ICCJ. Decizia nr. 2460/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2460/2010
Dosar nr. 5387/1/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 08 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2128/90/2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor G.G.I. - fiul lui M. şi L.E. şi P.N., fiul lui E. şi C.M. şi a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor.
În motivarea acestei încheieri s-a reţinut că inculpaţii sunt judecaţi pentru săvârşirea unei infracţiuni privind traficul de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale, fapte ce aduc atingere unora dintre cele mai însemnate valori ocrotite de lege, iar în cauză pericolul pentru ordinea publică rezultă, pe de o parte, din natura faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, dar şi din modalităţile concrete în care se presupune că au fost comise.
S-a concluzionat în sensul că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale şi se menţin temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpaţilor, astfel că se impune menţinerea acestei măsuri, care nu contravine scopurilor instituite prin dispoziţiile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs inculpatul G.G.I., care, prin apărătorul său, a criticat hotărârea pentru greşita menţinere a arestării preventive, întrucât în ceea ce-l priveşte nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, astfel că a solicitat revocarea arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările din dosar, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat, raportat la cele arătate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă, prin care s-a reţinut vinovăţia inculpatului pentru faptele comise, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel, iar pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului rezultă din natura infracţiunii şi din modalitatea de săvârşire a acesteia.
Aşa fiind, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au impus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul recurent şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi, care să justifice această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpatul G.G.I. apare ca nefondat, astfel că va fi respins ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.G.I. împotriva Încheierii din 8 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 2128/90/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1194/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1195/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
