ICCJ. Decizia nr. 2485/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2485/2010
Dosar nr. 33630/3/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 50/F din 27 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul Ş.G.A. din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ş.G.A. (fiul lui F. şi I., născut în Municipiul Bucureşti, domiciliat în Municipiul Bucureşti, str. M.V., sector 2, cetăţean român, ocupaţia - fără, studii - 5 clase, fără antecedente penale) la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv, 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 04 august 2009 până la 27 ianuarie 2010.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat cantitatea de 1,01 grame heroină rămasă după efectuarea procesului analizelor de laborator (depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - conform dovezii - din 17 august 2009).
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 900 RON, cheltuieli judiciare către de stat.
S-a reţinut că, în data de 04 august 2009, inculpatul în timp ce se afla în Bucureşti, în zona P., sector 2, în apropierea de farmacia situată lângă fostul restaurant ";B.";, a vândut martorului P.R. două doze de heroină (0,24 grame) în schimbul sumei de 100 RON şi a deţinut în vederea consumului propriu opt doze de heroină (0,99 grame).
Faptele săvârşite de inculpat, aşa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de deţinere de droguri de mare risc, fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care acesta urmează să fie condamnat.
Tribunalul a reţinut că încadrarea juridică a faptelor este cea prevăzută de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producerea fabricarea, experimentarea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
În conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consumul propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
În conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.
Din textele de lege la care s-a făcut referire mai sus rezultă că în alin. (1) se face referire la drogurile de risc, iar în alin. (2) la drogurile de mare risc.
În condiţiile în care obiectul material este diferit, rezultă existenţa a câte două infracţiuni, iar nu a câte două variante ale aceleiaşi infracţiuni. Faptul că modalităţile normative ale infracţiunilor prevăzute de alin. (2) şi alin. (4) sunt raportate la cele din alin. (1) nu constituie un argument pentru a reţine existenţa a câte două variante ale aceleiaşi infracţiuni, întrucât în acest caz suntem în prezenta unei norme de trimitere al cărei conţinut a fost stabilit astfel din raţiuni de tehnică legislativă.
În contextul în care în cauză este vorba de droguri de mare risc, tribunalul urmează ca, în baza art. 334 C. proc. pen., să schimbe încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpat din cea reţinută în actul de sesizare în cea menţionată mai sus.
În cauză, nu se justifică achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (întrucât lipseşte latura subiectivă a infracţiunilor, respectiv intenţia inculpatului de a săvârşi faptele) în condiţiile în care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, recunoaşterea sa coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, fiind probată cu certitudine vinovăţia acestuia sub forma intenţiei directe.
În cauză, folosirea martorului denunţător în scopul surprinderii în flagrant delict de trafic de stupefiante a inculpatului, nu constituie o încălcare a prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. (potrivit cărora este oprit a determina o persoană să săvârşească o faptă penală, în scopul obţinerii unei probe), susţinerea inculpatului sub acest aspect fiind nefondată, în condiţiile în care inculpatul, consumator de droguri, a recunoscut că a comis fapta constând în traficul ilicit de droguri precizând că, de vânzarea de droguri se ocupa de 3 - 4 zile, înainte de săvârşirea faptei (declaraţii dosar urmărire penală), nu martorul denunţător fiind cel care l-a determinat să comită fapta, rezoluţia infracţională fiind luată de inculpat.
În contextul arătat mai sus susţinerea inculpatului, în sensul că în faza de urmărire penală nu a beneficiat de un proces echitabil este nefondată.
La individualizarea pedepselor, tribunalul va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social şi modalitatea concretă de săvârşire a faptei, precum şi persoana inculpatului care este necunoscut cu antecedente penale, având un comportament bun în familie şi societate şi care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând săvârşirea faptei şi colaborând cu organele de cercetare penală.
În raport cu împrejurările arătate, tribunalul apreciază că în favoarea inculpatului se pot reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. şi dând eficienţă prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi respectiv prevederilor art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., se va orienta la o pedeapsă cu închisoarea sub cuantumul minimului special prevăzut de lege, în cuantum de 5 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere că faptele au fost săvârşite în concurs real, tribunalul va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. şi va proceda la contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, care este de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzută de art. 52 C. pen.
II. Împotriva acestei sentinţei penale a declarat apel inculpatul Ş.G.A., criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală şi solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2010, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere.
Curtea, analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că hotărârea pronunţată este temeinică şi legală.
Prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, conform materialului probator administrat, a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor reţinute şi a stabilit vinovăţia în sarcina inculpatului.
Inculpatul a criticat prin motivele de apel încadrarea juridică făcută de instanţă, precizând că nu a făcut trafic de droguri, ci doar i-a cedat martorului denunţător propria doză de heroină.
Probatoriul administrat în cauză (declaraţiile martorului denunţător P.R., procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul-verbal de înseriere bani şi cel de percheziţie corporală a inculpatului, declaraţiile acestuia date în faza de urmărire penală - dosar urmărire penală) reflectă faptul că inculpatul a vândut două doze de heroină martorului denunţător P.R. contra sumei de 100 RON.
Mai mult, chiar dacă s-ar reţine situaţia de fapt prezentată de inculpat în faţa instanţei de apel - şi anume că i-a dat martorului denunţător doza sa - fapta ar reprezenta tot infracţiunea de trafic de droguri în varianta ";oferire";.
În momentul în care inculpatul a fost prins şi s-a procedat la percheziţia corporală şi la percheziţionarea autoturismului în care mergea, au fost descoperite 8 doze de heroină pe care acesta a invocat că le deţine pentru consumul propriu, de aceea s-a reţinut şi infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul a mai invocat faptul că nu a beneficiat de un proces echitabil, întrucât toate investigaţiile din dosar au fost realizate în aceeaşi zi şi că s-au încălcat dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen.
Curtea a constatat că urmărirea penală s-a desfăşurat în condiţii de legalitate, cu respectarea tuturor garanţiilor prevăzute de lege, faptul că o mare parte din actele procesuale au fost întocmite în aceeaşi zi neconstituind o încălcare a principiilor ce guvernează desfăşurarea unui proces echitabil, ci o soluţionare cu celeritate a cauzei.
De asemenea, nu se poate vorbi de o încălcare a dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a fost determinat să săvârşească fapte penale de către organele de urmărire penală.
Inculpatul era cunoscut ca o persoană care comercializează droguri, motiv pentru care s-a şi formulat un denunţ împotriva sa, iar acest fapt a fost confirmat de aspectul că în momentul în care a fost contactat de martorul denunţător, inculpatul i-a procurat în scurt timp drogurile solicitate.
În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, Curtea a constatat că prima instanţă a aplicat pedepse aflate mult sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile reţinute, făcând aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen., deşi inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe durata întregului proces penal.
În raport de gravitatea faptelor săvârşite şi de limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu se impune o redozare a sancţiunii şi nici o schimbare a modului de executare, în sensul aplicării suspendării condiţionate a executării pedepsei.
De aceea, Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatului, în baza art. 379 pct. 1 lit. b), va menţine starea de arest şi va deduce prevenţia la zi, aplicând dispoziţiile art. 381 C. proc. pen. şi conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Aşa fiind, prin Decizia nr. 60 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familia, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului Ş.G.A. declarat împotriva Sentinţei penale nr. 50/F din 27 ianuarie 2010 a Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 33630/3/2009.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus prevenţia de la 04 august 2009, la zi.
A fost obligat inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul Ş.G.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume intenţia, a mai arătat că era consumator acesta fiind motivul pentru care deţinea drogurile, că a avut o conduită bună, solicitând achitarea întrucât nu a avut intenţia de a trafica droguri.
Cu privire la a doua faptă, a solicitat reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., solicitând a fi avute în vedere circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, faptul că avea un loc de muncă, era taximetrist, are un copil în întreţinere, are o familie, a avut o atitudine sinceră şi a colaborat cu organele de urmărire penală.
Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul Ş.G.A. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
a) Sub aspectul primului motiv de critică întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., prin care se tinde la achitarea inculpatului, Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia, întrucât în speţă nu există o contradicţie evidentă, esenţială, intrinsecă şi necontroversată între actele, lucrările şi probele dosarului cauzei şi soluţia de condamnare dispusă, chestiune ce caracterizează grava eroare de fapt ce se pretinde a fi fost comisă de către instanţa de fond şi de apel.
Astfel, în baza unui examen complet şi convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv denunţul şi declaraţiile martorului denunţător P.R., procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul-verbal de înseriere bani, procesele-verbale de percheziţii corporale ale martorului P.R., procesele-verbale de percheziţii corporale ale inculpatului, depoziţiile martorului asistent M.T.R., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 04 august 2009, declaraţiile inculpatului Ş.G.A. şi dovada predare-primire droguri, toate coroborate cu depoziţiile inculpatului, a fost reţinută corect situaţia de fapt imputată, constând în esenţă în aceea că, la data de 04 august 2009, acesta a vândut cu suma de 100 RON martorului P.R. două doze conţinând 0,24 grame de heroină şi a deţinut pentru vânzare şi consum propriu 8 doze conţinând 0,99 grame de heroină şi o seringă în care s-a pus în evidenţă heroină.
Aşa fiind, în mod legal şi temeinic s-a statuat săvârşirea cu vinovăţie în forma intenţiei directe a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., aflate în concurs real.
b) Sub aspectul motivului de critică întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată într-un cuantum de 5 ani închisoare este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a recurentului inculpat, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Concomitent, cuantumul pedepsei stabilite şi regimul de executare în detenţie sunt judicios dozate prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret extrem de sporit al faptelor comise, dar şi în raport de datele care circumstanţiază persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, studii cinci clase, căsătorit, un copil în întreţinere, încadrat ca taximetrist la data surprinderii în flagrant în trafic ilicit de droguri.
Se reţine în consecinţă că nu sunt elemente care să justifice o nouă reducere a pedepsei după ce s-au aplicat deja circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. sau suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere în condiţiile art. 86 C. pen.
Urmează ca, în baza art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenţia de la 04 august 2009 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 60 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Ş.G.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 august 2009 la 23 iunie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1196/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1198/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
