reindividualizarea pedepsei.
Examinând hotărârea atacat prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea se încadrează,respectiv art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul M.C. a negat în mod constant că ar fi ucis victima; deşi iniţial a recunoscut că a avut totuşi o altercaţie cu victima în legătură cu însuşirea unui televizor stricat aruncat la ghena de gunoi, ulterior a negat şi acest aspect.
Susţinerile inculpatului sunt contrazise însă de alte mijloace de probă,respectiv declaraţiile martorilor B.D., B.D. şi Ş.N., care confirmă fie altercaţia dintre inculpat şi victimă, însoţită de o ameninţare adresată acesteia de către inculpat (martora B.), fie chiar uciderea victimei de către acesta din urmă (martorii B. şi Ş., ultima fiind concubina inculpatului).
La aceste mijloace de probă se adaugă concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în faza de urmărire penală în urma testării inculpatului cu tehnica de tip poligraf, potrivit cărora pentru răspunsurile date de acesta la întrebările relevante (şi care se referă la implicarea sa în uciderea victimei), există indici cerţi ai comportamentului simulat.
Pe de altă parte.este de observat că susţinerile inculpatului potrivit cărora fapta ar fi fost comisă de către concubina sa şi de o altă persoană (a cărei identificare nu a fost posibilă), au fost făcute abia în faţa instanţei de apel (şi reiterate în memoriul de declarare a recursului), după ce concubina sa l-a indicat ca autor al faptei, în condiţiile în care anterior explicase declaraţiile acuzatoare ale martorei Ş. prin presiunile la care aceasta ar fi fost supusă din partea organelor de anchetă; or, este de observat că atitudinea incriminatoare a martorei la adresa inculpatului nu s-a manifestat în faza de urmărire penală, ci ulterior, când aceasta a fost ascultată de către instanţa de fond.
Prin urmare, Curtea apreciază că probatoriul administrat în cauză a fost corect perceput şi evaluat atât de către instanţa de fond, cât şi de către cea de apel, fiind suficient pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie de care inculpatul a beneficiat potrivit legii,astfel încât critica referitoare la greşita reţinere a vinovăţiei sale este neîntemeiată.
Nici sub aspectul individualizării pedepsei recursul nu este fondat.Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare, cu 2 ani peste minimul special, în condiţiile în care a comis o infracţiune gravă, este recidivist postexecutoriu (condamnat de 5 ori anterior pentru infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie), a avut o atitudine nesinceră şi lipsită de orice urmă de regret pentru fapta săvârşită.
În consecinţă, Curtea apreciază că nu există niciun motiv pentru care inculpatul să beneficieze de clemenţă din partea instanţei de recurs, pedeapsa fiind aptă prin cuantumul său să asigure reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, fiind totodată o constrângere proporţională cu gravitatea faptei comise şi circumstanţele sale personale.
Aşa fiind, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b), cu deducerea prevenţiei la zi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea căii sale de atac conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat M.C. împotriva Deciziei penale nr. 42/ P din 2 aprilie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi a arestării preventive de la 25 august 2009 la 24 iunie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2507/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2573/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
