ICCJ. Decizia nr. 2573/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2573/2010
Dosar nr. 452/44/2010
Şedinţa publică din 28 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70/F din 26 aprilie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind plângerea formulată de petiţionarului F.M., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 61/P/2009 din 25 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Secţia de Combatere a Corupţiei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă, examinând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că prin rezoluţia nr. 61/P/2009 din 25 februarie 2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Secţia de combatere a corupţiei, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus:
- neînceperea urmăririi penale faţă de D.M.C., B.D., S.A.L., S.M. şi N.M. judecători în cadrul Judecătoriei Galaţi, respectiv Tribunalul Galaţi, sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 republicată;
- neînceperea urmăririi penale faţă de M.Z. şi R.E., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000;
- neînceperea urmăririi penale faţă de S.F. şi H.C., din cadrul C.N.F.R.N. SA Galaţi, sub aspectul comiterii infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 republicată;
- neînceperea urmăririi penale faţă de Ş.V. şi T.M.N. sub aspectul comiterii infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 republicată;
- neînceperea urmăririi penale faţă de D.M.C., B.D., S.A.L., S.M. şi N.M., judecători în cadrul Judecătoriei Galaţi, respectiv Tribunalul Galaţi, sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 323 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul F.M. a formulat plângere la Curtea de Apel Galaţi, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 01 aprilie 2010.
La termenul de judecată din 26 aprilie 2010, reprezentantul D.N.A. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Galaţi, având în vedere că plângerea formulată de petiţionarul F.M. vizează rezoluţia nr. 61/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Secţia de Combatere a Corupţiei - Structura Centrală, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii Ş.V. şi T.M.N., ce au calitatea de parlamentari, respectiv.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Secţia de combatere a corupţiei a mai arătat că, în această cauză, competenţa după materie revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată fiind calitatea persoanelor sus-menţionate, motiv pentru care a solicitat să se dispună declinarea competenţei în favoarea acestei instanţe.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a apreciat întemeiată excepţia invocată în speţă, constatând că se impune declinarea prezentei cauze în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - competentă să soluţioneze dosarul în primă instanţă, având în vedere că potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului de neurmărire penală, se soluţionează de instanţa căreia i-ar reveni competenţa să soluţioneze cauza în primă instanţă.
Din verificările efectuate, instanţa a constatat că intimatul Ş.V. a avut în legislatura 2004-2008 calitatea de senator în Circumscripţia Electorală Galaţi, în prezent având calitatea de deputat din partea P.S.D., iar intimatul T.M.N., începând cu data de 15 decembrie 2008, ocupă funcţia de deputat din partea grupului electoral P.D.L., în Circumscripţia Electorală Galaţi, legislatura 2008-2012.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, având în vedere, pe de o parte, calitatea de deputaţi a intimaţilor Ş.V. şi T.M.N., precum şi dispoziţiile art. 29 lit. a) C. proc. pen., potrivit cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de senatori şi deputaţi, iar pe de altă parte, faptul că încălcarea normelor procedurale care reglementează competenţa după calitatea persoanei şi competenţa materială e sancţionată cu nulitatea absolută, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat că se impune declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Înaltei Curţi, instanţă competentă să o soluţioneze.
S-a mai reţinut că vor fi verificate şi analizate de instanţa competentă celelalte aspecte ce rezultă din adresa din 07 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., respectiv că în urma verificărilor efectuate nu a fost identificată nici o o lucrare penală având ca obiect plângerea, formulată conform art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 61/P/2009.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petiţionarul F.M. (fila 2 dosar recurs), solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi, pe fond, desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi trimiterea dosarului la procuror, în vederea continuării cercetărilor împotriva intimaţilor, sub aspectul faptelor sesizate în plângerea iniţială.
Pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie s-a înregistrat Dosarul nr. 452/44/2010, fixându-se prim termen la data de 28 iunie 2010, termen la care deşi a fost legal citat recurentul petiţionar nu s-a prezentat pentru a-şi susţine oral apărările, dar nici nu a motivat în scris recursul şi nici nu a depus la dosar vreo cerere de amânare pentru a-şi justifica absenţa.
La termenul fixat, Înalta Curte, din oficiu, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a ll-a cu referire la art. 42 alin. (4) C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor admisibilitatea căii de atac promovată de recurentul petiţionar F.M., având în vedere că petiţionarul a formulat recurs împotriva unei sentinţe pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, de declinare a competenţei după calitatea persoanei.
Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionarul F.M. este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:
În dispoziţiile art. 129 din Legea Fundamentală, revizuită, a fost consfinţit principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente.
Faţă de principiul statuat prin textul anterior menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii, revenind astfel persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual penal, aceleaşi pentru toţi subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea vreunei vătămări părţilor din proces.
În raport de dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
În cauza supusă analizei, Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu recursul declarat de petiţionarul F.M. împotriva sentinţei penale nr. 70/F din 26 aprilie 2010, prin care Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petiţionar, în favoarea Înaltei Curţi, competenţă atrasă de împrejurarea că doi dintre intimaţii vizaţi prin plângerea iniţială au calitatea de deputaţi.
Potrivit dispoziţiilor ari art. 42 alin. (4) C. proc. pen., „hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului".
Ori, în speţă, hotărârea rec urată - de declinare a competenţei - este o sentinţă definitivă şi, astfel cum prevăd dispoziţiile mai sus enunţate, este exclusă posibilitatea controlului judiciar prin exercitarea oricărei căi de atac.
Pe cale de consecinţă, recursul declarat de petiţionar nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzută de art. 3851 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. Fată de cele mai sus menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 42 alin. (4) din acelaşi cod, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul F.M. împotriva sentinţei penale nr. 70/ F din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul F.M. împotriva sentinţei penale nr. 70/F din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2508/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2658/2010. Penal → |
|---|
